Stiu ca pentru multi pare surprinzator, dar pana acum cateva saptamani nu fusesem in Valencia. Tehnic, da, trecusem de doua ori, noaptea, cu trenul, venind din Andaluzia si mergand spre Barcelona, dar nu m-am oprit niciodata. Cred ca nici macar nu m-am trezit din somn cand am oprit in gara Valencia. Dar a fost permanent pe lista de a ajunge. Si in fine, am ajuns intr-un weekend frumos de octombrie, cand la Valencia in continuare lumea umbla in pantaloni scurti si in slapi pe strada.

Prima luare de contact cu Valencia a fost noaptea. Cursa Blue Air a ajuns fix cu putin inainte de a apune soarele si, cand am iesit din metrou la hotel (linia de metrou conecteaza aeroportul cu orasul), era deja noapte. Am aruncat bagajele in hotel si am fugit in centru. Conform hartii, exista un centru vechi. Nu stiu de ce, prin minte mi se derulau imaginile cu centrul vechi din Barcelona, intercalate cu cele din Sevilla. Dar centrul vechi din Valencia nu a fost chiar asa. Pentru ca atunci cand am intrat in centrul vechi, nu mi s-a parut deloc un centru vechi – erau blocuri, e drept, probabil de acum 100 de ani, stilul acela de blocuri pe care il mai vedeti prin Madrid si care culmineaza cu Plaza Espana, blocuri sofisticate, blocuri ornate, dar nu prea imi imaginam asa orasul vechi. Am cautat si o terasa unde sa mancam (vremea continua sa fie foarte buna, chiar si dupa caderea serii), dar nu am prea gasit vreo straduta retrasa, doar terase langa sosele circulate. Am ajuns intr-un final nu foarte departe de Catedrala, am descoperit un intrand, dar am lasat sa descoperim Valencia pentru a doua zi. A doua zi a fost insa o experienta mult mai faina…

Daca este sa te uiti la harta Valenciei, vei vedea un cordon verde care serpuieste fix prin inima Valenciei. Este vorba de albia raului Turia care, timp de secole, a strajuit vechiul oras Valencia… odata cu dezvoltarea orasului si extinderea lui in afara vechilor ziduri de aparare, Turia a ajuns de fapt sa treaca prin centru. Dar Turia era un rau naravas. Nu mai putin de 75 de inundatii majore avusesera loc pana in data de 13 octombrie 1957, cand Turia s-a umflat din nou, distrugand o buna parte din oras si luand nu mai putin de 81 de vieti. Administratia locala a zis ca, gata, e destul, asa ca a decis sa alunge Turia din oras. Asa ca guvernul franchist a aprobat asa-zisul Plan Sur, care a dus la saparea unui canal la cativa kilometri sud, pe unde sa treaca Turia. Canalul a fost finalizat in 1973. Dar ce s-a intamplat cu vechea albie? Probabil ca, in multe locuri ale lumii, dezvoltatorii imobiliari si-ar fi frecat mainile si spagile ar fi burdusit conturile panameze ale autoritatilor locale. Dar Valencia a facut altceva – a creat un spatiu verde, un parc lung de nu mai putin de 9 km care serpuieste de-a lungul vechii Valencii, pana aproape de Marea Mediterana. Este un plaman de aer curat, dar si un loc luat cu asalt de mii de alergatori, biciclisti, copii care se joaca si adulti care se relaxeaza. Este cureaua verde a Valenciei.

La capatul acestui parc Turia, se afla si futuristul Oras al Artelor si Stiintei. Cum ziceam, Valencia nu are un centru vechi care sa se bata cu Sevilla sau cu Barcelona. Este dragut, dar nu e destul pentru a atrage milioane de turisti in Valencia. Asa ca autoritatile locale au pus umarul si au creat acest complex futuristic. L-am vazut din avion la aterizare (daca zburati cu Blue Air, sa stati pe partea stanga a avionului, sa il vedeti in timp ce avionul aterizeaza) si mi-am dat seama in cateva secunde de amplitudinea proiectului.

Asa ca, dis-de-dimineata, am batut la portile unuia dintre componentele acestui Parc – Oceanografic. Stiam ca atunci cand am fost la Lisabona, cei de acolo mi-au spus ca Oceanariumul lor ar fi cel mai mare din Europa, chiar mai mare decat cel de la Valencia. Si asta mi-a intrat in minte. Valencia spune, de asemenea, ca Oceanograficul este cel mai mare, dar, sincer, nu conteaza care are mai multe tone de apa. Chiar nu conteaza. Acum, vazandu-le pe amandoua, mi se pare cert Valencia mai de soi – pentru ca are si o zona importanta in aer liber, unde contrastul intre pelicanii si ratele de pe lac si blocurile futuriste din zona nu poate sa nu iti ramana intiparit in minte. In plus, zona de acvarii aflate in majoritate sub pamant te introduce intr-o adevarata lume a apelor – am trecut prin doua tuneluri de apa cu rechinii plutind deasupra capetelor noastre, am descoperit niste bazine gigantice pline de pesti multicolori si am ajuns, intr-un final, si la marile vedete ale Oceanograficului.

E vorba de beluga, o balena alba care traieste prin zonele arctice ale Planetei si pe care o poti vedea de la cativa centimetri chiar in Oceanografic. Evident, nu poate sa traiasca singura, asa ca am vazut vreo doua exemplare de beluga harjonindu-se (or fi fost mai multe) prin imensul bazin. Valencia se mandreste ca este unul dintre foarte putinele locuri din lume care au reusit sa fie maternitate pentru o beluga nascuta in captivitate (a mai fost una, care a murit) – dar beluga cea mica, beluga-baby care are doar un an de viata, a trait datorita unui proces foarte complex de alaptare artificiala, pe baza cunostintelor obtinute de la primul pui de beluga. Nu am vazut puiul de beluga, dar am admirat inotul elegant ale adultilor, care se invarteau non-stop in bazin. Foarte haioase au fost si focile, morsele si, mai ales, pinguinii – e un spectacol sa ii vezi cum sar din apa direct pe pamant, printr-un salt de-a dreptul haios. Sa nu uit sa mentionez meduzele si culorile din bazine, care le puneau in valoare, sau milioanele de pesti multicolori din apele calde ale tropicelor.

Desi Oceanograficul este dedicat animalelor marine, exista si o minge imensa de plastic transparent, unde gasesti pasari de culori vii – ibisii rosii sunt absolut superbi, dar si variantele lor roz si albe (sa nu uit, afara, in aer liber, sunt si delicatii flamingo, care au un pas de-a dreptul nobiliar. Evident, pasarile erau superbe, dar era, de asemenea, locul in care te puteai umple de „noroc” – in acea sfera, pasarile sunt lasate libere, asa ca te poti trezi cu o pleasca de gainat aproape la fiecare pas. Am asistat cum ingrijitorii verificau o pasare care cuibarea si foloseau o oglinda pentru a verifica nu stiu ce… ce de ciocuri suparate a primit oglinda aceea.

Din pacate, nu am avut timp sa descoperim mai multe locuri in Oceanografic. Mai merita vazute Principe Felipe Science Museum (mai ales daca mergi la Valencia cu copiii) sau Hemisfericul, imensul cinematograf 3D cu un ecran concav care aproape ca invaluie total spectatorii, sau sa te plimbi prin Umbracle – unde zeci de palmieri inghititi de o structura de plastic iti dau senzatia ca te afli in viitor, intr-o oaza terestra construita pe o alta planeta mai putin propice vietii. Mai exista Palatul Artelor Regina Sofia, dar nu am ajuns acolo. De fapt, aici puteti gasi tot ce puteti vedea in Orasul Artelor si Stiintelor.

Ne-am grabit pentru ca doream sa vedem si cealalta oaza naturala a orasului – Bioparc – construita de asemenea pe vechea albie a Turiei. Spre surprinderea mea, nu exista vreo statie de metrou langa Orasul Artelor si Stiintelor, dar am gasit un autobuz care lega direct Bioparcul de Oras… asa ca am putut vedea si o parte din orasul „obisnuit” – plin de blocuri, din balcoanele carora fluturau mii de steaguri spaniole. Am fost in Valencia la o saptamana dupa referendemul catalan, iar intreaga Valencie se simtea ca o parte a Spaniei (de altfel, am primit cadou si niste steaguri ale Spaniei in fata Catedralei, alaturi de steaguri ale Comunitatii Valenciene).

Bioparcul este un zoo, dar nu te simti intr-un zoo. Animalele sunt integrate in niste zone care replica habitatul lor si, de cele mai multe ori, nu exista vreo bariera intre tine, ca vizitator, si animale… barierele apar facute din dealuri, din canale cu apa si, atunci cand e vorba chiar de animale periculoase (lei, leoparzi), de ziduri care par ca niste bolovani si poti sa vezi pisicile astea mari si frumoase de aproape printr-o fereastra imensa. Bioparcul este dedicat, de fapt, Africii si marea majoritate a animalelor este din continentul de peste Mediterana de Valencia. De fapt, imediat de la intrarea in parc, am descoperit o tara draga in care am fost recent – Madagascar. Si am avut placerea sa revad acele creaturi haioase numite lemuri. Fiind dupa-amiaza si cam cald, toti se refugiasera intr-un pom la umbra, dar cozile le atarnau… pf, ce as mai fi inhatat una 😊. Iar daca in Madagascar am vazut cu greu o fosa (singurul pradator din Madagascar, mare amator de carnita de lemur) prin niste gratii mult prea inguste, de data asta, am vazut doua fose, alintandu-se la soare fara vreo bariera…

Ca de obicei, maimutele se… maimutareau (unele pareau sa faca un soi de gimnastica de inviorare), am salutat niste gorile si, mai ales, am putut observa intr-un mare bazin cum inoata hipopotamii cand devin submersibili… iar ca spectacolul sa fie complet, au iesit si la suprafata, aruncand jeturi de apa pe nas…

Nu pot sa nu mentionez ca am revazut doua animale care imi plac extrem de mult – girafe si zebra, dar si cate un rinocer masiv care isi impartea curtea cu struti si zebre. Da, Bioparcul este o gradina zoologica, dar conceptul ei este ca tu sa intri in lumea animalelor, sa le descoperi acasa, intr-un mediu foarte similar cu cel in care traiesc acasa… este, sa zicem, un soi de safari urban si extrem de concentrat. Si, da, mi-a adus aminte de Gradina Zoologica din Singapore, unde am descoperit prima oara acest concept si unde am avut revelatia ca gradinile zoologice pot exista si fara custi ca de puscarie.

Evident, am revenit si in orasul vechi pe zi. Si am descoperit ca exista o zona, e drept, limitata, despre care poti sa spui ca e cu adevarat un oras vechi – este in spatele Catedralei (care se lauda ca ar adaposti Sf. Graal – cupa folosita de Isus la Cina cea de taina). Ma rog, nu stiu cat de autentica e, dar cel putin istoricii sunt toti de acord ca Sf. Graal din Valencia este contemporana cu Isus. Cel putin atat.

Catedrala este un mis-mis de stiluri, atestand ca a fost construita in diverse perioade istorice. Locul a fost ales special pentru ca pe locul Catedralei s-a aflat Marea Moschee din Valencia musulmana care, la randul ei, folosise cladirea vechii catedrale construite de vizigotii care au dominat Spania timp de secole, intre prabusirea Imperiului Roman si venirea arabilor de dincolo de Gibraltar. Nu este insa o biserica impunatoare, poate si pentru ca nu a beneficiat de un buget „fara numar, fara numar” – a fost construita de negustorii si de nobilii din Valencia, nu de vreun cap incoronat. In spatele bisericii, se afla piata centrala a orasului (sau fosta piata centrala din perioada medievala, unde am descoperit o statuie infatisand un Poseidon udat zdravan de apa unei fantani spectaculoase). Uitandu-ma in ghid, am descoperit ca nu era statuia lui Poseidon, ci a lui Turia, raul cel nestapanit (pana la expulzarea sa din oras). Pfff, pai raul asta atat de rau merita vreo statuie si inca, asa, in centru? Mister.

Tot prin zona asta, am descoperit teritoriul acela cu stradute inguste, amintindu-mi de arhitectura traditionala a Mediteranei medievale. Si, ca peste tot, chiar si in Valencia au mai aparut niste mici urme ale maurilor – un hamam convertit intr-un mic muzeu. Sa nu uit sa mentionez ca se mai pastreaza doua porti de intrare in vechea cetate, perfecte pentru a admira panorama orasului.

Am plecat din Valencia bucuros ca am descoperit si acest oras, probabil cel mai mare oras spaniol in care n-am calcat (as dori sa ajung candva si in Bilbao sau în Santiago de Compostella). Si daca partea istorica este ceva mai mica decat prin alte locuri, constructiile futuriste ale contemporaneitatii ma fac sa-l includ in lista oraselor europene unde e musai sa ajungi candva… si, in plus, nu e nici asa greu!

Cum ajungi la Valencia

Eu am venit cu o cursa Blue Air – am aterizat candva la sfarsitul dupa-amiezii intr-o joi si am plecat luni-seara (am revenit la Bucuresti la putin dupa miezul noptii). Zborul a fost lin, nimic special de raportat, totul a mers ceas. Stewardese zambarete, sandviciuri chiar bune (mai ales cel cu salam de Sibiu) si aterizare perfecta. Uitandu-ma pe lista celor mai mici preturi, vad ca biletele cele mai ieftine le poti gasi prin ianuarie – februarie (sunt convins ca in Valencia e o vreme primavaratica si in acele zile), incepand cu 174 lei (37 de euro). Exista mai multe zboruri spre Valencia si din alte orase din tara, zboruri operate si de alte companii aeriene.

Transport in Valencia

Valencia are o retea bunisoara de metrou – leaga metroul de centru si de anumite cartiere. Din pacate, nu exista statie de metrou in apropierea Orasului Stiintelor si Artelor, dar poti gasi un autobuz usor din centru. Atentie, dupa ora 9:30 seara, frecventa metrourilor scade destul de mult, iar dupa 10 si un pic, trebuie sa astepti chiar si 40 de minute!

Unde am stat

Am stat in Hotel Ilunion – un bloc inalt de vreo 15 etaje (am stat la etajul 12) la doi pasi de statia de metrou Beniferri. De aici, erau doua statii pana la autogara Valenciei si trei statii pana la statia cea mai apropiata de centrul vechi. Camera, destul de mare, panorama dimineata dupa rasaritul soarelui, excelenta (chiar daca vedeai doar niste cladiri obisnuite, combinatia de dealuri de pe fundal, soare rosu si blocuri bine puse la punct era chiar reconfortanta). Micul dejun, cat sa te tina toata ziua, „cu de toate”, inclusiv niste specialitati valenciene.

Valencia Card

Am beneficiat de un Valencia Card de doua zile din partea Biroului de Promovare Turistica a Valenciei. Cardul poate fi cumparat fix din aeroport si costa 15 euro (24 de ore), 20 de euro (48 de ore) si 25 de euro (72 de ore). Il puteti cumpara on-line cu o reducere de 10%. Uitati-va aici. Il puteti folosi pe mijloacele de transport in comun (inclusiv de la si la aeroport cu metroul) si la toate muzeele si institutiile. Bioparcul sau atractiile din Orasul Artei si Stiintelor sunt private, asa ca nu poti obtine decat reduceri, nu gratuitate. De asemenea, poti obtine reduceri la restaurante, magazine, tururi etc., uita-te pe net, ai acolo toate optiunile.

Imagini Valencia

Decolare cursa Blue Air in directia Valencia

In aterizare, am facut cunostiinta cu Orasul Artelor si Stiintei

Biroul de informatii turistice din aeroport. Poti cumpara imediat o Valencia card sau sa obtii diverse informatii.

Valencia by night

Dimineata de la etajul 12 🙂

Oceanografic Valencia, una din marile atractii ale orasului

Un meduz si o meduza …

de o culoare superba

Delicatii caluti de mare

Pinguni la balaceala

Prin tunelurile de apa

Acvarii gigant. Posibil, e cel mai mare acvariu din Europa

Pesti colorati

Unele dintre cele mai frumoase pasari – flamingo

Rechin la odihna

Si altul in patrulare

O incantare de pasari

Baaaa, vedeti ca fac ceva ? Ia lasati-ma in pace !

Muzeul Stiintei

Hemisferic – Cinematograful 3D … flancat de apa

Mai cazi, te mai ridici

Umbra….

Valencia e Spania

Spre Bioparc

O barza malgasa

Colectia de cozi

Antilopa la plimbare

Diverse specii de maimute

Gorila, cea mai apropiata ruda a omului

Maimutareli

Un leopard somnoros

Joaca pisiceasca

Proaspat intors de la dentist, gata sa pozeze pentru o reclama la pasta de dinti 🙂

Hipopotam submersibil

Niste animale extrem de elegante – girafe

Un pupic de girafa

Motata 🙂

Primaria din Valencia

Catedrala care adaposteste Sf. Graal

Nu este Neptun desi pare 🙂

Valencia e Spania

Torres de Quart

De unde poti descoperi panorama orasului vechi

Valencia e plina de graffitti

si o serie de pisici 🙂

Hola !

Urmele maurilor – un hamam

Demonstratie pentru unitatea Spaniei

Valencia si Spania impreuna

Piata centrala

Unde e o expozitie de jamon 🙂

Valencia a fost o capitala a matasii – si aici era bursa de matase

Cu un interior impresionant

Cum ziceam, seara nu contati prea mult pe metrou