Sa continuam deci, publicarea recomandarilor Varului in ceea ce priveste plajele Portugaliei !
Praia do Beliche
Am ajuns aici la apus când populaţia părăsea plaja.
Nici nu vreau să îmi închipui ce e în timpul zilei pe peticul ăsta de plajă.
Dar se poate observa cum rămâne plaja seara, când toată lumea pleacă şi nu există nimeni care să strângă după turişti. A se compara cu o plajă de pe la noi pe la ora 6 seara.
Forte do Beliche
Alt fort din secolul 16, pe lângă plaja cu acelaşi nume. De data asta, un fort mai bine întreţinut, cu acces pe scări până la nivelul apei. Cel mai bun loc pentru pozat Cabo de São Vicente, de aici îl vezi de la distanţa optimă.
La Cabo de São Vicente, cel mai sud-vestic punct al Europei, nu mi-a plăcut. Un kilometru de maşini încolonate în şir indian pe marginea drumului, o armată de turişti cu degetul pe trăgaciul aparatului foto gata să imortalizeze apusul în derulare, un peisaj nu din cale afară de impresionant. Vă cam imaginaţi atmosfera. Turism pe bandă rulantă.
De la Beliche se vede mult mai bine.
Carrapateira
Plajă imensă. Uriaşă. Întinsă pe vreo câţiva kilometri, greu de cuprins toată cu privirea, imposibil de cuprins toată în poză cu obiectivul din dotare. Doar cărăruia din bârne până la punctul de panoramă are vreo câteva sute de metri.
Dacă celebra Copacabana are 4 kilometri lungime, atunci Carrapateira e un fel de „Copacabana Potugaliei”, măcar prin amplitudine, dacă nu şi prin atitudine. Plajă pentru cei care îşi testează adrenalina prin contactul direct cu valurile mari ale oceanului: surferi (placă întreagă), semisurferi (jumătate de placă) şi alţi nebuni amatori pe lângă.
În drumul prăfuit de urma maşinii, frumuseţea locurilor fără nume ţi se dezvăluie natural, fără ostentaţie. Numele acestor locuri nu l-am ştiu niciodată. Frumuseţea nu trebuie să poarte tot timpul un nume, ar fi prea simplu să fie tot timpul aşa.
Satul de la capătul drumului.
