Capul Verde, no stress (ep. 3). Santa Maria pe insula Sal, sau Tenerife scapat in Africa

15. Surfer in Santa Maria.JPG

Daca o sa vezi vreo oferta pentru Capul Verde, ai cele mai mari sanse sa fie in Sal. Sal este cea mai dezvoltata insula a arhipelagului si cel mai pregatita pentru turism, locul unde sunt sute si sute de hoteluri, resorturi, apartamente de inchiriat, restaurante si asa mai departe. Este mai degraba Europa decat Africa, dar sarmul african si atmosfera de “no stress” transpar si aici printre hoteluri si resorturi. Este probabil si locul cu cele mai variate activitati. Este THE RESORT. Cu bune si cu rele. Dar, spre deosebire de Playa de las Americas, Patong ori Mamaia, este mult mai relaxat si mai linistit. Spre deosebire de Sharm el-Sheikh sau Hurghada (sau, probabil, si Antalya, dar nu am fost acolo, zic doar din auzite), nu este locul in care e obligatoriu sa fii inchis intr-un all inclusive unde sa mananci, sa bei si sa zaci la soare cat tine sejurul. Pentru ca poti sa iesi, si e fain sa iesi.

Sal este locul de unde a inceput turismul in Capul Verde care acum genereaza cam 30% din PIB-ul tarii. Sa nu credeti ca turismul capverdian a aparut datorita unei minti stralucite din guvernul de la Praia, a vreunui ganditor cu viziune pe termen lung din cercuri guvernamentale. Nu, nu a fost o politica de stat de dezvoltare a statiunilor marine cum e cazul Turciei, Tunisiei sau al Egiptului. Pur si simplu, asa s-a intamplat. Si asta mi se pare atat de african :).

Povestea spune ca, la un moment dat, acum vreo 40 de ani, in anii ’70, probabil imediat dupa independenta, un industrias belgian s-a imbolnavit de astm. Se numea Gaspard Vynckier. Doctorul i-a spus ca trebuie sa se ascunda de vremea ploioasa, umeda si rece din tara natala si sa se stabileasca undeva unde e cald si uscat. Si, dupa o cercetare amanuntita, belgianul a descoperit insula Sal din Capul Verde. A ajuns aici si a construit o casa unde si-a invitat prietenii si rudele. Apoi a construit o pensiune, Apoi un hotel cu gradini mari. Se numeste Hotelul Morabeza si este hotelul care a creat turismul capverdian. Si am avut placerea si onoarea sa dorm o noapte aici. Evident, hotelul este modern, a fost remodernizat de cateva ori, nu este un hotel-tip anii ‘ 70. Si este un hotel foarte fain, pastrand parca ceva din atmosfera aceea de “no stress”.

Dupa Morabeza, urmatorul hotel construit a fost Aeroflot, construit de sovietici. In perioada in care guvernul cocheta si cu sovieticii, si cu americanii, Aeroflotul folosea Sal ca o baza de escala, de realimentare in zborurile spre Africa si Ameria de Sud si de schimbare a echipajelor. Cum Morabeza era foarte scump (pentru sovietici si bugetele lor), iar alte optiuni nu prea existau, Aeroflotul a construit un hotel pentru echipaje. Acum este inchis, dar zvonurile spun ca va fi redeschis, evident, tot de rusi, si ca va fi lux pur, in stil sovietico-tarist. Folclorul local sustine ca si Medvedev sau Putin vin pe aici destul de des in vacante mai scurte sau mai lungi. Probabil, cauta si ei locuri unde nu sunt turisti rusi, si, intr-adevar, pe aici nu am auzit ruseste pe strada sau pe plaje. Imensa majoritate a turistilor sunt italieni, apoi nordici, ceva portughezi si francezi. Rusi, nema. Ciudat, pentru ca, oriunde am gasit un pic de plaja si resorturi, era musai sa fie si hoarde de rusi. Desi au descoperit Capul Verde in anii ’70–’80, intre timp l-au uitat. Mai bine.

