Prin Tarile Baltice (ep. 2). Vilnius, cel mai mare oras vechi al Europei de Est

Am coborat din trenul care ma ducea din Kaunas in gara din Vilnius. De fiecare data cand am ajuns in Vilnius (ma rog, nu am fost de prea multe ori, doar de doua ori), am „aterizat” la Vilnius in gara. Prima oara venind de la Minsk, din Belarus, a doua oara, din Kaunas. De data asta, aveam noroc, hotelul in care urma sa ne odihnim vreo trei nopti era fix vis-à-vis de gara. In plus, langa gara era autogara (de aici, urma sa luam autobuzul spre Riga, capitala Letoniei). Hotelul se numeste Panorama si are acest nume pentru ca de la etajele superioare din spatele cladirii ai parte de panorama intregului oras vechi Vilnius.

Vilnius se lauda cu cel mai intins oras vechi din Europa. In unele locuri, scria Europa de Est, in altele, intreaga Europa, nu am stat exact sa-l masor si sa-l compar, cert este ca e un oras vast, plin cu stradute inguste, catedrale impozante, restaurante, hoteluri, flori… De asemenea, zona este colinara, asa ca e greu sa nu gasesti vreo panorama a orasului. Fie din hotel Panorama, fie dintre ruinele vechii citadele, fie de la „Trei Cruci”.

De la Panorama, se ajunge pe jos. Am trecut pe langa hala mare – un soi de piata de zarzavaturi centrala a orasului, pe langa care zeci de babushka vindeau zmeura si alte fructe de padure. La recomandarea unei localnice, am gasit si celebrul graffiti in care Trump se saruta cu Putin in stilul celebrei poze in care Brejnev il saruta pe liderul est-german Erich Honecker. Si am ajuns la portile orasului vechi. Dupa atacul tatarilor din 1241, Vilniusul si-a construit niste ziduri puternice de piatra, pentru a se apara. Odata cu trecerea in desuetudine a unei astfel de aparari, parti din ziduri au fost demolate, in locul lor aparand niste case care pastreaza insa sentimentul de cetate, fiind insirate una dupa alta si lipite. Zona de intrare continua sa existe si poarta romanticul nume „Portile Zorilor”. Deasupra ei, se afla o capela in care se afla o icoana, zice-se, facatoare de minuni a Fecioarei (un loc populat cu credinciosii lituanieni, dovada fiind cozile interminabile cand capela era deschisa). Si imediat dupa ce treci de Portile Zorilor, in stanga, pe o colina se afla o biserica catolica, iar in dreapta, principala biserica ortodoxa a vechiului oras.

De altfel, Vilnius a avut intotdeauna un caracter multietnic si multireligios care a dus la crearea unei culturi unice. Desi, initial, oras lituanian (a fost, se pare, mentionat drept o citadela a marelui rege Mindaugas care, alaturi de Vytautas cel Mare, cumnatul si amicul lui Alexandru cel Bun, este printre dintre cei mai iubiti eroi ai Lituaniei), acesta a evoluat, a crescut si a devenit casa pentru polonezi (datorita Uniunii Polonia – Lituania), evrei (multi refugiati din vestul Europei, dar si numerosi khazari mozaici), rusi (mai ales dupa cucerirea ruseasca), tatari (unii refugiati aici, altii, urmasii fostilor prizonieri luati de polonezi), germani, ruteni. Din pacate, multe din aceste comunitati au disparut – evreii, polonezii, rutenii si germanii, dar urmele lor raman adanc intiparite in ADN-ul orasului.

Legenda fondarii este interesanta. Daca Mindaugas a avut aici un castel, se pare ca fondatorul orasului a fost mare duce lituanian Gediminas, care, intr-o noapte, aflandu-se la vanatoare prin zona unde acum se afla Vilnius, a visat un lup imbracat in zale de fier care urla ca si cum 1.000 de lupi ar fi urlat simultan. L-a consultat pe marele saman Lizdeika (Gediminas a fost un consecvent credincios al religiei lituaniene, luptand impotriva crestinarii poporului sau), care i-a spus ca zeii doresc ca aici sa construiasca un oras care sa fie capitala Lituaniei. Si zeii au avut dreptate. Vilnius a fost, timp de secole, capitala Lituaniei (exceptand perioada 1920 – 1939, cand a fost sub ocupatie poloneza, iar Lituania a trebuit sa se multumeasca cu Kaunas, drept capitala temporara) si este si in ziua de azi. Si e un oras minunat.

