Distribuie articolul:

Weekendul trecut am fost la mare, la complexul Blaxy, dar evident nu am ratat ocazia sa bantui si prin jur. Am fost la Balcic, promit sa revin cu povesti din fosta capitala marina a Romaniei Mari, dar poate cea mai intensa experienta a fost sa zbor cu elicopterul peste Litoral. Acum doi ani, am zburat cu un avion mic deasupra Litoralului si nu m-am putut abtine sa nu repet experienta, pentru ca este minunata… Sincer, ii inteleg pe aviatorii de la Tuzla care au la activ sute si mii de zboruri peste Litoral si nu se satura… Nici eu nu m-as satura, zborul iti intra in sange, iar ceea ce vezi jos este superb… intotdeauna. Si sper sa mai repet candva experienta. Dar sa va zic mai multe.

Poate multi dintre voi nu stiti, dar sa stiti ca se pot inchiria avioane mici pentru zboruri de placere deasupra Litoralului. Stiti avioanele acelea care trag mesaje publicitare dupa ele in zbor? Ei bine, oricine poate sa se afle la bordul unui avion similar pentru o anumita suma de bani… care, comparativ cu cat se cheltuieste intr-o seara intr-un club din Mamaia sau chiar din Costinesti, nici nu pare chiar asa de prohibitivă. Dar sa va povestesc ce am trait duminica trecuta asa, la sfarsit de dimineata.

M-am trezit dimineata putin cam ingrijorat. Cu o seara inainte se pusese o mega-furtuna, d-aia spectaculoasa, cu fulgere si ploaie suparata. Dar ingrijorarile mi-au fost spulberate. Cerul era de un albastru intens, un albastru din acela posibil doar dupa o ploaie zdravana. Am sunat la aerodromul Tuzla si am aflat ca starea vremii era favorabila, fiind posibile averse doar dupa orele 14:00. Dar eu urma sa zbor la 12:00. Ideal. In schimb, batea un vant foarte tare. Oare se vor putea ridica Diamondurile acelea de doua sau de patru locuri pe vant din asta? Ma uit pe cer. Norii albi si razleti “alearga” cam tare. Hmmm… vom trai si vom vedea. Sa speram ca se poate zbura.

Am tulit-o spre aerodromul Tuzla, am descoperit ca, daca vii dinspre Mangalia, nu poti s-o cotesti legal spre aeroport pentru ca e linie continua… De ce nu or face o schimbare, ca doar nu sunt mii de soferi care sa mearga spre aerodrom, exceptand weekendul acela cu Aeromania ? In fine, intru in Tuzla, iau cuminte sensul giratoriu de la intrarea dinspre Eforie si, dupa ce trec in revista din nou orasul, ajung la aerodrom.

Cine nu a fost la aerodromul Tuzla o sa aibe o surpriza. Daca crede ca este acolo niste iarba de pe care decoleaza niste avioane, o sa gaseasca unul dintre cele mai complexe aeroporturi din Romania. Si nu, nu are pista betonata. In schimb aici, exista scoala de pilotaj, exista simulatoare de zbor, exista scoala de salvare in mare (cu tot cu ditamai piscina in care cei care lucreaza in aviatie pot simula exercitii de salvare), exista terminal international, pentru ca, de aici, se pleaca la greu spre platformele de foraj marin din largul coastei romanesti. In 2015, micutul aerodrom de la Tuzla s-a situat pe locul 5 la nivel national in ceea ce priveste numarul de miscari (adica decolari / aterizari) si pe locul 10 ca numar de pasageri (circa 25.000), in conditiile in care, repet, nu are pista betonata, deci aici nu pot opera decat avioane mici si elicoptere (doar Otopeniul, Baneasa, Clujul si Timisoara au inregistrat mai multe miscari!). Secretul? Este un aeroport privat :).

In fine, cand intri in curtea aeroportului, totul este impecabil, iar intr-o duminica de mai, straniu de liniste. Zborurile spre larg avusesera loc dimineata, la ora asta fiind programate doar zborurile de placere. Imediat ce imi parchez masina, aflu ca are loc o schimbare. Nu voi zbura cu un avion mic (light plane), ci cu unul din elicopterele care asigura zborurile spre platformele marine. Motivul? Pardalnicul de vant e mult prea tare pentru avioanele mici de la Tuzla. Asta e, si cu elicopterul este super-cool, nu am zburat cu prea multe, doar in Caraibe si la Monte Carlo ;).

Am fost transportati la punctul de imbarcare cu masina si, dupa ce am urcat, ni s-au montat centurile de siguranta (sunt mai complexe decat cele de pe automobile sau de pe avioanele de pasageri) si, dupa cateva minute, ne-am ridicat deasupra solului… Mai intai, incet, apoi, am luat altitudine si am carmit-o in directia satului 23 August. Sa zbori deasupra Litoralului in mai este o placere… totul este verde (sau galben acolo unde e bine-cunoscuta rapita), soselele sunt libere, iar statiunile par ca niste machete perfecte, atat timp cat sunt aproape pustii (doar Vama Veche era relativ plina, dar cine se duce in Vama pentru plaja? Sau, ma rog, doar pentru plaja?).

Survolam satul 23 August, revad manastirea de pe malul marii (stiati ca nu foarte departe de Costinesti se afla o manastire de maici fix pe malul marii? Eu nu pana nu am zburat peste ea), apoi complexul Blaxy unde imi petrecusem weekendul si, in fine, blocurile din Olimp cu complexul spectaculos (din pacate si parasit) de la Cap Aurora. De aici, de sus, poti descoperi ca tarmul romanesc este chiar spectaculos… da, este plat, nu sunt dealurile din Cadrilater sau muntii de pe Coasta Adriatica, dar nu se poate plange de lipsa de golfuri. Dar, e drept, asta nu vezi decat din aer.

Trecem rapid pe langa resedinta prezidentiala din Neptun, iar, dupa ce remarc micile lacuri atat de aproape de mare, ajungem in fine la Mangalia, anuntata de turnurile din Saturn. N-am mai fost demult in Saturn, o mai fi ceva pe acolo? Am auzit ca prin Venus s-ar mai fi miscat ceva… Vad maretul santier naval de la Mangalia (pare multa miscare aici) pentru a observa cum 2 Mai este lipit literalmente de santierul naval. Golful francez este gol (la propriu, nu la figurat) si, in fine, ajungem la Vama Veche… Survolam celebra statiune care parca an de an creste, si creste, si creste, in curand cred ca o sa se reverse pana peste granita, in Cadrilater, dar se vede ca exista ceva miscare pe plaja.

Aici, elicopterul ia o curba spectaculoasa, sub mine vad cam prafuitul punct de frontiera de la Vama Veche – Durankulak prin care am trecut cu o zi inainte si facem drumul in revers, de data asta, zarind coasta pe partea stanga… Revenim spre Tuzla si, spre marea mea surpriza, continuam zborul. Initial stiam ca vom da doar o tura pana in Vama, dar turul continua… Dupa ce vad iconicul obelisc de la Costinesti (nu vad pe nimeni pe plaja), ajungem la Eforie… De aici, de sus, poti vedea ca zona Eforie este o zona a apelor… de aici de sus, iti dai seama cum sunt inghesuite cele doua Eforii intre lacul Techirghiol (dar si celelalte lacuri mai mici, cum ar fi Belona) si mare… revad cu placere Eforie Nord a copilariei mele, cu tripleta Delfinul – Meduza – Steaua de Mare si hotelul Europa rasarind peste statiune, pentru a ajunge deja deasupra portului Constanta… Doar zburand peste el iti dai seama ca e imens, aici ar putea trage jumatate din flota mondiala de vase… Din pacate, nu ajungem langa peninsula istorica a Constantei, elicopterul ia din nou o curba foarte eleganta trecand pe langa o platforma de foraj marin (ce o cauta in port?) si revenim in cateva minute la baza.

Un zbor peste Litoral este o experienta memorabila. Vezi Litoralul cu alti ochi, iti dai seama de intindere, de cum este aranjat, descoperi ca mai exista locuri virgine neatinse daca te enerveaza “cearsaf langa sezlong”… si nu numai la Vadu.

Am aterizat pe aeroportul Tuzla, descoperind de sus cat de complex este acest “mic” aerodrom. Micul mare aerodrom :).

Cum poti sa zbori peste Litoral

Poti alege mai multe optiuni de zbor – pe langa Tuzla, survolarea monumentului de la Adamclisi sau a cetatii grecesti de la Histria, sau sa zbori chiar si pana in Delta Dunarii (e un zbor de circa 90 de minute). Pentru informatii si rezervari, trebuie s-o contactati pe Cristina Mitchievici pe adresa de e-mail cristina.mitchievici@regional-air.ro. Mai multe informatii, aici

Cat costa

Depinde de modelul de avion si de numarul de pasageri. Un Piper PA 200 cu 5 locuri + pilot costa 450 euro /ora plus TVA (deci cam 90 euro + TVA de pasager). Un Diamond 40 cu 3 locuri + pilot costa 250 euro / ora plus TVA (deci cam 83 euro + TVA de pasager). Mai putin decat o sampanie in cluburile de fite de pe litoral.Aici gasesti preturile.