Distribuie articolul:

Kukulcan, Chichen Itza, Mexic – Gringo Trail

In ultimele decenii, s-au creat cumva „natural” anumite rute care strabat unele dintre cele mai interesante locuri dintr-o anumita zona. Primul a fost asa-numitul Grand Tour – a aparut dupa 1660, ca prima forma de turism din lume – tineri si tinere din crema societatii plecau la drum (evident, in mod independent) pentru a vizita perlele arhitecturale si istorice ale Batranului Continent (in special, jumatatea lui sudica, Italia, Spania), iar cei mai aventurosi mergeau si in „salbatica” Grecie, pe atunci, o parte uitata de lume a Imperiului Otoman. Acestia au fost numiti „Romantic travelers” si l-au inspirat pe Thomas Cook sa creeze prima agentie de turism a lumii in secolul al XIX-lea.

Dupa Al Doilea Razboi Mondial, a aparut o alta ruta megaaventuroasa. I se spune Hippie Trail (pentru ca multi dintre drumetii initiali plecau in calatorii initiatice spre Asia) si pornea din Europa Occidentala, strabatea Balcanii, Grecia, Turcia, Iran, Afganistanul si se termina fie pe plajele din Goa, fie printre templele din Kathmandu. Uneori, se mergea si mai departe, spre Thailanda, dar era mai greu sa calatoresti overland printr-o Birmanie destul de inchisa.

Ulterior, dupa ce turismul a inceput sa cucereasca din ce in ce mai multe tari si regiuni, s-au ivit si niste rute mai scurte. Asa a aparut asa-numita Banana Pancake Trail – un cerc prin Indochina, care incepe din Bangkok, trece prin Chiang Mai, urmeaza drumul de doua zile pe fluviul Mekong spre Luang Prabang, Vang Vieng si nebuniile de acolo, 4000 Islands, apoi Cambogia (evident, cu Angkor Wat), cercul inchizandu-se in Bangkok, pe Khao San Road. In Mexic, a aparut de asemenea ruta clasica Gringo Trail – de la Cancun pe malul Marii Caraibelor pana in Mexico City, capitala. Am facut Gringo Trail demult, in 2002, si a fost una dintre cele mai frumoase calatorii – autobuze care te criogenau, aventuri, mayasi, situri istorice, mare verde, tuk tukuri, orase coloniale, sucuri divine din fructe, ceremonii aztece care te bagau in transa si care nu m-ar fi mirat nicio secunda daca cuiva i s-ar fi smuls inima din piept, conform vechilor ritualuri. Si, sincer, imi doresc sa retraiesc candva aceasta Gringo Trail… Si o voi face, la un moment dat.

Nu stiu daca am mai vazut intre circuitele oferite de agentiile de turism acest Gringo Trail, o fi fost, dar l-am descoperit la o recenta prezentare a Paralelei 45 ca fiind unul dintre circuitele propuse pentru primavara aceasta. Are un alt nume, un pic cam sec: „Mexic 2018. Istorie si cultura”, mizand pe faptul ca putini romani au auzit de Gringo Trail, dar cand am vazut traseul, nu am putut sa nu exclam – asta este Gringo Trail, legendarul Gringo Trail, aparut candva prin anii ’80, dupa nasterea Cancunului, pe care l-am facut si eu in 2002. E drept, schimband autobuze mai mult sau mai putin istorice, microbuze si, extrema aroganta, am luat si un zbor intern intre Tuxtla Gutierez si Oaxaca (si, wow, turul Paralelei 45 are inclusiv acest zbor!).

Dar sa trecem in revista traseul Gringo Trail.

De obicei, startul este in Cancun sau pe Costa Maya, zona de mare si soare cea mai populara din Mexic. Vad ca este propus si Tulumul, iar eu zic ca nu trebuie ratat. Nu este cel mai spectaculos sit maya (Chichen Itza, Palenque si multe altele sunt cert mai spectaculoase), in schimb este, de departe, cel mai frumos plasat … se afla pe malurile Marii Caraibelor, iar imaginea aceea cu principala cladire a orasului, cu azuriul caraibean pe fundal, este absolut superba… in plus, tot pe acolo, dai de o plaja cu nisip fin, asa ca poti face si o baie reconfortanta (mai ales daca prinzi si o temperatura de peste 30 de grade Celsius).

Dupa zilele de pe malul marii (de Cancun nu va spun prea multe, este o statiune cu hoteluri imense, cu cluburi legendare, cu malluri la fiecare statie de autobuz, cu gazon imaculat si cu o tona de atractii turistice la preturi nord-americane), urmatorul stop este obligatoriu Chichen Itza, una dintre cele 7 minuni ale lumii – asa cum au fost votate de milioane de oameni acum vreun deceniu. Si, intr-adevar, piramidele sunt cu adevarat impresionante (din pacate, acum, principala piramida, Kukulcan, nu mai poate fi urcata, de cand a cazut o turista si a murit, acum cativa ani), dar si asa, cu un pic de imaginatie, poti sa calatoresti in trecut, in vremea in care pe aici se afla unul dintre cele mai spectaculoase orase ale lumii.

Toata lumea a auzit de Chichen Itza, dar sa stiti ca in zona se afla numeroase situri maya – poate mai putin cunoscute, poate mai putin spectaculoase, dar unde arta maya atinge culmile. Local, li se spune Ruta Puuc (iar dam peste „rute”), iar in Circuitul Paralelei 45 este inclus cel mai fain sit maya de pe Ruta Puuc, si anume Uxmal, faimos pentru asa-numita Piramida a Magicianului. Este o piramida atipica, nu este in trepte, ca toate celelalte din lumea maya (exista, evident niste trepte, dar nu intreaga structura e in trepte), in schimb, daca urci in varf, ai parte de panorama junglei care, timp de secole, inghitise orasele civilizatiei maya.

Va urma un drum lung (veti face un popas la Campeche, de data asta, pe malul Golfului Mexic, un oras tipic mexican, de unde o veti lua spre zona montana, care continua sa fie locuita majoritar de mayasi. In program este inclusa vizitarea orasului mayas Palenque, probabil cel mai frumos oras mayas pe care l-am vazut (opinie proprie). De ce mi-a placut mai mult decat Chichen Itza, Tikal sau Uxmal? Pentru simplul motiv ca se afla intr-o zona deluroasa in care jungla a fost doar partial indepartata … pur si simplu, pasesti peste radacinile imense ale arborilor tropicali seculari, poti auzi papagalii tipand ascutit in aer, poti sa te cateri pe cate o liana lata cat trunchiul unui copac, dar de unde poti vedea celebrul turn din Palenque, rasarind deasupra celor mai frumoase si sofisticate structuri ale orasului.

Cand am fost in Palenque, am stat mai multe zile, pentru a vizita inca doua orase pierdute in jungla (Bonampack si Yaxchilan). Yaxchilan este cu adevarat special, pentru ca nu exista drum spre acest stravechi oras – nu poti ajunge decat cu barca de-a lungul lui Rio Usumacinto, rau care delimiteaza granita dintre Mexic si Guatemala. De asemenea, din Palenque, am mai luat o excursie de o zi sa vizitez Agua Azul si cascadele Misol Ha – niste crampeie de rauri de o culoare tulburatoare…

Dar eu am stat aproape o luna atunci, in timp ce circuitul trebuie sa intre intr-o perioada de 14 zile. Dupa Palenque, urcati la munte in orasul colonial San Cristobal de las Casas, unul dintre cele mai pitoresti orase coloniale ale Mexicului si adevarata capitala a mayasilor contemporani din Mexic. Aici, vei descoperi nu numai cladiri coloniale, ci si straiele colorate purtate, in general, de femeile mayase si un ritm de viata care nu pare sa se fi schimbat prea mult in ultimele secole. Atentie, aici, poate fi racoare – mi-aduc aminte, cand am parcurs Gringo Trail, ca nu exista booking.com, iar marea majoritate a pensiunilor nu aveau adresa de e-mail, asa ca sunam la telefon inainte – aveam fraza standard: cautam „cuarto con aria acondicionado”. Cand am sunat la San Cristobal de las Casas, cel care a raspuns la telefon a izbucnit in ras. Nu intelesesem de ce, eram in Palenque, unde erau vreo 30 – 35 de grade Celsius. Cand am ajuns in San Cristobal, am inteles – eram la peste 2.000 de metri si nu era nevoie de niciun aer conditionat … rapid a trebuit sa sap dupa pulover prin rucsac! Nu a fost nevoie sa-l port prea mult pentru ca, incepand cu oprirea urmatoare, am revenit la tricou si pantaloni scurti.

Langa San Cristobal de las Casas se afla un canion – Sumidero, despre care localnicii spun ca este mai spectaculos decat Marele Canion din SUA. Nu am fost in SUA, dar cel din Mexic este cu adevarat spectaculos. Imagineaza-ti ca esti pe un rau pe o barca destul de mica si te uiti la un zid de piatra care are un kilometru in inaltime! Daca ati fost la Cazane, ganditi-va ca Dunarea e la jumatate, iar Carpatii sunt de vreo 3–4 ori mai inalti! Ca o comparatie.

In continuare, turul Paralelei 45 urmeaza fix drumul pe care l-am facut. De la San Cristobal de las Casas am coborat in Tuxtla Gutierez (nimic interesant aici, doar aeroportul), de unde am zburat spre Oaxaca. Sa continui overland-ul nu prea are sens – sunt mai bine de 600 km prin munti, faci cam 12 ore, poate si mai mult, iar atunci, in 2002, erau si „haiduci” – or mai fi si acum, nu stiu exact. Asa ca, desi pe vremea aceea biletele la avion costau imens, am hotarat sa investim intr-un zbor.

Oaxaca, in schimb, este o bijuterie. A fost prima bijuterie coloniala pe care am vazut-o in America Latina si are un coltisor acolo, in inima mea. De atunci, am mai fost in Cuzco, Antigua Guatemala, Cartagena de los Indios, Grenada sau Ouro Preto, dar Oaxaca mi-a ramas cu adevarat speciala – o bijuterie, un oras unde fiecare coltisor este o opera de arta. Si, probabil, este locul pe care il iubesc cel mai mult in Mexic.

In apropiere de Oaxaca, se afla alte urme ale civilizatiilor precolumbiene – Monte Alban, oras construit de data asta nu de mayasi (zona lor se termina pe undeva pe versantii de la San Cristobal), ci de zapoteci. Urmeaza autostrada spre Mexico City, unul dintre cele mai mari orase din lume – intreaga zona metropolitana are 21 de milioane de locuiori, deci un oras cu o populatie mai mare decat populatia intregii Romanii! Va dati seama ca poti sta si o luna aici si sa-l explorezi de dimineata pana noaptea tarziu si tot vei mai descoperi ceva nou… Dar, probabil, cel mai mult mi-a placut ceva venit din vechime (normal, pasiunea mea este istoria). E vorba de Teotihuacan, impresionantul oras al aztecilor cu acele piramide gigantice ale Soarelui si ale Lunii… unii spun ca este unul dintre centrele energetice ale lumii si nu ii pot contrazice. M-am urcat pe varful Piramidei Lunii, m-am asezat pe ea, am inchis ochii si am simtit ceva … nu stiu … ceva greu de reprodus si explicat… simteam ca si cum as fi intrat intr-o priza si ma incarcam cu … doar zeii azteci stiu ce …

Aceasta este tura Gringo Trail. Sigur, pot exista divagatii, la sud de Mexico City se afla orasele coloniale ale argintului (unde au fost minele coloniale de argint), si apoi sa ajungi pe malul Oceanului Pacific, la Acapulco, pe urmele lui Elvis si ale lui Marilyn… pe vremea cand Acapulco era magnetul turistic al Mexicului, iar Cancunul era un sat de pescari uitat de lume! A fost o calatorie de basm… era a doua tura a mea in America Latina (prima a fost in Peru), unde m-am indragostit de acest taram insorit…

Detalii circuit

Circuitul Paralelei 45 incepe pe 25 aprilie (este undeva spre finalul sezonului secetos, tot cam prin perioada asta am fost de ambele dati cand am mers in Mexic) si dureaza 14 zile. Se zboara in Cancun cu Air France si intoarcerea este direct din Mexico City, tot cu Air France.

Pretul este de 2.285 de euro si include zboruri (cu tot cu taxe aeroportuare – Paralela include in toate ofertele sale si costul taxelor aeroportuare), cazare, transport cu autocarul si avionul pe Gringo Trail, unele mese, intrari la numeroase obiective turistice.

Gasesti toate amanuntele aici –––––> Circuit Mexic.

Viza Mexic

Cetatenii romani nu au nevoie de viza sa intre in Mexic, dar in ultimii ani, am auzit de numeroase incidente la intrare pentru ca mai multi concetateni mai bronzati au mers ca turisti in Mexic si au „nimerit” prin SUA, pentru care nu aveau, evident viza. Asa ca, mai ales daca mergeti independent, puteti sa aveti parte de un tratament neprietenos al ofiterilor mexicani (care nu sunt oricum cei mai plini de curtoazie din lume).

Cand sa te duci in Mexic

Sezonul secetos se intinde de prin decembrie pana prin mai. Atunci, incep ploile (in general, de la est spre vest), iar dupa iulie incepe sezonul de uragane, care se poate intinde pana in octombrie. Coasta caraibeana este frecvent ravasita de uragane (in 2005, uraganul Wilma a distrus literalmente Cancunul, lasand faimoasa statiune in ruine), asa ca e o perioada de evitat (pe de alta parte, preturile la cazare scad accentuat).

Limba vorbita

In Cancun, oricine vorbeste cat de cat engleza, dar cum te indepartezi de plajele caraibeene, nimeni nu stie mai mult decat hello. Probabil, putini dintre voi va veti apuca sa invatati mayasa (dar daca o faceti, veti face senzatie in satele din Yucatan si Chiapas), asa ca mai bine invatati spaniola… E vital si nici nu e asa de greu.