Dupa Morabeza si Aeroflot, au venit si spaniolii de la RIU si altii si au simtit ca e loc de business. Si s-au pus pe construit resorturi all-inclusive. De ce all-inclusive? Pentru ca atunci, in anii ’80–’90, era obligatoriu. Ca turisti, nu prea aveai unde manca, bea si dansa in afara resorturilor. Dar un boom turistic a atras in anii 2000 investitii majore… pe langa all-inclusive-uri, au aparut zeci si sute de pensiuni, apart-hoteluri, restaurante de tot felul (unele excelente), agentii care ofera tururi, tot ce trebuie unui turist. Nu mai e nevoie sa optezi pentru un all-inclusive, multi se arunca in TAP si vin si stau in apartamente din bloculete dragute. De fapt, Santa Maria arata mai degraba a Spania turistica… ca stil. Ca savoare, este inca africana.

Dar, pe langa dezvoltarea turistica, zona Santa Maria are parte si de o incredibila crestere imobiliara. In ultimii 10 ani s-au construit in draci complexuri rezidentiale pentru oameni care sa stea aici. Se spera ca mii si mii de europeni nordici alungati de norii, frigul si ploile de acasa se vor muta in Capul Verde. La fel ca in Tenerife sau in Spania, s-a construit un oras intreg. Dar, ca si acolo, a ramas cam gol. Iar preturile la apartamente au scazut cu mai bine de 50–60%. Asta nu inseamna ca sunt megaieftine, un apartament costa si 70.000 de euro, dar am inteles ca initial bateau spre 200.000 de euro. Ma rog, acum depinde de la apartament la apartament, ce este cert e ca am vazut complexuri rezidentiale destul de extinse si goale, goale… Un loc perfect pentru a turna un film despre criza economica din Spania 😉

 

Ca si in cazul zborului peste Boavista, cursa TACV a survolat o buna parte din insula Sal. Asa am vazut oraselul Santa Maria, Mecca turismului capverdian, dar si marile ansambluri all-inclusive de-a lungul coastei. Daca, la Boavista, erau cateva, aici, in Sal, se succedau de-a lungul coastei… ma rog, cand ne-am apropiat de aeroportul aflat in proximitatea capitalei Espargos si nu langa zana resorturilor capverdiene, Santa Maria, aceste resorturi au disparut… si pana sa ma dumiresc ce si cum, am si aterizat.

Fiind zbor intern, nu am mai avut parte de coada de la viza, insa bagajele au intarziat un picut… La doi pasi, am vazut un cuplu care avea o hartie cu numele meu. Mare mi-a fost uimirea sa fiu intampinat in limba romana… Dupa Boavista, unde reprezanta Barracuda era romanca, inca o romanca ce lucra in turismul din Capul Verde. Facem cunostinta – era Zsuzsanna din Tg. Mures si Paulo, directorul Barracuda, in cea mai turistica insula din arhipelag, portughez de bastina si care a vrut sa se asigure ca am pe cineva capabil sa vorbeasca in limba mea natala. S-a dumirit insa repede ca stiu destul de bine engleza… Dar a fost o placere sa intalnesc o romanca din Capul Verde :).

Inainte de a ajunge la hotel, am facut un scurt tur de oras. Initial, mi-era teama ca Santa Maria e un soi de Sharm-el-Sheikh sau Hurghada (nu stiu cum e Antalya, nu am fost niciodata, dar presupun ca e similara cu cele doua statiuni egiptene), dar m-am linistit imediat. Nu, nu e Hurghada, cu all-inclusive-urile acelea gigantice, labartate pe zeci si zeci de kilometri de coasta, fara un oras propriu-zis. Chiar si resorturile au dimensiuni “umane”, iar in apropierea lor se afla Santa Maria. In Hurghada sau Sharm e de neconceput sa ajungi pana in oras pe jos, in Santa Maria insa nu e nici o problema. In plus, Santa Maria are acea combinatie sic de Africa cu Europa mediteraneeana de care te indragostesti de la primul pas.

