Africa de Sud, la capătul Pământului. (ep.7). Food, Drinks and Curios

Oua de strut Africa de Sud

Oua de strut, Africa de Sud

A venit timpul sa inchei si acest serial scris de amicul Eugen despre Africa de Sud, o tara extrem de variata si interesanta. Si cum poate fi incheiat mai bine decat cu articolul favorit al lui Eugen din orice serial – despre mancare, bautura si suveniruri… Lectura placuta si folositoare (in caz ca planificati o escapada in Africa de Sud).

Iată rubrica atât de dragă mie – Food, Drinks and Courios.  De ce ”Curios” și nu ”Souvenirs”? Păi aici în Africa de Sud așa se numesc suvenirurile. De ce așa? Se pare că e o prescurtare de la curiozități, obiecte ciudate, mă rog….

Când călătoresc într-o țară străină dar chiar și în țara noastră îmi place să mă delectez cu specialități locale și să îmi cumpăr câte un suvenir mic, care să îmi amintească peste ani și ani de călătoria și locația respectivă.

Revenind la Africa de Sud, începem cu începutul. Adică suntem la capitolul ”Food”.

Micul dejun

Micul dejun este o simbioză între bucătăria british, cea olandeză și cea africană. Spre deosebire de precendeta călătorie în Australia când micul dejun era foarte apropiat de cel servit în Albion, iată că aici am putut servi un meniu mult mai variat – pe lângă clasica fasole cu bulion, bacon prăjit și găigană de ouă ne-am putut delecta și cu brânzeturi olandeze, salamuri uscate dar și cu specialități africane precum mango și lămâi murate dar și banane gratinate.

Pe lângă aceste preparate mare mi-a fost mirarea când am întâlnit aici produsul local Marmite, sora Vegemite-ului australian. Deși inițial am crezut că Vegemite este o creație australiană, am aflat ulterior că cercetătorul german Justus von Liebig e capul răutăților. La începutul secolului al XX-lea Justus von Liebig a descoperit că drojdia de bere poate fi concentrată și îmbuteliată fiind folosită ca și sursă a complexului de vitamine B.

Micul dejun se încheia desigur cu o cafea delicioasă, puteai alege fie o cafea lungă fie un espresso de-ți sărea corazonul din loc. Apropo cafea espresso, marca italiană Illy a ajuns până la capătul lumii, în Africa de Sud. Dar ce e mai important, creatorul espressorului, Francesco Illy s-a născut în Timișoara.

Dar puteai încheia micul dejun şi cu un ceai, fie că alegeai un ceai englezesc sau un ceai specific Africii de Sud – ceaiul rooibos. Desigur că prima opţiune a noastră era ceaiul Rooibos. Acesta provine din planta cu acelaşi nume care crește în special aici în ţară iar numele provine din limba olandeză sau afrikaans și se traduce prin „tufiș roșu”. Acest ceai a devenit popular în întreaga lume prin faptul că nu conține cofeină și are un conținut scăzut de tanin iar frunzele au un conținut ridicat de vitamina C.

Berea şi omidele

Când spui Africa de Sud desigur că te gândești la celebrele podgorii de vin faimoase în întreaga lume.

Dar Africa de Sud se remarcă și prin beri foarte bune. Doar SAB Miller este unul din cei mai mari producători de bere din lume (un concern format din South African Breweries şi Miller USA). Una din cele mai cunoscute mărci ale Africii de Sud este Castle Lager dar nici marca Lion nu e mai prejos. Cum altfel sa se numească o bere în Africa de Sud ? Era prezentă şi berea Redds pe care o ştim şi din ţara noastră, aici însă se găsea ca bere clasică, nu aromatizată.

Mi-a făcut cu ochiul și berea Windhoek (marca premium din ţara vecină „şi habar n-am cât de prietenă”, Namibia. Windhoek este numele capitalei ţării vecine, produsul l-am încadra încadra la „Bunătăţi de la vecini”.

Dintre bunătăţile specifice tribului Shangana: vizitarea tribului a fost recompensată de localnici cu o gustare. La plecare două tanti de culoare au servit pe “goşti“ aşa cum se spune la noi în Banat adică pe oaspeţii din România cu un pahar de bere. Vorbim despre berea tribului Shangana, cunoscută ca şi „Umqombothi”. Bine, nu prea seamănă a bere, mai degrabă e un fel de bragă sau altă băutură fermentată din cereale, un fel de lichid alb-gălbui, lăptos cu gust dulce-acrișor. Şi populaţia Zulu prepară această băutură, are un conţinut ridicat de vitamina B şi este destul de slab alcolizată, undeva pe la 3%. Umqombothi este preparat prin fermentare din boabe de porumb, malţ, drojdie şi apă. Chiar dacă lumea nu prea a savurat băutura, eu am servit cel puţin vreo trei porţii, în special datorită faptului că am avut ocazia să servesc berea tradiţională a tribului. Iar eu sunt un mare iubitor de produse autentice şi tradiţionale.

Şi cum berea nu merge consumată singură, gazdele noastre au pregătit un platou cu alune, porumb fiert şi… omizi de mopane prăjite. Un nutrist zimbabwian recomanda aceste omizi numite şi madora prin faptul că sunt foarte sănătoase iar conţinutul de proteine îl depăşeşte de trei ori pe cel din carnea de vită. Iar aceste omizi (care cresc şi se hrănesc cu frunzele de mopane) fac parte din dieta populaţiei Shangana deoarece au un conţinut  ridicat de fier, fosfor şi calciu.

O altă bere cu mesaj este berea Soweto, evident produsă în „township” – o bere care are în ea ceva special. Motto-ul berii este „o bere născută în Soweto, făcută pentru toți”. Sau cum ar spune Donald Trump „Make Soweto great again”. De câțiva ani fabrica a fost cumpărată de Heineken. Dar spiritul Soweto a continuat să persiste. Aşa cum spuneam, Soweto este un „township”, practic un oraș al populației de culoare. Iar pumnul negru de pe logo-ul berii sugerează acest lucru – este o bere de care să se bucure populația de culoare din aceste „orașe vapor” cum este și Soweto.

Desigur că pentru cei conservatori existau și mărcile internaționale Bavaria, Amstel, Heineken. Aşa cum mai spuneam, oriunde călătoresc „testez” mărcile şi specialităţile locale.

Iar pentru cine nu a vrut bere, exista și cidru produs local. Iar marca premium cum altfel să se numească decât Savanna ?

Incursiune culinară alături de vinurile sudafricane

Cum vinurile sudafricane sunt celebre pe plan mondial, nu puteam pleca de acolo fără să gustăm măcar cât de puţin din produse de vinificaţie locale.

Primul prânz sudafrican l-am servit la Fish Hoek unde ne-am delectat cu un meniu pescăresc. O cremă de homar avea să ne deschidă apetitul către o porție delicioasă de merluciu pane cu cartofi și sos. Trebuie știut că în Fish Hoek nu poți cumpăra nici azi alcool de la magazin. Până nu demult nici restaurantele nu ofereau băuturi „cu cifră octanică” din cauză că la nouă kilometri se afla baza navală de la Simonstad. Astăzi e voie aşa că un meniu așa delicios nu putea fi asociat de cât cu un vin bun – un Chenin Blanc de la podgoria Nederburg. Aici am dat startul festivalului vinurilor sudafricane.

Ziuă următoarea avea să fie una din cele mai „dificile”: un tur al principalelor podgorii din regiunea West Cape.

Producția de vin în Africa de Sud a început la jumătatea secolului al XVII-lea când a ajuns aici navigatorul și colonistul Jan Van Riebeeck cu a sa Companie Olandeză a Indiilor de Est. După aproape 100 de ani Europa se bucura deja de primele vinuri importate din Africa de Sud. Olandezii probabil că erau amatori de vinuri dar din cauza climei din țara lor au fost nevoiți să „externalizeze” producția în coloniile din țările calde.

