De la o vreme incoace, aud din ce in ce mai multa lume ca pleaca in “sabbatical”. Ce naiba e “sabbatical”? Cuvantul vine de la evrei via americani si, practic, reprezinta o perioada mai lunga intre doua joburi, sau chiar si in cadrul aceluiasi job, dar cand angajatorul este simpatic si iti da voie sa pleci o perioada mai lunga sau mai scurta sa calatoresti. Exista perioade din acestea de 1 luna, de 3 luni sau de mai bine de un an. La englezi, intre liceu si facultate, e la moda sa pleci in asa-numitul “Gap Year”, la 18 ani, o tai teleleu prin lume si apoi te intorci la faculta. Dar cei mai multi calatori pe termen mai lung sunt de obicei oameni care si-au terminat studiile si vor sa calatoreasca. Am fost si eu intr-un soi de mini-sabatic de 2 luni prin India & Nepal si o data prin Indochina… si e chiar fain :).
Ei bine, poti in aceste perioade de calatorie mai lunga sa alegi sa aprofundezi o zona a lumii oarecare (in general, multi se duc in Asia pentru ca e ieftin si frumos si poti avea parte de experiente uimitoare), dar mai exista o optiune care cred ca se potriveste manusa perioadelor astora de calatorie pe o durata mai lunga de timp – asa-numitele biletele RTW (Round-the-World), care iti ofera un zbor în jurul lumii la preturi ceva mai mici decat daca ti le-ai cumpara unul cate unul. Si care te invarte in jurul lumii, facand popasuri mai lungi sau mai scurte.
Aceste pass-uri globale sunt oferite de marile aliante de companii aeriene. Chiar si cele mai mari companii aeriene de pe planeta nu au atatea zboruri si legaturi incat sa-ti ofere un bilet RTW al unei singure companii, asa ca aceste bilete sunt oferite de aliante globale. Si pentru ca sunt ceva mai familiarizat cu cei de la Sky Team (daca ma uit la top 10 companiile aeriene cu care am zburat cel mai mult, 5 sunt din Sky Team, 3 sunt din Star Alliance si 2 au dat faliment intre timp, iar primele 7 sunt toate din Sky Team, evident, exceptand raposatele Malev si Swiss Air), o sa povestesc despre Biletul RTW al Sky Team.
In primul rand ce e Sky Team? Este o alianta globala de companii aeriene. Acestea isi armonizeaza planurile de marketing, programele de loializare (celebrele carduri de mile), emiterea de bilete si tratamentul acordat calatorilor VIP (business class sau care au carduri de loializare de niveluri superioare). Evident, mai sunt foarte, foarte multe zone de cooperare, dar astea ar fi principalele. Ei bine, biletul RTW este rezultatul unei astfel de cooperari pentru ca poti folosi in alegerea rutelor oricare din cele 20 de companii aeriene member Sky Team.
Bon, in exercitiul nostru, merita sa listez toate aceste companii pe continente (in paranteza principalul):
Europa: Aeroflot (Moscova), Air Europa (Madrid), Air France (Paris), Alitalia (Roma), Czech Airlines (Praga), KLM (Amsterdam), Tarom (Bucuresti)
Orientul Apropiat: MEA (Beirut), Saudia (Jeddah)
Asia de Est: China Airlines (Taipei), China Eastern (Shanghai), China Southern (Guangzhou), Garuda (Jakarta), Korean Air (Seul), Vietnam Airlines (Ho Chi Minh/Hanoi), Xiamen Air (Xiamen)
America de Nord: Delta (Atlanta, New York, Los Angeles, Cincinatti)
America Centrala: AeroMexico (Mexico DF)
America de Sud: Aerolíneas Argentinas (Buenos Aires)
Africa: Kenyan Airways (Nairobi)
Deci, daca aruncam o privire, Sky Team are prezenta pe toate continentale (mai putin in Australia), dar, de departe, are o prezenta foarte zdravana in Europa, Asia de Est si SUA (pentru ca Delta acolo face cat cinci companii). In rest, cam asa si asa. Adica, nici rau, dar nici nemaipomenit. Trebuie doar sa remarc lipsa Sky Team din India, una din regiunile care cresc enorm, si nici prin Asia de Sud-Est nu pot zice ca sta grozav (Garuda e cam excentrica, iar Vietnam Airlines nu este unul din jucatorii mari din zona). In China insa rulz!