Luand la picior Santa Maria in zilele in care am ramas aici din cauza vulcanului, aveam sa descopar nu numai zona de hoteluri mari, ci si un cartier plin, plin de pensiuni super dragute, construite de diversi europeni. De altfel, aici sunt foarte multi europeni care s-au mutat si si-au deschis un business – o agentie de turism, o pensiune, un restaurant pe care le tin ei personal. Comertul de suvenire este insa dominat de senegalezi, asta si pentru ca localnicii au o cultura de tip insular… nu se rup in figuri cu munca. De aceea, mai degraba antreprenorii straini isi aduc colaboratori din Europa dornici sa traiasca pe o insula cu o clima minunata si unde stresul nu este prea mare… poate si pentru ca pe toate magazinele de suvenire vezi inscriptia “Capul Verde – no stress”.

Cum ziceam, am dormit in hotelul Morabeza, care a tot fost modernizat, nu am descoperit nici un semn cat de mic ca ar fi fost primul hotel din arhipelag. In schimb, am gasit atmosfera aceea de relaxare insulara. Terenul fiind achizitionat cand pamantul nu costa aproape nimic in Santa Maria, Morabeza se intinde linistit pe o suprafata nici prea mare, nici prea mica, iar constructiile chiar sunt spatioase, nu simti presiunea spatiului limitat… cladiri cu doar doua etaje, piscine largi, locuri de joaca pentru copii. Si asta la doi pasi de centrul orasului.

M-am plimbat prin Santa Maria in sus si in jos. Mai exista inca crampeie din acel sat traditional african care cred ca era acum vreo 50 de ani. Si acel crampei il gasesti pe dig, candva in cursul diminetii, cand vin pescarii si isi vand marfa in general pentru hoteluri, dar nu numai. Evident, vedeta numarul 1 este tonul, acel peste imens si cu o carne buna, buna, buna (nu, nu are nimic comun cu gustul tonului de conserva din supermarketuri!), pozat de toti turistii. Un alt crampei atat de african este atunci cand negresele de un negru ca taciunele (probabil venite din Senegal, localnicii sunt in mare majoritate mulatri), umbland drepte pe strada cu un intreg aprozar in varful capului, se plimba cu scopul de a-si vinde produsele ici si colo. Ma rog, crampeiele aduse din strainatate sunt, desigur, boala surfingului care a fost contractata atat de straini, cat si de localnici. Iar sezonul vanturilor tocmai a inceput la sfarsit de noiembrie, iarna fiind anotimpul propice pentru tot soiul de surfinguri.

Desi suntem in Africa, orasul este impecabil… ma rog, aproape impecabil, nu toate strazile sunt asfaltate, dar, pe o insula in care sunt ani in care nu ploua deloc, riscul de noroi este practic nul. In schimb, atat Sal, cat si celelalte doua insule pe care le-am vizitat stralucesc de curatenie, uneori mi se pare ca e mult mai curat decat in multe parti din Europa. Santa Maria este de asemenea foarte cosmopolita si nu numai datorita turistilor, ci si gratie rezidentilor in mod special. Trebuie sa ne gandim ca, in 2000, existau doar 15.000 de locuitori pe toata insula, iar in 2010, erau deja 35.000. Si nu pentru ca s-au inmultit brusc localnicii (desi numarul de prunci este foarte mare), ci datorita afluentei de emigranti italieni, scandinavi, portughezi sau senegalezi. Peste tot gasesti restaurante italienesti (unele chiar foarte foarte bune), gelaterii, croasante frantuzesti, tot ce trebuie.

Santa Maria este, evident, centrul turistic, asa ca aici poti gasi cam tot ce se poate oferi in termeni de atractii – tururi cu bicicleta, segway, camioneta, exista chiar si un Hammer, sa vezi rechini sau broaste testoase depunandu-si ouale (din pacate, nu era sezonul)… dar despre ce poti face pe insula, in episodul urmator. Dar sa nu uit sa mentionez ca m-am cunoscut si cu patronul Barracuda, dl Ernesto Carneiro, care a avut viziunea exploziei turistice din Capul Verde si a pus bazele uneia dintre cele mai mari agentii din arhipelag inca din 1989… cand pe aici nu existau decat Morabezza si hotelul Aeroflot. Dupa o cina, am aflat ca programul urma sa mi se schimbe din cauza eruptiei vulcanului Fogo. Din pacate, nu voi mai ajunge pe insula Fogo (aflata in programul initial), ci voi zbura in coltul nord-vestic al arhipelagului pe insula Sao Vicente, insula Cesariei Evora, de unde voi descoperi partea verde a Capului Verde… Brusc, m-am entuziasmat. Dupa doua insule desertice (Sal si Boavista), urma sa descopar si insulele pline de vegetatie ale Capului Verde. Desi mi-as fi dorit mai degraba sa vad lava curgand la vale pe vaile din Fogo, dar se pare ca insula a fost inchisa pentru turisti. Pacat, ar fi fost o experienta unica.

Am fost in Capul Verde la invitatia TAP Portugal cu sprijinul local al agentiei capeverdiene Barracuda Tours

 Imagini Santa Maria, Sal, Capul Verde

01. Santa Maria, Sal.JPG

Santa Maria, capitala turismului din Capul Verde

02. All inclusive hotel - Sal.JPG

Complex all-inclusive din Capul Verde

03. Comitetul de primire de la Sal.JPG

Comitetul de primire 🙂 Paulo si Zsuzsanna

04. Santa Maria.JPG

Prin centrul Santa Mariei

05. Barracuda Capul Verde.JPG

Gata, m-au lasat la hotel

05. Strada mare din Santa Maria, Sal.JPG

cam asa arata centrul

06. Bulevard central Santa Maria, Sal.JPG

Relax, chill, no worry

06. Hotel Morabeza - Santa Maria, Sal.JPG

Hotelul Morabeza – asta a fost camera mea

07. Piscina Hotel Morabeza.JPG

Piscina de sub balcon

08. Hotel Morabeza - Santa Maria.JPG

09. Piscina de la Morabeza.JPG

10. Activitati hotel Morabeza.JPG

Cam astea puteai face prin hotel… dar oraselul Santa Maria era la doi pasi

11. Oferta Barracuda Tours.JPG

Aha, uite-i si pe prietenii de la Barracuda 🙂

12. Plaja Santa Maria, Sal.JPG

La doi pasi, marea cu o culoare minunata

13. Plaja Santa Maria, Capul Verde.JPG

14. Santa Maria, Capul Verde.JPG

15. Surfer in Santa Maria.JPG

Chiar daca nu practici, e o placere sa vezi surferi 🙂

16. Surfer in Capul Verde.JPG

17. Pescari in Santa Maria.JPG

Pe la 10, 11, vin pescarii

18. Pescari in Capul Verde.JPG

cu prada

19. Zburator din apa.JPG

Chestia asta n-am mai vazut-o pe nicaieri 🙂

20. Meniu Capul Verde.JPG

Un meniu la un restaurant obisnuit

21. Carpaccio de ton.JPG

mmmm… carpaccio

22. Ton.JPG

sau ton

23. Trupa de tobe.JPG

Trupa asta mi-aduc aminte de clipul lui Michael Jackson – They don’t care about us 😉

24. Aprozar umblator.JPG

Un aprozar umblator 😉

25. Pensiuni Capul Verde.JPG

Cartierul de pensiuni si home stays… nu trebuie sa stai neaparat in hotel in Sal

26. Centrul Santa Maria.JPG

Centrul orasului Santa Maria

27. Apus de soare in Santa Maria.JPG

Apusul de soare este intotdeauna spectaculos 🙂

Comentarii

  • Buna ziua, am vazut ca ati calatorit foarte mult, va rog sa-mi recomandati si mie locuri, destinatii de vizitat.Multumesc anticipat.

    Dragomir Florin 19 decembrie 2016 9:27 Răspunde
    • Tot blogul este numai despre destinatii de vizitat 🙂 Toate ce sunt recomandate pe blog vi le recomand.

      Imperator 20 decembrie 2016 3:35 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii