Cei care mă urmăresc știu că îmi place istoria, că în multe călătorii de fapt caut locuri și localități de importanță istorică, dar pe lângă această componentă, caut și minuni ale naturii, peisaje de neuitat, pitorești, spectaculoase. În rândurile care urmează, voi pomeni câteva dintre acele locuri pe care iubitorii de natură ar trebui să le pună pe lista lor, locuri care m-au impresionat și care mi-au rămas în inimă și în minte. Nu este un clasament, pentru că evit să fac clasamente, e doar o listă aleatorie. De aceea nici nu le numerotez.
Vârful Everest – nu, nu m-am urcat pe Vârful Everest, nu am veleități de montaniard, dar am fost de două ori la Everest Base Camp în Tibet, de unde ai o panoramă asupra celui mai înalt vârf de pe planetă de zici că poți să-l atingi cu mâna și am trecut de câteva ori cu avionul pe lângă el – fie pe zborurile Kathmandu – Lhasa sau Kathmandu – Paro (Bhutan), fie pe zboruri speciale operate de companii aeriene nepaleze pentru turiști. Chiar dacă nu ai ști că este cel mai înalt vârf de pe planetă, l-ai remarca imediat. Vârful acesta are o carismă aparte. Deși este înconjurat de vârfuri similare ca înălțime, iese în evidență. Iar experiența de a-l vedea la răsărit sau apus, când zici că arde în flăcări (se înroșește spectaculos) nu o poți uita nici când vei avea Alzheimer. Am fost de două ori în Everest Base Camp, sper să mai ajung, dar de fiecare dată am stat absolut vrăjit de culorile Everestului, în frig, înfășurat în cergi de lână de iac, dar mut de uimire. Atât de impresionat am fost, că aproape am și uitat să fac fotografii – credeți-mă, un lucru pe care și eu l-am crezut imposibil.
Cascada Iguazu – am scris-o de mai multe ori și o scriu și acum. Am o pasiune specială pentru cascade. Nu știu, puterea aceea a apei, felul în care se sparg șuvoaiele, zgomotul apei, totul mă face să urmăresc spectacolul căderii apei cu încântare. Am văzut numeroase cascade la viața mea, fie că e vorba de Bigăr (varianta “complete”), fie cea a Cailor din Maramureș, fie cascade din Elveția, Islanda sau Insulele Solomon, toate m-au încântat. Am avut privilegiul să fi văzut cele 3 „mari” – Niagara, Victoria și Iguazu, le recomand pe toate, dar dacă mă obligați să aleg una, aș zice că Iguazu este cea mai spectaculoasă de pe planetă. Am avut privilegiul să o savurez din mai multe locuri – din elicopter, de pe un pod care se apropie de brațul ei principal sau chiar făcând o baie de neuitat sub un braț mai mic, Iguazu este o minune și pentru că, de fapt, nu e o cascadă, ci o grămadă de brațe, mai mari sau mai mici, care creează o grămadă de experiențe absolut fantastice.
Fiordurile norvegiene – am avut ocazia să descopăr aceste fiorduri fie din tren, fie de pe vapor – de croazieră sau ferry-uri obișnuite de pasageri. Sunt un spectacol de neuitat – niște ziduri abrupte de munte care literalmente se prăbușesc în apă de un albastru server al golfurilor care pătrund adânc în interiorul munților. Iar dacă prinzi și o vreme frumoasă, cu mult soare, nu poți să nu te lipești de geamul mijlocului de transport ca țânțarul de lampă.
Pământurile nesfârșite ale Mongoliei – gândiți-vă la un pământ nemărginit verde, care se îmbină la orizont cu Eternul Cer Albastru, zeul principal al mongolilor din epoca lui Genghis Han. În stânga și în dreapta, pot sau nu să fie mărginite de munți, dar aceste câmpuri absolut nelimitate îți dau o senzație de libertate absolut unică. Nu, nu e vreun obiectiv turistic instagramabil, sunt peisaje pur și simplu să cazi în reverie.
Ghețarii cum ar fi cei din zona Perito Moreno, Argentina. Nu mă refer doar la faimosul Perito Moreno, sunt mai mulți pe acolo, prin sudul Patagoniei, și sunt absolut memorabili. Știm că ghețarii sunt formați din gheață și zăpadă care, în principiu, ar trebui să aibă o culoare albă, dar nu este așa. În soare, ghețarii devin albaștri, dar un albastru din acela extraterestru… prima oară când am văzut un ghețar prin Patagonia, mi-am adus aminte de albastrul de pe planeta Krypton din faimosul film Superman, pe care l-am văzut în copilărie. Fix albastrul acela mi s-a părut că e.
Halong Bay, Vietnam. Gândiți-vă la câteva sute, poate mii de stânci care răsar dintr-un golf cu apa verde. Combinația aceea de stânci încoronate de vegetație exuberantă și mare este absolut fantastică. Absolut. Da, am mai fost prin zone din acestea pline cu insule și stânci răsărind din mare – cum ar fi El Nido, Filipine, sau insulele din zona Krabi, Thailanda, dar parcă nu ajung la nivelul lui Halong Bay.
Zhangjiajie, National Park, China – varianta Halong Bay, dar pe uscat. O serie de stânci subțiri, subțiri care se înalță la cer ca niște ace imense. Nu știu dacă chiar a stat la baza ideii scenografiei planetei extraterestre din Avatar, dar seamănă teribil de mult… singura diferență este că munții nu plutesc… doar par, în Zhiangjiajie.
Parcul Național Plitvice, Croația. O înșiruire de lacuri de un albastru absolut, într-un peisaj de basm, verde, cu dealuri și câmpuri pline de culoare. Eu am fost vara, dar înțeleg că iarna, atunci când apar culorile toamnei, este mult, mult mai frumos. Dar și așa, când l-am văzut eu vara, era absolut fantastic.
Salar de Uyuni, Bolivia – o mare de sare, o mare de un alb strălucitor în lumina puternică a soarelui de la o altitudine de 4.000 de metri, este un peisaj cu totul și cu totul neobișnuit și incredibil de frumos. În mijlocul acestei mări de sare, se află o insulă pe care crește în mod neașteptat o adevărată pădure de cactuși. Să prinzi răsăritul pe această mare de sare este, de asemenea, un moment magic.
Torres del Paine, Chile – este locul care definește culoarea albastră – sunt, probabil, zeci și sute de nuanțe de albastru care se schimbă și în funcție de nivelul de lumină al soarelui, dar și de vânt… Munți care răsar spectaculos dintre râuri și lacuri, probabil unul dintre cele mai frumoase zone montane din lume.
Depresiunea Danakil, Etiopia – aici peste câteva sute de mii sau milioane de ani, va fi oceanul. La capătul Marelui Rift African care va rupe continentul de unde provenim noi ca specie în două, se află cel mai fierbinte loc de pe Planetă, după cum dovedesc măsurătorile meteorologice. Aici nu poți să nu fii încântat de culorile extraterestre ale izvoarelor acide, de lacurile sărate, dar și de unul dintre puținii vulcani din lume care se află în erupție – Erta Ale (ceilalți doi sunt în Vanuatu și RD Congo).
Cazanele Dunării (România / Serbia). M-am gândit care este locul care mi se pare cel mai spectaculos din România. Sigur, sunt legat afectiv de Munții Bucegi și Făgăraș, care m-au uimit în copilărie, de zona Peștera și de culorile fantastice ale toamnei, dar cred că dacă stau un pic și cumpănesc, probabil cel mai spectaculos loc din România sunt Cazanele Dunării. Atât dacă te afli pe o ambarcațiune de agrement pe Dunăre, cât, poate, mai ales când te urci pe vârful Ciucarul Mare, de unde poți avea la picioare întreaga panoramă a Cazanelor. Absolut fantastic.
Sigur, aș putea continua mult și bine cu zeci și sute de locuri care m-au încântat, dar m-am decis să mă opresc aici. Și să vă urez să le vedeți și voi. Și să-mi urez și mie, că mai am multe locuri absolut wow pe care trebuie să le savurez – autostrada Pamir din Tadjikistan, Antarctica, Miford Sound din Noua Zeelandă, Uluru din Australia, Angel Falls din Venezuela, ca să menționez doar câteva dintre minunile naturii pe care mi le propun să le vizitez – cel puțin o dată în viață :).
Și încă o informație – pentru iubitorii de natură (evident, și nu numai), dacă mergeți în locuri din acestea, nu trebuie să uitați de asigurarea de călătorie – sunt destul de accesibile și, desigur, nu vrei să dai mii de euro în caz de Doamne ferește, când poți să dai câteva zeci de lei.
Vă recomand să vă faceți asigurarea de călătorie la Eurolife FFH, care au decontarea directă (adică, se reglează ei direct cu spitalele și cu doctorii, nu trebuie ca tu să plătești și apoi să alergi să-ți primești banii) și, în plus, poți bifa și să fii asigurat pentru sporturi mai mult sau mai puțin extreme. În plus, poți obține o reducere de 30% din prima de plată dacă vei completa codul IMPERATOR30 la codul de discount.
Asigurarea se poate face în doar câteva minute on-line aici –> https://www.eurolife-asigurari.ro/asigurare-calatorie
Imagini – cele mai pitoresti locuri pe care le-am vazut
Everestul vazut din avion pe ruta Kathmandu – Lhasa
De neuitat, pur si simplu de neuitat
Acel moment in care Everestul devine rosu (fara photoshop)
Cascada Iguazu vazuta din elicopter
Iguazu – o minune a naturii !
Podul care te apropie de apa furibunda
Da, te poti baga sub o parte din cascada. Normal ca am facut-o 🙂
Unul din numeroasele fjorduri ale Norvegiei
Evident, zona fjordurilor este de asemenea un tinut al cascadelor
Atata verde …
Mongolia, tara tinuturilor de necuprins, tara libertatii
Drumuri care duc spre nicaieri si oriunde
Perito Moreno, in Argentina, o alta minune a naturii
Fragmente de ghetari albastrii plutind pe marile rauri
Culoarea asta albastra a ghetarilor este fascinanta
Am fost de 2 ori in Halong Bay, pretrecand practic 6 zile. De fiecare data, am avut parte de nor si ploaie in cea mai mare parte a timpului, dar asta nu m-a impiedicat sa nu ma indragostesc de regiune
Zhangjiajie, stancile despre care se zice ca i-ar fi inspirat pe scenaristii filmului Avatar
Fara cuvinte
Telecabina trecand razant printre stancile din Zhangjiajie
O alta minune a lumii – de data asta mai aproape de noi – Parcul National Plitvice din Croatia
Lacuri si rauri absolut superbe
Salar de Uyuni – marea de sare din Bolivia
Neasteptata insula cu cactusi de pe Salar de Uyuni
Incredibil de multi cactusi
Torres del Paine, Chile, acolo unde s-a inventat culoarea albastra
Si aici sunt ghetarii albastrii
Uitati-va la oameni sa intelegeti dimensiunile acestor „crucisatoare” din gheata !
Depresiunea Danakil, Etiopia, cea mai calda regiune de pe planeta
Culori extraterestre
Pe marginea vulcanului Erta Ale in eruptie
La Cazane