Revenind la bilet RTW
Sunt niste reguli relativ simple:
Se plateste in functie de numarul de mile zburate (deci, trebuie sa reduci numarul de mile, luand astfel zborurile directe. De aceea am trecut in revista companiile participante si hubul lor principal pentru ca n-ar fi o idee rea sa zbori prin huburile lor). Exista patru tipuri de bilete (cu tarife diferentiate, evident):
26.000 de mile
29.000 de mile
33.000 de mile
38.000 de mile
Trebuie sa zbori fie spre est, fie spre vest. Nu poti merge in zigzag ca cioara.
Trebuie sa ai minimum trei opriri si maximum 15. Ma rog, e cam greu sa zbori peste tot globul cu doar doua escale.
Sa ai un singur zbor peste Atlantic si peste Pacific (si este obligatoriu sa ai unul).
Ma rog, sunt mai multe alte conditii mai putin importante, le gasesti aici.
Acum, m-am gandit sa va mai dau doua ponturi.
Cand va ganditi la un itinerar, luati RTW ticket ca un bilet prin care sa “sariti” pe distante lungi. Odata ce ajungi intr-o zona pe care vrei s-o investighezi mai mult, nu folosi biletul RTW… foloseste low-costuri locale, trenuri, autobuze etc. Si vei iesi mai ieftin.
Studiaza inainte reteaua marilor transportatori ca sa ai o anumita idee unde zboara pentru a-ti crea conexiunile cele mai bune. O sa vezi ca sistemul te ajuta zdravan, dar nu e perfect. De exemplu, ii e imposibil sa iti gaseasca conexiuni din Mexic spre China, desi in mod cert exista zboruri spre Los Angeles si mai departe peste Pacific spre China.
Evident, fiecare are anumite zone de interes si visuri. Stiu pe foarte multi ca viseaza sa vada Machu Picchu, Noua Caledonie sau Thailanda. De aceea imi e imposibil sa fac un traseu sa-i satisfaca pe multi. Dar fac unul ca idee.
Sa zicem ca plecam din Romania. Sincer, nu cred ca trebuie sa petreceti prea mult timp in Europa. Europa e aici, la noi, poti sa o vezi oricand. Daca iti iei un RTW, concentreaza-te pe destinatii indepartate. Hai s-o luam spre vest sa zicem, asa ca oricum e obligatoriu sa zbori dintr-unul din marile huburi europene ale lui Sky Team cu numeroase destinatii transatlantice. Si astea sunt Paris (Air France) sau Amsterdam (KLM).
De aici, sa zicem ca o luam spre Mexico City (stiu ca sunt zboruri directe, in plus este hub al AeroMexico). Aici, fa o intrerupere pentru a vizita Mexicul. Poti sa iei autobuze (eu am fost cu autobuzul de la Cancún la Mexico DF pe Gringo Trail) sau unul din numeroasele zboruri low-cost din zona.
Apoi, baga un zbor pana la Los Angeles. Poti sa te opresti linistit in LA pentru a vizita acest fascinant oras, dar si zona… de la San Francisco la Las Vegas, neuitand desigur de Marele Canion.
Well, acum trebuie sa ne gandim la marele salt transpacific. Avem niste probleme aici, care se pot rezolva intr-un fel. Nu exista zboruri directe spre huburile lui Vietnam Airlines sau Garuda, in schimb, gasesti o Delta spre Tokyo sau Taipei, sau zbor direct spre hubul lui China Eastern din Shanghai. Poti sa zbori direct in Shanghai pentru a reduce numarul de mile, sau da o fuga pana la Tokyo si de acolo mai departe spre Shanghai. Daca ajungi la Shanghai, poti sa zbori cu un low cost gen Air Asia spre Asia de Sud Est. Din Shanghai, poti zbura doar la Kuala Lumpur sau Baza Clark cu Air Asia, dar, din Hangzhou, care e langa Shanghai (si care merita vizitat de altfel), poti zbura la Bangkok… si asa poti lua la pas incredibila Asie de Sud-Est.
Problema este ca din Asia de Sud-Est nu prea ai la dispozitie zboruri care sa te duca la Dubai sau Istanbul de unde sa iei Taromul acasa. Nici Garuda nu zboara, nici Vietnam Airlines. Asa ca e musai sa te intorci la Shanghai pentru a zbura pana la Dubai si de acolo sa iei Taromul spre casa.
Cam asta ar fi o idee de RTW in urma careia sa vizitezi Mexicul, California, China, Asia de Sud-Est si Dubai. Adica niste parti ale lumii cu adevarat splendide.
Ce poti face acum? Arunca o privire pe plannerul RTW. E simplu. Mai intai, scrii destinatiile spre care vrei sa zbori (cu plecare din Bucuresti, sa zicem) si iti creeaza el un itinerar… dar, pentru a-l batea in cuie, e munca serioasa! Cum ziceam, vezi ca legaturile America Latina–China nu apar… trebuie musai sa adaugi unul din marile aeroporturi ale Americii, de preferinta de pe Coasta de Vest (gen Los Angeles sau Seattle, dar parca Los Angeles e mult mai interesant).
Apropo, a cumparat cineva vreun bilet din acesta RTW? Ce ponturi puteti sa ne impartasiti cu privire la folosirea lui?
Oneworld in 2009,46 zile direcția vest:
Budapesta Zürich New York Las Vegas
Los Angeles Honolulu Tokio Beijing Hong Kong
New Delhi Londra Budapesta
Companii : Malev,American Airlines ,JAL,cathay,British si ceva subsidiara Cathay
Prețul de atunci 1650euro/persoana
Era o perioada cu multe turbulente in piața financiară si oneworld împlinea 10 ani cu 10% Off
O experiența de neuitat
Interesant, dar nu numai…E complicat ! 🙂 Multumim.
ma gandeam de mult la o chestie ca asta, dar habar nu aveam de RTW….voi studia cu mult sarg….multumesc din nou, Imperator,pt generozitatea cu care ne impartasesti informatii….
Multumesc!…am avut de lucru in dimineata asta:) am facut scenarii rtw
Am ceva amici care au ales sa fac un an sabatic dupa facultate. E bine de stiu de acest planner.
RTW Star Alliance mi se pare mai misto.
De ce ? Zi si mie un motiv 😉
Sunt mai multe companii, 27, fata de 20, cat are Sky Team si acopera mai bine globul, faceam un traseu pt Canada, iar acolo nu exista Sky Team. Daca nu pleca TAM din Star Alliance, erau si mai tari.
Buna ziua,
Ma numesc Paul DROSU si am citit acest articol astazi (19 aprilie 2015).
In primul rand, vreau sa va spun ca am facut de doua ori inconjurul lumii, deci am putina experienta pentru aceasta actiune.
Legat de pretul unui bilet de avion RTW, am vazut pe unele site-uri ca se face un fel de intrecere, cine gaseste un pret mai mic pentru un bilet de avion RTW. S-a ajuns ca, in unele variante de companii low-cost, sa fie ori 1300E, ori 1550E…doar teoretic, insa, pentru ca in acest pret nu intra pretul bagajului de cala, de cabina, al mancarii si al multor alte chichite ale companiilor low-cost. Dupa mine, aceste preturi ar ajunge in varianta finala si REALA la cel putin 2000E…Nu am nimic (in principiu) impotriva companiilor low-cost, dar eu unul nu as traversa Pacificul cu o companie low-cost (atat privind siguranta, confortul in avion cat si nervii de la imbarcare – asta cu nervii, vorbind in general despre imbarcarile low-cost…). Mai cred ca nu ar trebui privita doar valoarea in sine a pretului biletului de avion, ci si raportul pret-calitate oferit de acel bilet de avion, si nu ma refer aici, in primul rand, la calitatea si confortul zborului in sine, ci la felul cum te ajuta acele zboruri sa faci o calatorie in jurul lumii, aceasta calatorie nefiind un scop in sine, banuiesc, ci o ocazie (oricum destul de scumpa) de a vedea acele zone de pe Pamant pe care le doresti. De aceea, sunt de acord cu Imperatorul, care a explicat foarte clar si motivele, ca pentru un bilet de avion RTW este bine sa mergi cu companiile aeriene care fac parte din niste aliante globale. Tot dupa cum a mai spus Imperatorul, cea mai complicata (si, in acelasi timp, simpla) problema este traversarea Pacificului…cele trei mari aliante traverseaza Pacificul ori direct intre America de Nord sau de Sud si Asia, Australia sau Noua Zeelanda, ori cu oprire in Hawaii. Ori, scopul principal al unui bilet RTW este acela de a-ti oferi acces, la un pret rezonabil, in zone cat mai indepartate, iar intoarcerea sa fie pe un alt traseu, nu pe cel pe care te-ai dus, distanta la intoarcere fiind aproximativ egala cu cea de la ducere. Ce vreau sa spun, este ca mi se pare absurd sa iti cumperi un bilet RTW si sa nu te opresti undeva in Pacific. Insa eu nu am vrut sa ma opresc in Hawaii, ci intr-un loc mult mai special si mai autentic, intr-un loc in care intr-un an de zile vin tot atatia turisti cati vin in Hawaii in una sau doua saptamani….acel loc este Polinezia Franceza, la 19.000 de km de Romania. Si nu exista decat o singura varianta de bilet RTW care sa treaca prin Tahiti, varianta care sa nu includa aliante diferite si nici limitare de kilometri, varianta care banuiesc ca reprezinta si recordul mondial de numar minim de companii aeriene cu care poti face inconjurul lumii – doar 2 companii aeriene: Air Tahiti Nui si Emirates. Aceasta este si varianta pe care am folosit-o eu: „round the world” oferit de Air Tahiti Nui + Emirates intre Paris -> Paris, mergand catre vest (dar similar este si pentru est). Pretul lor este, din 2010 pana in prezent, de 1799 Euro, fara nici un fel de taxa. O data (in 2010) am mers pe traseul Paris-LA-Tahiti-Auckland-Brisbane-Singapore-Dubai-Paris (pret final REAL 2315 Euro) si o data (in 2013) pe traseul Paris-LA-Tahiti-Japonia-Dubai-Paris (pret final REAL 2585 Euro, dar totusi Tokyo e cel mai scump oras din lume, din toate punctele de vedere…). Avantajele sunt: se zboara doar cu doua companii mari, foarte sigure, cu un confort excelent in avion – de exemplu, la Air Tahiti Nui puteam sa luam, free si in mod repetat, sampanie (adevarata si frantuzeasca) la clasa economic, iar despre Emirates stie toata lumea ce conditii au; ai un singur bilet pentru tot inconjurul lumii, bilet care este valabil un an de zile si iti poti defini singur itinerariul, singura conditie fiind sa zbori tot timpul ori catre est, ori catre vest; poti face maxim 6 escale (adica sa faci o pauza, intr-un loc, mai mare de 24h) si un numar de tranzitari nelimitat (adica pauza mai putin de 24h); poti sa nu decolezi din acelasi punct in care ai aterizat la un moment dat, ci si din altul care respecta regula initiala ca e mai la vest sau mai la est (functie de sensul in care faci inconjurul lumii) fata de punctul unde ai aterizat – de ex., mergand catre vest, poti ateriza la Sydney si decola, apoi, de la Perth – ca sa vezi toata Australia si sa nu te mai intorci inapoi in Sydney…); nu este nevoie sa rezervi totalitatea biletului inainte de plecare, ci doar primul tronson; fiecare zbor ulterior se poate rezerva cu pana la 24h inainte, in limita valabilitatii biletului si sub rezerva disponibilitatii locurilor; schimbarea de itinerar este permisa cu 100E pe tranzactie; data zborurilor se poate modifica free pana cu 24h inainte si cu 100E in mai putin de 24h; biletul este rambursabil inaintea plecarii, cu 100E penalizare.
As vrea sa mai adaug ca la zboruri de 13, 10 sau 8 ore incepe sa conteze foarte mult confortul de la bord, care include, printre altele: sa poti sa iti rezervi, free, cele mai bune locuri; distanta fata de scaunul din fata si cat de mult se poate inclina scaunul pe spate; design-ul scaunelor – de exemplu, sa aiba aripioare laterale reglabile stanga-dreapta pentru cap); toate accesoriile care ti se dau inainte de decolare, pentru confortul tau – patura, perna, ciorapi, protectie textila pentru ochi, dopuri pentru urechi, chiar periuta si pasta de dinti; sa ai display multimedia personal, pentru fiecare loc – se pot juca chiar jocuri video in retea in avion; sa ti se serveasca mancare (si bautura – nealcoolica si alcoolica) si dupa decolare si inainte de aterizare, avand chiar si un meniu din care poti alege; sa poti sa iei gustari si de baut, de cate ori vrei, pe tot timpul zborului…chiar sa ai roaming in avion si sa poti vorbi acasa cu propriul tau mobil – toate acestea se refera doar la clasa economica…De asemenea, mai trebuie sa aveti grija si de sanatatea d-stra: sa beti cat mai multe lichide, sa va miscati cat mai mult; eu iau imediat dupa decolare si 2 aspirine efervescente – toate acestea pentru a evita aparitia trombozelor, in special in zona picioarelor.
Astfel, la un pret rezonabil si utilizand doar doua companii aviatice, ai un traseu round-the-world extrem de flexibil (plus ca vezi si o zona unde putina lume ajunge – Polinezia Franceza, din care fac parte Tahiti si Bora-Bora – mai putem vorbi despre Polinezia Franceza, daca este cineva interesat – am fost de trei ori acolo si ma auto-consider un mic expert pentru acea zona), iar siguranta, calitatea si confortul zborurilor sunt maxime.
Sper ca informatiile mele sa va foloseasca.
Va salut si numai bine!
Multumesc frumos de un comentariu atat de cuprinzator
Ma bucur ca apreciati comentariul meu si sper sa le fie util cititorilor blogului d-stra. Nu scriu foarte des (de fapt, am mai scris, pana acum, numai pe TripAdvisor, nu prea mult si numai din afara Europei, avand totusi vreo 13.000 de cititori), dar incerc sa scriu cat mai cuprinzator, cu speranta ca cititorii nu se vor plictisi de un comentariu prea „stufos”.
Bună ziua ,as fi interesat să stiu mai multe despre aceste calatorii ale dvs ,de unde ati rezervat biletele ?Eu nu le gasesc nicaieri
Exeptional!!!!
Paul Drosu, poate conveniti cu Imperator sa scrieti pentru acest blog un articol despre Polinezia Franceza! Eu una as citi cu mare placere, asa cum am citit si comentariul de mai sus si cum citesc ORICE pe acest blog 🙂
Lucia, voi vorbi cu Imperatorul, cand se intoarce, despre peregrinarile mele prin Polinezia Franceza, sa vedem daca si cum ar fi posibil sa scriu unul-doua articole (cu poze, eventual).