Podgoriile de la Franschhoek au fost înființate la sfârșitul secolului al XVII-lea de către Hughenoții francezi, care au fost izgoniți din propria țară și care au adus cu ei experiența lor în agricultură, în special cea viticolă de cultivare a strugurilor și fabricarea vinului. Franschhoek înseamnă atât în limba olandeză cât și în cea afrikaans „colțul francez”.

Mai întâi am făcut o oprire la crama Neethlingshof din Stellenbosch, una din cele mai vechi din Africa de Sud. Istoria acesteia a început acum peste 300 de ani când un colonist german pe nume Willem Barend Lubbe a fondat acest domeniu botezându-l „De Wolwedans” adică „Dansul Lupilor”. Bine, ei spun că era german dar ținând cont de numele său dar și de arhitectura tipic olandeză a clădirilor cramei cred că era mai degrabă olandez.

Aici am descoperit ceva nou: la capătul fiecărui rând de viță era plantat câte un butaș de trandafiri. Am întrebat care e scopul și am aflat secretul: trandafirii sunt un sistem de alarmă pentru  vița de vie în cazul în care apar factori nocivi. Trandafiri și vița de vie necesită același tip de sol și aceiași expunere solară. În cazul în care se observă că trandafirii sunt atacați de diferite boli, se iau măsuri urgente pentru salvarea viței de vie.

Această podgorie ne-a așteptat cu un restaurant cochet care avea un farmec aparte. Meniul ales a fost un preparat tradițional, ceea ce astăzi este mâncarea națională a Africii de Sud:  o porție de „Bobotie” cu garnitură de orez cu curry. Bobotie este un fel de chiftea, pleșcăviță, pârjoală sau burger. Este o variantă a ceea ce în Roma Antică se numea „Patinam ex lacte”. Preparatul a fost cunoscut în Europa încă din secolul XVII, el fiind ulterior adus în Africa de Sud de către populația malaeziană care au format comunitatea Cape Malay. Această chiftea se prepară din carne măcinată de oaie și porc la care se adaugă diferite condimente precum maioran, ghimbir și coajă de lămâie. Astăzi Bobotie se servește în restaurante luxoase dar trebuie știut faptul că acest preparat se afla în meniul sclavilor din zona Cape Town. După ce „boierii” adică stăpânii lor terminau de servit masa, resturile de carne rămase erau tocate și se prepara această chiftea care era servită sclavilor.

Fiind la o podgorie de renume, un preparat așa de delicios trebuia acompaniat de un vin de podgoria Stellenbosch. Trebuie știut faptul că Africa de Sud spre deosebire de Australia și Noua Zeelandă nu este o țară foarte scumpă. Adică e o țară unde îți poți permite fără emoții să comanzi un vin la restaurant. Iar un vin bun cum a fost acel Hiil & Dale dry rose merlot a acompaniat cu brio „chifteaua slavilor”, Bobotie.

Călătoria noastră a continuat apoi la Franschhoek unde am vizitat alte două locuri importante: podgoria Boschendal și pivnițele Franschhoek Cellar. Desigur că nu am putut rata degustarea delicioaselor vinuri locale acompaniate de cașcavaluri fine.

Pivniţele de la Franschhoek au fost înființate la începutul secolului XX când aici se producea vinars. Ulterior s-a trecut și la producția de vin, la jumătatea secolului XX podgoria funcționa în sistem de cooperativă. Aici sunt prezente cele mai cunoscute sortimente de vin, de la cele roșii precum Cabernet, Shiraz, Merlot și Pinot Noir la cele albe precum Sauvignon Blanc, Chardonay și Chenin Blanc produse de podgoriile Brampton și Bellingham.

Nu tare departe de Cape Town, o altă podgorie pe care am vizitat-o este podgoria Rooiberg, denumită un munte situat în apropiere.  Situată în apropierea localității Robertson, aici poţi gusta şi cumpăra vinuri foarte bune dar cel mai interesant este simbolul podgoriei care te așteaptă în curte: un scaun imens, roșu. Da, el este numit cel mai mare scaun din Africa, simbol lansat în anul 2013 simultan cu marca omonimă de vin, Red Chair. De ce a devenit un scaun roșu simbolul podgoriei ? Ei ne-au explicat că scaunul e simbolul pentru „haideți, luați un loc și serviți o masă cu un pahar de vin”. Ingenios, nu ?

Alte bunătăți… aceiași piesă

Dacă ajungi în Africa de Sud musai trebuie să deguști din bunătățile specifice. Așa că o porție de friptură de struț este obligatorie. Te poți delecta cu carne de struț fie la restaurantele din marile orașe dar cel mai autentic este un prânz la o fermă de struți așa cum este cea din Oudtshoorn. Friptura din pulpă de struț, asezonată cu o garnitură de legume, a fost foarte delicioasă și bine făcută.

Dacă ești în Africa de Sud trebuie musai să încerci și sosul Piri Piri – și, de ce nu, să vii acasă cu câteva mostre. Bine, el nu s-a născut taman aici ci în învecinatul Mozambic unde exploratorii portughezi l-au preparat prima dată folosind ardei iute Malagueta. Pilipili înseamnă în limba swahili ardei iute, componenta principală a sosului la care se adaugă suc și coajă de lămâie, ceapă, usturoi, frunze de dafin, busuioc, oregano și tarhon.

La piață

Când călătoresc în țări străine, în special în cele exotice îmi place teribil să merg la piață. Acolo e viața adevărată, acolo sunt producătorii locali care vând produse specifice pe care le produc în propria ogradă. Desigur că nici aici nu putea lipsi o oprire la piață. Printre produsele tradiţionale aş aminti nucile macadamia – cu coajă sau gata curăţate, cartofi dulcii, fructele de avocado. Dar şi suc de lămâie gata stors, ambalat în pet-uri goale de Coca Cola.

Pentru acasă

Acum că am terminat de vorbit despre mâncare și băutură hai să vedem cu ce plecăm din Africa de Sud.

Păi poți alege ceva dulciuri tradiționale mai inedite cum sunt batoanele de guava sau gemul de portocale cu baobab.

Dacă nu depășești greutatea bagajului îl poți burduși până la limită cu bere și vinuri pentru că atât berea cât și vinurile de aici sunt foarte bune.

Dar musai trebuie să cumperi o sticlă de lichior Amarula pentru tine și cei dragi de acasă. Lichiorul este fabricat din fructele arborelui de marula, specific Africii de Sud și este maturat timp de doi ani în butoaie de stejar. Seamănă oarecum ca gust cu Bailey’s dar e cu totul altceva.

Desigur că o sticlă de băutură este un suvenir mereu valabil. Dar cele mai apreciate suveniruri rămân cele care dăinuie peste ani și care îți aduc aminte că ai fost „acolo”. Am rămas impresionat că Africa de Sud oferă o varietate foarte mare de suveniruri pe care ți le dorești să le ai.

Unul din cele mai frumoase și inedite suveniruri rămân ouăle de struț vopsite. Sunt în o mie și una de variante, desigur că nu putea lipsi și oul de struț cu chipul lui Nelson Mandela. Dar cel mai celebru rămâne de departe oul de struț cu imaginea lui „Big Five” iar pe verso cu harta Africii. Puteai alege și un ou nepictat. Piața s-a adaptat rapid la cerere așa că cine dorea putea opta și pentru un ou pictat cu fragmente din Koran ori cu imagini ale personalităților mondiale precum Vladimir Putin sau Donald Trump.

Elaborarea ouălelor de struț pictate este un proces foarte laborios. Din păcate nu am asistat la întreaga manoperă dar am aflat câte ceva. Evident că oul este mai întâi golit de conținut. Prin perforarea părții de jos. Apoi se spală bine și se degresează. După ce se usucă se netezește cu șmirghel. Apoi se aplică cu ajutorul unui burete culorile de fundal. În final se aplică folia cu imaginea dorită care apoi se lustruiește.

Merită cu prisosință și diferitele obiecte din lemn sculptat. Înfățișează aproape orice, de la girafe la hipopotami, de la măști tradiționale la pocaluri, linguri și farfurii pictate. Și desigur celebrele tobe africane care au împânzit de mult timp magazinele de pe mapamond. Eu personal sunt un mare fan a produselor de artizanat din lemn așa că nu prea am reușit să rezist tentației.

Cel puțin la fel de celebre sunt și păpușile sudafricane îmbrăcate cu șiraguri de mărgele. Turiștii le cumpără pentru că sunt drăgălașe și autentice. Dar ele au un rol important în concepția grupului etnic Ndebele din Africa de Sud. Fertilitatea are o importanță majoră pentru această populație iar aceste creații poartă numele de „păpuși ale fertilității”. Ele sunt realizate pentru mireasă în secret de către bunica maternă și este dată miresei după terminarea ceremoniei nupțiale. Tradiția spune că după nașterea celui de-al treilea copil păpușa trebuie înstrăinată sau distrusă deoarece se consideră că poartă ghinion să o mai deții.

Nu poți pleca din Africa de Sud fără să îți cumperi o „Dashiki”, acea cămașă africană brodată sau vopsită cu motive tradiționale. Eu unul nu am rezistat tentației.

Am găsit de cumpărat inclusiv gama de ceaiuri „Mandela Tea” cu diferitele sortimente locale precum ceaiurile de cyclopia, rooibos sau diferite amestecuri.

Cei mai excentrici puteau cumpăra și blănuri de zebră și de antilopă – personal sunt împotriva uciderii animalelor, deci am zis „passe”.

Desigur nu are rost să mai amintesc de sacoșe, rucsacuri, tricouri și pălării botezate cu diferitele obiective turistice.

La revedere, Africa de Sud…. South Africa …. Zuid Afrika…

Frumoasa experiență în Africa de Sud s-a încheiat din păcate… la limită pentru că după cel mult 24 de ore această țară urma să își închidă granițele din cauza pandemiei provocate de Coronavirus. Numărul de cazuri creștea pe zi ce trece iar la ora când am părăsit țara au fost confirmate puțin sub 500 de cazuri, valoare la care țara intra în carantină.

Suntem însă hotărâți să revenim. Nu doar aici unde mai avem multe de descoperit precum Parcul Național Huhluwe dar și orașele Port Elisabeth și Durban ci și în locurile unde am fost și pe care am dori să le revedem. Și, de ce nu, în țările învecinate Namibia, Zambia, Zimbabwe, Botswana și Mozambique dar și în micuțele enclave Lesotho și Swaziland.

Imagini Africa de Sud

Merluciu pane si vin Africa de Sud

Merluciu pane si vin de Africa de Sud

banana gratinata cu lamaie murata

Banana gratinata cu lamaie murata

Bobotie

Bobotie

Soweto Beer

Soweto Beer

Stand Amarula

Amarula, cel mai faimos produs alcoolic al Africii de Sud

Suveniruri Africa de Sud

Magazin de suveniruri

Artizanat Africa de Sud

Artizanat sud-african

Curio Shop Africa de Sud

 

Blanuri Africa de Sud

Blanuri

Papusi Africa de Sud

Nu, nu sunt voodoo, dar aproape – papusi din Africa de Sud

Tobe Africa de Sud

Ce-ar fi Africa fara tobe ?

Magazin Africa de Sud

Nelson Mandela

Nelson este peste tot 🙂

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii