Yuki, pisica mea
Nu am prea povestit despre animale de companie. Cred că am mai pus, ici și colo, poze cu pisici din călătorii, indiscutabil, am pus o grămadă de poze cu animale văzute în safari, dar nu am povestit niciodată despre relația mea cu animalele de companie. Ei bine, trebuie să spun că îmi plac pisicile. Îmi e frică de câini, probabil din cauză că atâția ani am locuit într-un oraș infestat de câini vagabonzi, dintre care nu puțini mușcau – și eu am fost victimă de două ori și mai știu nenumărate cazuri. În schimb, pisicile îmi plac, îmi plac mult. În copilărie, vecina mea avea un motan negru ca tăciunele, numit Felix, cu care împărțeam de multe ori fotoliul când mă duceam la ea să-mi traducă filmele de copii, înainte ca eu să știu să citesc.
Tot în copilărie, am avut ca animale de companie nu pisici, ci… găini. Deși iubeam și iubesc pisicile, am o problemă specifică… nu pot coabita cu vreuna – sunt extrem de alergic la pisici. Dacă intru și stau într-o încăpere în care locuiește o pisica, după câteva ore mă înfund și nu mai pot respira. Punctum. Așa că nu am putut avea o pisică până acum doi ani, de când am o pisică … împărțită. Cum aș zice în engleză – în a world of shared economy, I have a shared cat. Este o pisică pe care o împart cu niște vecini cu care împart curtea, așa că sunt în cea mai bună situație. Ținând cont că o bună parte din timpul meu nu îl petrec acasă, împart responsabilitatea de a hrăni și scărmăna mâța cu vecinii. Și nici nu știți ce concerte îmi da Yuki atunci când mă întorc acasă chiar și după câteva zile lipsă. Când am revenit astă-vară după aproape o lună petrecută în Oceania, cred că a auzit-o tot cartierul și, când mă duceam spre poartă, încerca să mă împiedice să mai plec. Da, o cheamă Yuki (nașa este fiica vecinilor).
Dar nu despre experiențele mele cu feline sau despre Yuki aș vrea să scriu, ci mai degrabă de locurile unde iubitorii de pisici se pot bucura de prezența felinelor. Pisicile au cucerit lumea, practic nu cred că sunt țări în care să nu existe pisici, dar în mod cert sunt țări mai pisicofile decât altele. Din experiență, aș putea spune că probabil zona cea mai iubitoare de pisici din lume este arealul mediteraneean, dar indiscutabil găsești pisici peste tot. Și, apropo, nu prea sunt pisici unde e foarte multă murdărie – cum ar fi în India și în unele orașe africane. Pisicile au, se pare, alergie la mizerie…
Turcia – este una dintre țările cele mai iubitoare de pisici. Cred că este prima țară din lume unde am văzut locuri special amenajate cu mâncare donată de localnici pentru pisicile, hai să le zic, independente. Și, de altfel, cam toate pisicile pe care le-am văzut în Turcia erau extrem de prospere. Era și o statuie celebră a unui motan care stătea ca un pașă, admirând strada, nu am văzut-o, dar am văzut numeroase pisici prospere – prin toate restaurantele și cafenelele, pe străzi și, mai ales, pe lângă pescarii de pe Bosfor :).
Grecia – situația este aproape la fel ca în Turcia. Peste tot, vei vedea pisici patrulând pe străzi și, majoritatea, foarte bine îngrijite. Este imposibil să găsești vreo pensiune fără pisică și, cum multe dintre locurile de cazare din Grecia sunt acele minunate pensiuni familiale unde chiar te simți ca în mijlocul unei familii, sigur vei avea pisici de scărmănat și de hrănit.
Vilnius, Lituania – bănuiesc că ați auzit de cats café. Sunt niște cafenele unde, pe lângă cafea, ceai, prăjituri și alte oferte, poți mângâia pisici. De obicei, sunt locașuri pline de pisici, molcome și iubitoare, dornice de scărmăneală. Din câte știu, ideea nu provine din Lituania, ci din Japonia (nu sunt 100% sigur, dar parcă asta am citit), însă personal nu am fost decât la două cats café. Prima a fost în Vilnius, capitala Lituaniei, și când m-am întors de acolo am descoperit că exista una și la București pe lângă Splaiul Unirii.
Japonia – este țara unde s-a creat cel mai cunoscut brand cu pisici. Nu pentru pisici, ci cu pisici. E vorba de Hello Kitty, un personaj animat creat în 1974 și care a devenit unul dintre cele mai cunoscute, dacă nu cel mai cunoscut brand pentru fetițe. Practic, și astăzi, Hello Kitty este brandul favorit al fetițelor de vârstă școlară, și vei vedea extrem de multe ghiozdane, haine și alte obiecte cu brandul Hello Kitty. Evident, pisicuța albă a trecut și pe Bătrânul Continent, fiind extrem de populară și în China, Coreea, Thailanda sau Filipine, dar are un statut iconic mai ales în Japonia. Actualmente, Hello Kitty este deținut de o mare firmă japoneză din domeniul entertainmentului, numită Sanrio, care a construit chiar și niște parcuri tematice cu dedicație pentru Hello Kitty, dar și pentru celelalte branduri ale sale poate mai puțin celebre. Două sunt în Japonia, unul, chiar lângă Tokyo – Sanrio Puroland, cunoscut și ca Hello Kitty Land, și unul la Shanghai, în China. Sunt niște parcuri tip Disneyland, dar, evident, cu drăguțele personaje Sanrio.
Inle Lake, Myanmar. Sigur ați auzit de „pisicile birmaneze”. Ei bine, această rasă de pisici chiar provine din Birmania, actualul Myanmar. Ele erau o rasă cu adevărat specială – erau rasa de temple și rasa regală – trăiau doar în principalele temple budiste sau în palatele regale. Din păcate, rasa pură birmaneză s-a pierdut în Birmania, dar a supraviețuit în Europa, mai ales în Marea Britanie, unde a fost adusă în special de colonizatorii Birmaniei, englezii. În 2008, mai multe exemplare au revenit acasă, în Myanmar, și sunt crescute într-un resort de lux de la Inle Lake – Inthar Heritage House, care are un sanctuar special pisicesc. În acest moment, din cauza războiului civil, nu recomand să vizitați Myanmarul, dar acest articol va putea fi citit foarte probabil și după încheierea acestuia.
Și dacă vorbesc de pisici și de iubitorii de pisici, ei bine, pot să vă spun că și prietenilor de la Eurolife le plac pisicile. Așa că au făcut o asigurare, dar și o reclamă specială pentru iubitorii de pisici. O puteți vedea mai jos, chiar e haioasă. M-a făcut să zâmbesc (și nu se întâmplă asta prea des, când văd reclamele din ultimii ani). Da, se promovează asigurările de locuință – care, apropos, sunt extrem de necesare când călătorești mai puțin sau mai mult, ca mine.
Așa că dacă vreți să vă asigurați casa atât timp cât sunteți plecați, dar și când sunteți acasă, vă recomand să aruncați o privire aici ––> Asigurare de locuinte.
Iar când plecați în străinătate, eu zic că e obligatoriu să vă faceți asigurare de călătorie (personal, fac oriunde mă duc, chiar și pentru o zi la Ruse). În plus, asigurările de la Eurolife sunt cu debitare directă – în caz că ajungi la doctor, nu dai banii din buzunar și apoi aștepți să îi primești de la compania de asigurări, Eurolife se decontează direct cu doctorul sau cu spitalul unde te-ai dus. În plus, dacă folosești codul IMPERATOR30, primești o reducere cu 30% a costului poliței de asigurare. Fă-o aici –> Asigurare călătorie.
