O zi prin Tara Fagarasului – de la Castelul de Lut la pensiunea Andreei Esca, un pic de aventura la Dragus, traditii la Lisa si apoi indopandu-ma cu afine si zmeura :)

Costum Dragus Tara Fagarasului

Cum zic de fiecare data, mie imi plac foarte mult destinatiile unde ai parte de experiente cat mai variate. De aceea si cand ma duc intr-o destinatia oricare ar fi aceea, incerc sa caut activitati cat se poate de variate. Uneori gasesc, alteori nu. Dar, sincer, apreciez acele locuri cu activitati variate. In Tara Fagarasului in a doua zi de blogtrip am vazut unul dintre cele mai fascinante proiecte turistice din Romania ultimilor ani – Castelul de Lut / Valea Zanelor, am descoperit casutele traditionale transformate in locuri de cazare de Andreea Esca (da, tot la Porumbacu de Sus), am fost la Dragus Aventura Park, am revazut dupa vreo 30 si ceva de ani valtorile de la Lisa (care reflecta traditiile acestui minunat plai) si in fine am dat ca ursul iama in plantatia de afine, zmeura si mure undeva mai sus de Berivoi. Ca sa spun lucrurilor pe nume, nu recomand sa faceti toate aceste activitati intr-o zi. Noi am fost intr-un infotrip, care este de fapt o activitate de documentare mai degraba decat o vacanta, asa ca se incearca sa vezi si sa experimentezi cat mai multe intr-o zi. Nu este o vacanta, e munca. Dar e o munca a naibii de placuta ca sa zic asa. Deci…

Despre fenomenul Porumbacu de Sus o sa imi imbrac mai degraba costumul de specialist in marketing si comunicare de vreo 25 ani. Pentru mine ce s-a intamplat la Porumbacu de Sus este un exemplu ca si in Romania se poate face turism, genera turism si creste atractivitatea unei zone. Acum vreo 10 ani nu stiu daca treceau 1000 de turisti prin Porumbacu de Sus pe an. Si toti treceau prin viteza printr-un sat anonim (e drept, dragut) spre munti. Prin Porumbacu de Sus se face accesul spre al doilea varf ca inaltime al Romaniei, varful Negoiu (2535 metri). Asa ca pana prin 2010, pe aici treceau doar niste alpinisti cu rucsacul in spate si dor de munte. Poate mai cumparau niste apa, niste conserve, niste snacks-uri. Dar cam atat.

Momentul zero a fost cand doi publicitari din Bucuresti satui de marele oras si viata la puls 100 din publicitate au decis sa se traga undeva frumos si sa construiasca un hotel sau o pensiune, dar ceva mai deosebit, nu arhitectura standard. Sa construiasca un castel de lut care arata ca in povesti, dar sa se si potriveasca cu locurile – au incercat mai multi arhitecti si in fine au gasit pe unul care a venit cu o solutie ingenioasa. Zidurile sunt construite dintr-un amestec de lut, nisip si fan (deci cand ii zic Castelul de Lut nu este un nume la oha) si din punct de vedere arhitectural, este o combinatie de castelul piticilor din Alba ca Zapada cu crestele muntilor de la orizont.

Vestea Castelului de Lut si a arhitecturii sale neobisnuite a cuprins toata Romania. Retelele sociale si-au facut treaba. Hotelul (care ar trebui sa aibe 10 camere si apartamente in total) nu a fost terminat nici in ziua de azi, dar a devenit atractie turistica. Cand am fost ultima oara acum vreo 2-3 ani, nu era nimic amenajat. Acum, au aparut parcari ample, restaurante si fast food-uri, iar intrarea se plateste. E o suma modica, 5 lei, asa ca nimeni nu se intoarce de la poarta. Anul trecut, zeci si sute de mii de vizitatori au vizitat si s-au pozat la Castelul de Lut. Acum 10 ani, daca erau vreo 1000 de alpinisti, era o cifra imensa.

Si asta nu e totul. Pe langa acest magnet turistic incredibil, acest pol turistic, au aparut si alte locuri de cazare unul mai interesant decat altul. Cu un astfel de exemplu nu poti sa mai construiesti ceva obisnuit in apropiere. Andreea Esca a creat in sat complexul Oberwood. Bunicul Andreeii este din Porumbacu de Sus (cum bunica mea e din Ludisor, un pic mai incolo) si ziarista si-a petrecut multe vacante in zona in copilarie. A cumparat mai multe case traditionale din Porumbacu, le-a reasamblat intr-o curte vasta, le-a mobilat in stil rustic si este o oaza de liniste si traditie in Porumbacu de Sus. Am fost si prin curte pe la Oberwood (Andreea Esca nu era acolo, deci nu va pot spune ce leafa are ca nu am prins-o s-o intreb), din pacate (pentru mine), locul e atat de popular incat nici o casuta nu era libera ca sa aruncam o privire. In schimb, gazdele noastre de la ADI Tara Fagarasului ne-au adus straie din zona pe care sa le imbracam si sa ne pozam. In cazul meu, cu greu au gasit niste straie din comuna Dragus de sub munte. Cand m-am vazut imbracat autentic si in adidasi, am exclamat – aruncati incaltarile, nu se potrivesc adidasii cu hainele traditionale… si asa am pozat autentic si desculti in iarba.

Tot in Porumbacu de Sus mai exista o cazare mai neobisnuita – doua tree house-uri, casute in “copac”. Nu am ajuns pe acolo, nu prea am ce sa povestesc, dar am auzit de el ca de un loc special. Si cum necum, de 10 ani incoace, Porumbacu de Sus a devenit un pol turistic, un pol al creativitatii turistice. Trebuie doar idei si nu neaparat milioane de investit. Doar idei si idei frumoase si neobisnuite.

L-am cunoscut si pe d. Razvan Vasile, proprietarul de la Castelul de Lut. Mi-a zis ca de la anul, accesul publicului se va inchide si va deschide hotelul. L-am intrebat daca nu castiga mai multi bani in configuratia actuala – locatia deschisa pentru toata lumea care plateste 5 lei biletul. Mi-a zis ca probabil, ca nu si-a facut socotelile finale, dar ca problema e alta – turistul roman nu poate sa nu rupa ceva sau sa fure ceva. Planteaza  o floare, maine e rupta. S-au furat pana si oglinzile din baie. “Aici este munca mea si vreau sa fie respectata. Mi se rupe sufletul cand o floare pusa de mine e rupta maine de un Dorel. Asa ca mai bine bani mai putini, dar batai de cap mai putine si mai ales respect pentru ce s-a construit si ce se face pe Valea Zanelor”. Evident, hotelul nu va fi ieftin, dimpotriva, dar sunt convins ca va fi plin. Si vorba aceea – mai bine cativa turisti cu bun simt.

Dar atunci Porumbacu de Sus va trebui sa se gandeasca cum va mai atrage turisti – pentru ca cei care vin la Castelul de Lut mai cumpara niste zmeura, un suvenir, mai mananca o pizza traditionala porumbaceana de langa castel. Sper sa gaseasca, iar Porumbacu sa ramana un pol al creativitatii turistice in Romania.

 

De la Porumbacu am purces la Aventura Park Dragus  – e o zona de aventura si activitati sportive in plina de dezvoltare – exista si o mica partie de schi – e doar pentru incepatori, cred ca e locul perfect sa inveti sa schiezi, dar dupa ce devii un pic mai avansat, nu prea mai e de tine, iar Aventura Park e chiar fain. Poti sa faci mai multe trasee de diverse grade de dificultate prin copaci. Erau si destule trasee concepute pentru copii (copiii sunt mai curajosi de multe ori decat adultii), dar sunt si trasee pentru adulti. Pentru o dupa-amiaza sportiva si un pic de adrenalina si sudoare, e un loc perfect… plus, fiind literalmente sub munte, este si un loc cu aer curat.

 

Dupa ce am luat pranzul la Hotel Miruna aflat langa Manastirea Sambata de Sus, am pornit-o spre Lisa, satul de bastina al regretatului Octavian Paler, dar si unde a fost preot satesc actualul Mitropolit al Ardealului, Laurentiu Streza la inceputul carierei sale ecleziastice (e nascut in satul de langa, Sambata de Sus). Dar in afara de acesti fii ai satului ce poate fi vazut in Lisa ? Pai … asa-numitele valtori de la Lisa.

Ce sunt “Valtorile de la Lisa” ? Este un complex de prelucrare a lanii (zona a fost si este o zona cu multi crescatori de oi) ridicat pe la 1850 si mostenit din generatie in generatie. De altfel si eu am fost cu treaba prin anii 80, mama a fost cu bunica prin anii 40 si fara indoiala pe aici au fost si strabunica si stra-strabunica mea… Ce sunt valtorile ? Niste masini de spalat pentru lana – iar atelierul cum ziceam functioneaza de 150 ani… pe vremea acea se facea programare – lumea purta straie si cojoace de lana si se invelea iarna cu plapumi de lana – in epoca pilotelor, cine se mai inveleste azi cu plapumi de lana – calduroase, dar si teribil de grele ? Asa ca atunci cam orice gospodina din Tara Fagarasului trebuia sa treaca din cand in cand pe la Lisa.

Dar valtorile (care sunt de fapt niste cosuri de nuiele) sunt invartite de forta apelor de munte, spaland straiele. De asemenea, exista niste masinarii care inca lucreaza de aproape un secol (curelele sunt peticite) pentru ca la valtori puteai daraci si firele de lana si sa prelucrezi lana mitoasa a oilor … pentru ca sa o poti pune pe fuior, iar femeile sa faca imbracaminte pentru toata familia in lunile lungi de iarna pana incepeau activitatile agricole.

Am intrebat daca mai vin fagarasencele sa isi spele laneturile in valtori. Foarte putin. Incet, incet, valtorile s-au transformat mai degraba intr-un obiectiv turistic pe care merita sa-l vizitati pentru o rapida calatorie in timpuri trecute…

 

Ultimul popas si de departe cel mai gustos a fost la Transylvania Berry  – aici m-am simtit fie ca ursul scapat in zmeuris, ori precum copilul scapat in camara cu dulceata. Trebuie sa spun ca de departe fructele mele favorite sunt fructele de padure – sau “berries” daca vreti sa ziceti ceva mai pe engleza. Este o ferma ecologica intinsa pe 10 hectare care produc zmeura si afine (si un pic de mure). Daca va duceti la Lidl si cumparati fructe de padure, in mod normal, sunt cele crescute la Berivoi, sub Muntii Fagaras. Au toate certificatele posibile si imposibile de eco-, bio-, etc – plantatia este irigata cu apa curata scoasa din adancime prin puturi, iar curentul electric este generat de panouri solare.

Da, nu este exact un obiectiv turistic, dar puteti intra si recolta cu mainile voastre. De asemenea, se pot organiza si vizite si programe de voluntariat… Evident, trebuie sa ii contactati in avans pe cei de la Transylvania Berries si sa va programati. Aveti toata amanuntele –> aici.  Eu am cules o groaza de fructe si m-am si umflat de aproape sa nu mai mananc la cina. Si daca doriti sa mancati aceste fructe cu un miros si un gust cu adevarat deosebit (si eu sunt mega-mancator de zmeura, mure si afine), se pot cumpara doar din Brasov. Puteti citi toate amanuntele aici.

Seara am ajuns la pensiune destul de “alive and kicking”. A fost o zi grea, o zi plina, o zi cu multe lucruri de vazut, facut si gustat. Dar o zi incantatoare. Asa cum pot fi toate in Tara Fagarasului.

Imagini Tara Fagarasului: Porumbacu de Sus – Dragus – Lisa – Transylvania Berry (Berevoi)

Castelul de Lut

Valea Zanelor – Castelul de Lut

Valea Zanelor

 

Oberwood

Una din casutele de inchiriat de la Oberwood

Tarani Tara Fagarasului

O parte din grupul care am vizitat Fagarasul

Mihaela Popa

 

. Mihai Barsan

Sa punem si de un dans

Taran Tara Fagarasului

 

Aventura Park Dragus

Aventura Park – Dragus

Aventura Park Dragus Tara Fagarasului

Sunt trasee pentru toate gusturile si aptitudinile

Hotel Miruna Sambata de Sus

Mancarea tipica de Fagaras – un platou de branzeturi, un platou cu carne

Muntii Fagarasului

Muntii Fagaras invaluiti in nor

Valtorile din Lisa

Valtorile de la Lisa

Valtorile din Lisa Tara Fagarasului

Aceasta masina de spalat de sute de ani

Doamna de la Lisa

Foarte probabil am cunoscut-o pe doamna in anii 80. Nu imi aduc aminte. Dar ea tot la valtori era

Fabrica de fuioare

O adevarata „fabrica” de lana

Cules de zmeura

Ca ursul la zmeura 🙂

Afine

Sau la afine

Zmeura Transylvania Berries

 

Zmeura

 

Cules de zmeura

 

 

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii