Distribuie articolul:

Orange Bay, insula Giftun, Marea Rosie

Trebuie sa va spun din capul locului ca nu stiu sa inot. Am plutit de 3 ori in viata – de 2 ori in Iordania, la Marea Moarta, dar si in Palau unde m-am avantat in apa cu ajutorul unei veste de salvare. Dar si asa, fara sa fac snorkeling sau sa inot, imi plac la nebunie croazierele pe vase mici prin diverse colturi frumoase ale lumii – imi aduc aminte de excursiile pe marile Thailandei, prin Halong Bay, in Vietnam, pe langa Santorini, prin arhipelagul Rosario din Columbia si multe alte amintiri minunate. Dar, indiscutabil, este greu de uitat prima aventura de acest fel. Si asta a fost in 2000 la Hurghada, in Egipt.

In prima mea tura in Egipt (si singura asa, in profunzime, am stat vreo 3 saptamani), unul din prietenii din grup se cunoscuse pe net cu o egipteanca din zona care ne-a aranjat o excursie pe un mic vas cu plecarea din Hurghada. Mi-aduc aminte, pentru toti era o premiera si ne-am simtit ca niste milionari pe yaht (eram doar noi 5 plus gazda noastra si niste prieteni de-ai ei, egipteni). Ne-am oprit la bancuri de corali pentru snorkeling si apoi am debarcat pe insula Giftun care se afla in dreptul orasului Hurghada in Marea Rosie. E o amintire de neuitat.

Asa ca acuma, cand m-am intors la Hurghada dupa 20 ani nu puteam sa ratez o mini-croaziera pe Marea Rosie. Stiu, de obicei cand cineva pronunta cuvantul croaziera se gandeste automat la acele vase de croaziera gigantice gen MSC, Costa sau NCL. Ei bine, nu e cazul. E vorba despre un vas mai mare, cu o capacitate de circa plus / minus 20 oameni. Asa a fost si vasul cu care am fost si acuma – avea doua etaje – puntea inferioara inchisa acolo unde s-a luat pranzul, iar puntea superioara era deschisa, batuta de vantul atat de placut al marii si insorita… Te poti plange de orice in Egipt, dar nu de lipsa de soare :).

Am plecat de dimineata de la Amarina Hotel, cu un transfer privat spre locul de imbarcare. Cu ocazia asta am putut vedea in viteza masinii si cum arata zona hoteliera a Hurghadei – am plecat de la Hotel Albatros Citadel, un hotel de 5 stele aflat pe plaja, practic la capatul zonei hoteliere a Hurghadei (pe undeva pe langa zona Sahl Hasheesh). Albatros Citadel chiar arata ca o citadela – pe afara, turnulete si ziduri ca de cetate, dar odata intrati inauntru, am dat peste un hotel de 5 stele cu spatii ample si cu… cel mai important lucru, un port propriu unde se aflau cateva vase, inclusiv yahtul nostru.

Fix langa vas se afla si un magazin cu echipament de snorkeling de inchiriat, s-au luat si echipament de scufundari (cativa de pe barca aveau sa faca si scufundari), ne-am descaltat odata ce am ajuns pe vas si gata de plecare, Pe langa mine, mai erau vreo 5 romani (deh, romanii au reprezentat un contingent important de turisti in Egipt de Revelion), dar si vorbitori de rusa si un cuplu de slovaci care nu stiau o boaba in nici o alta limba (probabil, stiau ceha, o alta limba de mare circulatie internationala ;)).

Nici nu mi-am dat bine seama ca am si pornit la drum. Initial, a fost destul de racoare. Am plecat de dimineata si dimineata e racoare in decembrie (iar ziua aceea a fost in mod special racoroasa), asa ca geaca pe care am luat-o cu mine din reflex a picat excelent. Ma rog, cine nu avea, s-a refugiat pe puntea inferioara in interior. Da, dar pierzi soarele acela minunat, aerul acela fresh de mare si mai ales culorile in continua schimbare a apei marii.

In program, erau trecute doua opriri pentru snorkeling, dar cum mai bine de un sfert dintre noi nu stiau sa inoate, toata lumea de comun acord a decis ca vom sta doar intr-un punct de snorkeling (nu in 2) si apoi ne ducem la insula. Si asa a ramas.

Locul de snorkeling este undeva langa niste corali. Parte din echipaj s-a dus cu echipa de snorkeleri, dive master-ul a coborat cu cei care faceau scufundari si in fine, a existat si un tip cu aparat foto subacvatic sa prinda cele mai spectaculoase momente. Iar eu pe punte, m-am bucurat de soare si aer.

Oprirea urmatoare a fost pe insula Giftun la Orange Bay. Insula este practic o limba lunga de nisip si relativ ingusta. Aici, s-au construit mai multe sa le spunem plaje organizate – Orange Bay este una dintre ele, dar mai este si Paradise la unul din capete (langa ea se afla Mahmya – plaja organizata, dar si o plaja publica unde nu se plateste intrarea). In cazul Orange Bay, intrarea este inclusa in pretul turului, dar la intrare, clientii sunt controlati sa nu aduca mancare si bautura de pe vas – nu din cine stie ce motive ecologice, ci pentru a vinde ei niste Cola sau ce mai era de vanzare (mancasem si bausem pe vas, nu mai aveam nevoie de nimica, asa ca nu stiu ce ofereau, in afata de tatuaje pentru ca era ditamai cabina in caz ca iti doreai asa ceva).

Plaja arata bine, are un pavilion complet de lemn care era inca in constructie (cred ca il vor folosi pentru evenimente, e chiar amplu) si o plaja acoperita cu stuf. Principalele puncte de atractie ale plajei sunt cele doua colturi instagramabile unde toti vor sa se pozeze – pe vreo doua leagane in apa si un hamac. Dar ceea ce a fost cu adevarat minunat a fost apa – la Orange Bay m-am putut arunca direct in apa fara sa am nici cea mai mica grimasa de frig – acum de anul nou, am intrat in apa si in Safaga, la hotelul in care am stat, dar la Orange Bay apa a fost indiscutabil mai calda. Nu stiu sa inot, dar imi place la nebunie sa ma balacesc si fix asta am facut :). M-am balacit vreo ora si jumatate, m-am catarat in varful cabanei pentru cateva poze panoramice, am facut o poza in hamac (am avut noroc ca trecea pe acolo un fotograf angajat pentru un cuplu). Si m-am gandit ca era 31 decembrie 2020 si ca eram in apa marii… cu o luna inainte nu m-as fi gandit ca voi ajunge totusi intr-un colt exotic.

Dar poate unul dintre punctele forte la Orange Bay (sunt convins ca oriunde altundeva in jurul insulei Giftun) este culoarea apei – verde electric alternand cu albastru fosforescent si chiar si albastru cernelos… in functie de adancimea apei si de ce era pe fundul marii in fiecare loc. Iar un alt punct forte pe langa faptul ca se intra incet, incet in apa (preferabil pentru familiile cu copii) este ca pe fundul marii este un nisip extrem de fin, fara pietre (cred ca am vazut vreo doua, dar fiind apa atat de clara, le-am evitat cu usurinta).

In cadrul excursiei, am primit si un pranz (cum ar spune englezul “largely forgettable” – adica nu cine stie ce), iar apa si bautirile racoritoare au fost la liber. A mai aparut un tip cu o salupa care a legat-o de barca noastra si a urcat sa vanda chipsuri si ciocolata. A avut un succes limitat.

Per ansamblu, o zi foarte faina… si pe care v-o recomand daca ajungeti la Hurghada. Sigur, veti veni la tarm cu zambetul pe buze si ceva mai mult bronz pe piele 🙂

Am fost in Egipt la invitatia agentiei de turism Karpaten care opereaza zboruri charter directe saptamanale spre Hurghada. Acestea vor continua tot timpul anului pana in octombrie. In Hurghada, m-am bucurat de ospitalitatea celor de la Hotelul Amarina Abu Soma Resort despre care am scris aici.