Plajele Portugaliei by Varu. Episodul 1

Imperatorul m-a rugat să-i ţin locul la pupitrul blogului pentru câteva zile cât timp el e plecat spre mari depărtări şi înălţimi. Şi dacă tot e el la munte (la cei mai înalţi munţi, Himalaya, nu la Sinaia, spre pizma noastră nedisimulată, ăştia care stăm acum la birou), eu o să încerc să ofer pe blogul său câteva impresii tuşante, convingătoare, despre o vacanţă la mare. Să-i arăt inutilitatea demersului său de a-ţi rupe spinarea pe munte când e atât de plăcut să nu faci nimic la mare. Nu cred că aveţi cum să mă contraziceţi.

Destinaţia formidabilă aleasă de subsemnatul pentru trecuta vacanţă de vară a fost Portugalia. Una dintre cele mai fericite alegeri pe care vi le pot recomanda ca să petreceţi o vacanţă de vară cu prietenii. O ţară minunată în care mi-am planificat să revin cât de curând. Nu mai punem la socoteală că Lisabona este cel mai frumos oraş din lume, e „ca un fel de cinema care merge non-stop” (Alex. Leo Şerban) şi e greu să născoceşti un compliment mai frumos la adresa unui oraş. Am avut norocul să am o vacanţă memorabilă alături de prieteni de o viaţă, pe care viaţa i-a aruncat la depărtare unii de alţii, că aşa e în România: mulţi vor să plece din ea, unii chiar reuşesc şi mai există alţii care nici măcar nu-şi propun. În fine.

Tematic, spun că vacanţa mea în Portugalia s-a împărţit în două: câteva zile în Lisabona (plus o zi în Sintra) şi câteva zile gândite ca o excursie cu o maşină închiriată de-a lungul coastei Portugaliei. Prima parte a vacanţei mele este deja acoperită, din punctul de vedere al informaţiilor, de Imperator, a doua parte ar putea reprezenta o noutate. Acestea fiind zise, simt nevoia să împart cititorii blogului în două. Cei care intră pe aici zilnic, pentru informaţiile istorice oferite, pentru disertaţiile Imperatorului despre civilizaţiile îndepărtate vizitate sau pentru pozele cu vestigiile istorice sunt rugaţi să închidă fereastra acestui blog şi să revină peste câteva zile, când eu nu mai sunt pe aici. Nu o să faceţi o baie de cultură citind ce scriu eu, ci, cel mult, puteţi să vă faceţi o idee cam pe unde să faceţi o baie. M-am gândit la aceste însemnări ca la o „schemă” practică şi argumentată vizual cu locuri de văzut şi sfaturi de reţinut pentru noi, superficialii (castă din care cu onor fac parte), care visează la o vacanţă de stat la soare pe o plajă perfectă, fără să părăsească Europa. Bulinele roşii, pătrăţelele albastre şi cercurile portocalii, suma tuturor obiectivelor de pe harta marilor oraşe europene, să le lăsăm pentru altă dată.

Şi dacă tot mi-a dat Imperator libertate pe blog, nu ne aude, nu ne vede, atunci să ne facem de cap!

Portinho da Arrábida
La vreo 50 km de Lisabona.

O plajă frumoasă, de dimensiuni considerabile, mai deloc înghesuită de turişti. Doar vreo două restaurante prin apropiere cu peşte proaspăt la grătar. Delicios.

Încă o plajă micuţă, cu scări de acces pitite printre nişte tufe de cactus. Dimineaţă, minunăţia era ferită privirii superficiale, după-amiază, întreaga plajă a fost înghiţită de apă. Singura cale de acces era de pe stâncile populate de câţiva temerari care leneveau la soare. Un fel de dolce farniente portughez.

Vă trebuie maşină ca să ajungeţi aici. Vă puteţi întoarce seara în Lisabona sau puteţi continua călătoria în jos, pe harta Portugaliei, şi să poposiţi peste noapte în minunatul oraş Évora, despre care poate vom vorbi cu altă ocazie.
Dacă alegeţi a doua variantă, drumul şerpuieşte printre nişte dealuri de unde aveţi cea mai impresionantă privelişte a coastei dintre toate câte există în Portugalia. Nicăieri altundeva nu cuprinzi cu privirea un orizont atât de larg, restul plajelor din sudul Portugaliei se văd „mai de jos”. O panoramă imbatabilă, inegalabilă şi mă tem că pozele nu fac onoare realităţii, senzaţiei de la faţa locului.

Pe viu e mult mai devastator.