Poate ca ar fi bine sa povestesc un pic despre controversele polono-lituaniene asupra Vilniusului. Daca te duci in Polonia, multi deplang faptul ca doua dintre cele mai importante orase poloneze din punct de vedere cultural si economic se afla in afara granitelor actuale. E vorba de Lvov (in Ucraina) si Vilnius. In perioada Uniunii Polono-Lituaniene, elita lituaniana a inceput sa vorbeasca poloneza, datorita superioritatii culturii poloneze. In momentul uniunii, polonezii erau deja catolici, aveau universitati, orase bogate, asa ca, incet, incet, au preluat controlul asupra Lituaniei, cel putin din punct de vedere cultural. In Vilnius, la inceput de secol XX, lituaniana era a treia limba vorbita, dupa poloneza si idis. Odata cu prabusirea Imperiului Tarist si aparitia atat a Lituaniei, cat si a Poloniei independente, a existat o lupta pentru Vilnius, iar polonezii, mult mai multi, au invins. Vilniusul a devenit unul dintre principalele orase ale Poloniei. Dar in 1939, la cateva zile dupa atacul lui Hitler, in urma acordului sovieto-german, trupele sovietice au intrat in estul Poloniei ocupand-o, inclusiv in Vilnius. Dupa cateva zile, galant, Stalin a cedat Vilniusul Lituaniei, armatele sovietice retragandu-se un pic mai la est. A fost un cadou otravit, pentru ca, dupa doar cateva luni, Stalin inghitea intreaga Lituanie, acum cu Vilniusul drept capitala.

In principiu, exista o axa principala a orasului vechi de la Poarta Zorilor pana la Catedrala lipita de Palatul Marilor Duci, dar merita cu varf si indesat sa bantui si pe stradutele adiacente. Pur si simplu, te vei pierde pe niste stradute pline de frumuseti, vei descoperi casute de poveste, biserici bogate, colturi pline de romantism.

Una dintre atractiile „altfel” ale Vilniusului este asa-numita „Republica Uzupis”. Aflata peste un mic rau de Orasul Vechi, Uzupis a avut o istorie postbelica destul de trista. Locuita de multi evrei inainte de 1941, care fie au fost ucisi, fie au emigrat, cartierul s-a prabusit – aici gasindu-si culcus diversi hoti de buzunare, prostituate si alte persoane traind la marginea societatii. In perioada comunista, a fost un cartier abandonat de autoritati, fara utilitati si destul de periculos de luat la pas. Dar dupa 1991, cartierul a inceput sa devina boema Vilniusului, numerosi artisti si alti non-conformisti mutandu-se si transformand fata cartierului. In 1997, locuitorii l-au proclamat republica – Republica Uzupis, cu steag, imn, presedinte, guvern si o zi nationala (neintamplator, se sarbatoreste pe 1 Aprilie). Dar probabil cel mai cunoscut element al „statalitatii” uzupistene este Constitutia, care este afisata la loc de cinste pe strazile cartierului, tradusa in numeroase limbi – inclusiv in romaneste. O puteti gasi aici http://uzhupisembassy.eu/uzhupis-constitution/. Si poate va vor incanta niste articole cum ar fi „Fiecare are dreptul sa faca greseli”, „Un caine are dreptul sa fie caine”, „Fiecare are dreptul de a-si estima neimportanta” sau, cel mai bun, „Fiecare are dreptul sa leneveasca” (articolul 9). M-am plimbat pe strazile cartierului. In afara de Constitutie, nu am observat vreo activitate subversiva secesionista… doar cateva studiouri de artisti care, dupa cum bine stim, sunt intotdeauna subversive.

Animalele par sa aiba o importanta deosebita in Vilnius. Chiar si in Constitutia Republicii Uzupis, cainii si pisicile sunt mentionate in 4 din cele 41 de articole. Asa ca nu m-am mirat sa vad o reclama langa catedrala la un „Cat café” – o cafenea unde poti sa bei ceai, cafea sau sa mananci prajiturele in compania a mai bine de o duzina de pisici! Evident, in meniu se afla si mancare de pisici – nu neaparat sa mananci tu, ci pentru a hrani felinele care se plimba pe langa tine. Si acest lucru garanteaza ca devii eroul lor instantaneu…

Capatul orasului vechi este delimitat de binomul Catedrala – Palatul Marilor Duci. Nu am ratat ocazia sa ma urc in clopotnita catedralei (unde se afla salasul unor pasari care scot niste zgomote cam stranii, uneori un pic inspaimantatoare – nu am descoperit insa acele animale), iar Palatul Marilor Duci adaposteste un muzeu. La prima vedere, este un palat istoric, cu elemente renascentiste si baroce, dar este complet reconstruit. A fost un palat magnific in perioada unirii polono-lituaniene, dar dupa cucerirea Vilniusului de catre rusi, palatul a fost distrus si demolat (exceptand cateva ziduri). Lituania, dupa independenta din 1991, a hotarat sa-l reconstruiasca ca parte din eforturile de renastere nationala si astazi este gata si vizitabil – in interior se afla un muzeu de istorie al Lituaniei… in care poti afla povestea marilor duci pagani care au pus bazele unui stat lituanian de la Baltica la Marea Neagra, perioada unirii cu Polonia (dinastia Jagellona, care a condus Polonia in epoca sa de maxima expansiune, este de origine lituaniana, fiind urmasa marilor duci pagani ai tarii), dar si perioada de opresiune de sub ocupatiile rusa si sovietica… un muzeu care m-a convins de simbioza polono-lituaniana, dar si de diferentele care au dus la conflictele din secolul XX.

In spatele Palatului Marilor Duci se afla ruinele fortaretei. Ale fortaretei visate de Gediminas datorita lupului de fier. Mare lucru nu a ramas, doar cateva ziduri ici si colo, dintre care cel mai bine pastrat este asa-numitul turn Gediminas (nu a fost construit de acesta, ci cateva secole mai tarziu). In schimb, pot spune ca de aici ai parte de, probabil, cea mai frumoasa panorama a orasului vechi (cel putin, din cele pe care le-am vazut eu) si merita cu varf si indesat efortul sa te urci in varful dealului. Ma rog, daca esti un pic mai lenes, pe o parte a dealului exista si un funicular, dar, sincer, nu merita…

Mi-a placut sa merg asa, fara vreo harta in maini, prin Vilnius. E drept, intr-o seara am fost plimbati de o bloggerita lituaniana care lucreaza ca ghid de turism in Lituania si care ne-a aratat diverse colturi mai putin vizitate ale orasului vechi Vilnius. Dar chiar si asa, daca ajungeti in Vilnius, dupa ce vizitati axa centrala de la Poarta Zorilor la Catedrala, faceti-va pierduti pe stradutele laterale… si va veti indragosti de capitala Lituaniei… sau, ma rog, de partea sa istorica.

Si sa nu uit … in caz ca veti avea vreodata nevoie de vreun ghid prin Vilnius (sau Lituania, in general), cautati-o pe Ele Pranaityte. O gasiti aici pe facebook. Spuneti-i ca veniti din partea mea si transmiteti-i salutari !

Imagini Vilnius

Hotel Panorama Vilnius

Si Panorama din hotelul … Panorama

 

Trei cruci – construit in 1916, demolat de sovietici in anii 50, reconstruit in 1989 in memoria unor calugari franciscani ucisi pe acest deal de catre locuitorii din Vilnius furiosi ca sunt obligati sa se converteasca la crestinismul catolic in secolul XIV

Trump loves Putin. Putin loves Trump

Poarta Zorilor

Si capela de deasupra portii

Axa principala a orasului vechi

Biserici, cladiri istorice, ….

Primaria Vilnius

Catedrala din Vilnius

Si clopotnita in care se poate urca

Gedimino Prospektas – Champs Elysees -ul Vilniusului

Priveliste din turn … si totusi orasul acesta este plin de vegetatie

Fortareata care domina centrul orasului

Cu turnul Gediminas

Orasul vechi vazut de la fortareata

 

Putin strania statuie al lui Gediminas de langa Palatul Marilor Duci

Poate cele mai frumoase fatade de biserici din Vilnius – bisericile Sf. Ana si Sf. Francis din Asissi

Desi au trecut de secole la crestinism, crucile de pe bisericile lituaniene pastreaza simboluri pagane

Celebra ciorba roz

Seara tarziu prin Vilnius (era cam miezul noptii, dar inca era lumina albastra)

Pe granita Republicii Uzupio

Iata si Constitutia afisata in limba romana. Se pare ca in romaneste se cheama – Republica Ujupis 🙂

Textul integral

Piata centrala a Republicii

Macheta zonei centrale – Catedrala si Palatul Marilor Duci

Cam asa arata Lituania in momentul unificarii cu Polonia.. de la Baltica la Marea Neagra. Printre orasele lituaniene se numarau Kiev, Minsk si pe unde acum se afla Odessa si Tiraspol 🙂

Vilnius acum cateva secole

In interiorul palatului

Bijuteriile coroanei lituaniene (reconstituiri)

Cat cafe ? Hmmm… interesant

Cam asa arata Cat Cafe Vilnius

Miau

 

E usor sa fi iubit de pisici … Chiar si pentru cateva momente

Pana si prajitura vine cu o pisica…

La revedere, Vilnius, oras frumos !

 

Comentarii

  • mica corectie: Trump nu il saruta pe Putin.. ii da un shot. Are in mana un joint 🙂

    bogdan 22 septembrie 2017 17:21 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii