Un student la curtea Regelui Mihai – Versoix, august 1992

Regele Mihai Regina Ana Astazi este Ziua Regelui Mihai, atinge o varsta remarcabila – 90 de ani ! Ne place sau nu ne place, MS Regele Mihai a fost un personaj cheie a istoriei noastre si este singurul sef de stat din al doilea razboi mondial care mai este in viata. Nu vreau sa comentez aici despre activitatea si actiunile Regelui, fiecare are punctul sau de vedere, dar as dori cu aceasta ocazie sa-i urez „La Multi Ani” si sa va impartasesc o mica poveste de acum aproape 20 de ani.

In anul universitar 1991 – 1992, am fost student la Universitatea din Maastricht, Olanda. V-am mai povestit cate ceva despre primii mei pasi in strainatate in serialul „Inceputurile maratonului meu” despre primele mele zile petrecute in Olanda, la bursa. A fost o perioada definitorie pentru mine, pentru viata mea, cariera si pasiunea de a calatori. Si de altfel, la sfarsitul anului universitar, in vara lui 1992, am plecat pentru prima oara sa vizitez Europa, cu ajutorul unui bilet de tren Inter-Rail. Fiind rezident olandez (timp de un an), mi-a fost mai usor sa obtin diverse vize ale tarilor europene (viza Schengen a fost introdusa abea in 1995), iar prima mea excursie cu Inter-Rail-ul in jurul Europei s-a desfasurat cu precadere in Elvetia si Franta (evident, cu tranzit prin Austria si Ungaria). O sa ma apuc candva sa scriu un serial despre primul meu Inter-Rail prin Europa, am promis mai demult, stiu, dar pana atunci sa va povestesc despre vizita la Regele Mihai.

Stiam de pe vremuri ca Regele locuieste in oraselul Versoix langa Geneva. Ascultam mesajele lui de Craciun de la Radio Europa Libera inca din liceu, de dinaninte de 1989 si retinusem numele localitatii. Ajungand in Elvetia si studiind brosurile cu orarele trenurilor, am descoperit ca Versoix are o gara si ca as putea ajunge acolo cu un personal care pleaca din Geneva. Asa ca mi-a trecut prin minte „Ce-ar fi sa merg pe la Rege pe acasa ?”…

Cateva zile mai tarziu, eram in tren spre Geneva (tot timpul cat am vizitat Elvetia, am dormit intr-0 fabrica dintr-un satuc din centrul Elvetiei pe calea ferata Lucerna – Berna). In ziua respectiva imi propusesem sa ma duc la Versoix si apoi sa vizitez Lausanne. Fusesem deja la Geneva cu cateva zile inainte, dar ziua respectiva o dedicasem in intregime Genevei. Am ajuns in gara din Geneva si dupa cateva minute, eram la bordul trenului care alerga pe malul lacului Leman (sau Geneva) in drum spre Versoix. Drumul nu dureaza mult, doar cateva minute, dar este fabulos, de-a lungul celui mai mare lac glacial elvetian, cu muntii de peste lac oglindindu-se in apa.

Am ajuns in gara din Versoix in jurul orei 12:00 – 12:30. Acolo, surpriza… nici tipenie… Eram in august, luna de concedii, in plus poate si ora. Parca bomba nucleara pustiise mica asezare elvetiana. Ma duc la casa de bilete… nimeni. Micul bufet de langa gara. Pustiu. Daca mi-era sete, doar un automat ma putea servi. Asa ca o iau aiurea pe strazi in cautarea vreunui suflet… Care apare intr-un sfarsit.

„Excuse-moi, Monsieur, ou este la maison de Roi Michel de Roumanie” intreb intr-o franceza aproximativa. „Le Roi de la Roumanie”, raspunde mirat respectivul. Se gandeste putin si ma lamureste… „Pai ia-o mai incolo, si dupa aceea pe o straduta la stanga”. Parca pe acolo locuieste… In fine, un semn bun 🙂 Ma mai intalnesc cu vreo 2 batranei iesiti la plimbare care imi confirma directia.

In fine, ajung pe o strada lunga, cu case in stanga si in dreapta care urca un deal. Intr-un final, ajung aproape de iesirea din sat intr-o zona cu cateva case si un automat de ziare… Liniste mormantala, doar niste batai de ciocan dintr-o curte. Ma uit la porti… ma asteptam la o poarta somptuoasa cu insemnele Casei Regale. Da, de unde, nici macar numele locatarilor nu erau afisate ! Si pentru ca in Elvetia nu e prea politicos sa bati pe la vreo usa sa intrebi „bre, nu stii pe unde locuieste X ca sta pe aici prin zona”, m-am asezat pe un mic spatiu verde sub un gard viu, la doi pasi de strada si am inceput sa citesc literatura de calatorie – adica „Mersul Trenurilor” elvetian 🙂 Evident, in asteptarea vreunui trecator.

Dupa cateva minute, din curtea sub a carui gard stateam, iese o masina, care o carmeste spre mine. Pana sa ma ridic, masina opreste si aud o voce feminina in franceza care ma intreaba pe cine caut… Ma ridic si, surpriza… persoana care ma intreba era… MS Regina Ana ! „Votre Majeste, je suis roumain”, gasesc cu greu cuvintele in franceza de care la vremea respectiva eram relativ strain… „Tu est roumain !” exclama Regina… Pai hai sa-l vezi pe Rege. Intoarce masina brusc, o parcheaza in fata intrandului in curte si ma invita inauntru…

Ii spun ca nu prea stiu franceza, ci doar engleza, asa ca trecem imediat pe o limba mult mai familiara mie. Intru in curte. O casa nu prea mare pentru standardele elvetiene (chiar si pentru cele din Versoix), doar parter, o curte in care stateau vreo 2 masini, iar in dreapta, un garaj in care se afla un jeep istoric (probabil, cel daruit de Churchill). Iar cel care tot ciocanea de zor era Regele Mihai, la bustul gol, sus, pe garaj !

Regina Ana il striga ca il cauta un student roman. Regele coboara de pe garaj, isi pune o salopeta si imi intinde mana… Sincer, a fost una din acele momente pe care nu le voi uita niciodata…! Incerc sa vorbesc in continuare in engleza, dar Regina Ana imi spune ca pot continua in romana pentru ca ea oricum intelege, dar nu vorbeste prea bine, asa ca restul conversatiei va fi in romaneste. In timp ce intram in casa, ii povestesc cate ceva despre mine – sunt student, am prins o bursa a Comunitatii Europene in Olanda, unde am fost 5 romani (si alti cativa la Canterbury, Liege si Grenoble din colegii mei) si acum am vrut sa merg in vacanta sa vizitez Europa. Stau in Elvetia intr-un sat, intr-o fabrica unde cativa muncitori romani desurubeaza o fabrica…

Ii intreb despre cum a fost prima lor vizita in Romania (desfasurata in aprilie 1992, de Paste) si imi povestesc cu zambetul pe buze…. Urmeaza ca in septembrie sa faca o vizita mai lunga, sa mearga si in Bucovina, la manastiri si prin Ardeal. Asteapta vizele de intrare, au pasapoartele la consulatul roman din Geneva, dar au asigurari ca vor primi viza (la cateva zile dupa vizita mea, Teodor Melescanu, pe atunci secretar de stat la MAE ii vizita la Versoix si le cerea sa nu viziteze Romania din motive electorale cu promisiunea ferma ca vor putea vizita Romania imediat dupa alegeri, oricand si pentru cat timp vor. Nu vor mai primi viza decat dupa 1996 dupa caderea regimului Iliescu cand Emil Constantinescu va reda cetatenia romana Regelui Mihai).

Intre timp, regina imi aduce o ceasca cu cafea. Mie nu-mi place cafeaua, nu cred sa fi baut mai mult de 10 cesti in viata, dar aceasta a fost una din aceste 10 cesti… Ce eram sa-i zic „Maiestate, mie nu imi place cafeaua, dati-mi niste ceai” ? 🙂

In fine, dupa o mica discutie pe teme de istorie, dar si despre viata studentimii din Romania, ma simt ca e cazul sa plec… Omul mai vine, dar mai si pleaca. „Unde te duci ?” ma intreaba Regina. „La gara, apoi spre Lausanne”. „Stai, ca ma duc pana in oras si te las la gara” se ofera. Asa ca dupa ce stang mana cu Regele, ma imbarc in masina condusa de Regina… Iata, ca in lunga lista de soferi pe care i-am avut vreodata se numara si … Regina Ana.

Pana la gara, Regina imi spune cat de importanta e generatia mea pentru viitorul Romaniei si ca se bucura sa vada ca putem calatori in Occident in  ciuda problemelor legate de vize. Imi spune ca imediat dupa Revolutie, au fost vizitati de foarte multi romani, dar ca de la o vreme nu au mai venit prea multi. Sa le fie frica ? Nu stiu, habar n-am, chiar n-am nici o banuiala…

Regina Ana ma lasa la gara, ii sarut mana si pleaca spre un mic supermarket Migros aflat prin zona. Eu am tren spre Lausanne in 10 minute. De atunci, nu m-am mai vazut cu familia regala. Au trecut 20 de ani, s-au mutat in Romania, un lucru de altfel normal… Si mi se pare de asemenea normal ca astazi, sa-i urea MS Regelui Mihai un sincer „La Multi Ani !”

Comentarii

  • Respectele mele!

    Matash 25 octombrie 2011 10:55 Răspunde
  • hehe..sa ma laud ca probabil am fost prima cititoare a acestei povesti..prin 1998?:))

    ela-ela 25 octombrie 2011 11:11 Răspunde
  • uau… mi-au dat lacrimile! ce poveste! ce intamplare! ce lectie! ce minunatie!!!! si cata frumusete 🙂 felicitari!

    Alina Ene 25 octombrie 2011 11:16 Răspunde
  • superba intimplarea! Ma rog, nu a fost chiar intimplare atita vreme cit ai „cautat-o”. Daca aveai si o poza cu Mihai robotind la Jeep era si mai frumos! 🙂

    coolnewz/Ratatouille 25 octombrie 2011 11:51 Răspunde
    • Aveam o rabla de aparat de fotografiat care se stricase… pe atunci mai greu cu pozatul 🙁

      Imperator 25 octombrie 2011 11:54 Răspunde
  • Foarte frumos sa stai la o cafea cu Regele si Regina… Felicitari ca ai avut ocazia si curajul sa faci acest lucru!

    Alina 25 octombrie 2011 12:29 Răspunde
  • Fabuloasa povestirea. La multi ani Majestatii Sale si multa sanatate! Cati ani aveai atunci, 19, 20??

    Dudian 25 octombrie 2011 15:00 Răspunde
    • 20 de ani… ca la 20 de ani fara griji si fara bani 🙂

      Imperator 25 octombrie 2011 21:04 Răspunde
  • extrem de emotionanta povestirea dvs.! profit si eu de ocazie sa urez la multi ani Majestatii Sale!

    aurel 25 octombrie 2011 16:33 Răspunde
  • Mi-au dat lacrimile de emotie! Felicitari pt curajul avut de a vizita asa neanuntat un om unic pt istoria noastra! La multi ani, Majestate si multa sanatate!

    eu 25 octombrie 2011 16:36 Răspunde
  • O zi fara precedent in viata mea,in viata semenilor mei romani,pentru tara mea Romania;este aniversarea Majestatii sale Regele Mihai 1 si cu aceasta ocazie ,indiferent cat scriu,ce voi scrie,reprezinta infim ce simt acum.
    La Multi Ani Majestate ! ,sa traiti in fericire pentru familie,pentru tara…pentru noi romanii care va respecta deoarece santem cu tine oriunde, oricum, oricand….
    Am avut onoarea sa va cunosc personal si sa ma primiti in casa Dva si noi uita nici-o data ce mi-a oferit viata atunci cand am putut fi in prezenta Dvs……

    Cu deosebita onoare,dan Bosson.

    dan Bosson 25 octombrie 2011 17:52 Răspunde
  • Esti un privilegiat! Pacat ca nu ai putut imortaliza momentul…

    Mario Csipai 25 octombrie 2011 19:55 Răspunde
  • Foarte emoţionant omagiu! Întâlnirea studentul Imperator – Regele Mihai e memorabilă. Felicitări, maestre pt. acest articol minunat!

    nickro 25 octombrie 2011 22:08 Răspunde
  • Foarte frumos. Felicitari pentru ideea avuta si pentru articol

    Dragos 25 octombrie 2011 22:35 Răspunde
  • Foarte frumos articolul, emotionant. Ai fost si norocos.

    Razvan Pascu 25 octombrie 2011 23:01 Răspunde
    • Mda, a fost si ceva bafta… in seara respectiva, cand m-am intors acasa si le-am povestit celorlalti romani, au fost super-entuziasti si au vrut sa mearga si ei. M-am intors cateva zile mai tarziu la Versoix, Majestatile Lor nu erau acasa, doar secretara care mi-a dat un telefon sa sun pt programare – erau destul de multi. Eu am plecat apoi din Elvetia, ei nu au mai sunat (sa le fi fost jena ?)… Da, a fost si noroc ca i-am gasit acasa 🙂

      Imperator 26 octombrie 2011 21:34 Răspunde
  • pe acest site si useri care sunt anti ex”regele” mihai… si asta deoarece cunoastem istorie.

    best7music 25 octombrie 2011 23:09 Răspunde
  • pe acest site sunt si useri care sunt anti ex”regele” mihai… si asta deoarece cunoastem istorie.

    best7music 25 octombrie 2011 23:10 Răspunde
  • bravo,bravo,bravo,extraordinara intimplare de viata, ma bucur pentru tine ca ai avut sansa sa cunosti oamenii-cei din spatele titlurilor regale,de fapt asta e extraordinar sa ai ocazia sa descoperi frumusetea unor persoane ,cea nealterata de constringeri, reguli ori cutume ,insa din pacate nu multi au ocazia
    Ii urez si eu Maj Sale La multi ani!

    mihai 26 octombrie 2011 0:51 Răspunde
  • Buna, daca pana acum erai doar in manualul de „TURISM”, acum sigur intri si in cel de istorie cu acest articol, care este dovada vie a umanului care insoteste Fam Regala.

    O experienta care poate e mai plina de incarcatura emotionanta decat multe aventuri pe taram necunoscut. Asa cum ne-ai invatat/rasfatat, tu ne dai file din viata ta spre a ne bucura si noi macar prin rasfoirea lor.
    Desi poate cam tarziu dar merita zic si eu „La Multi Ani” Majestate si nu pot incheia fara sa zic ca ma bucur cu fiecare articol pe care il citesc.

    PS
    Vi la targul de turism din 3-6 nov?
    Intreb fiindca atunci cand am primit de la Adriana invitatia la ceai nu i-am putu raspunde favorabil. Nu as mai repeta gresala, insa incerc sa gasesc o alta cale de a te cunoaste/va cunoaste personal. Profit de acest targ unde voi fi cu treaba la un stand al unui sait si poate….

    roth/camelia 26 octombrie 2011 12:30 Răspunde
    • Multumesc de aprecieri… Nu stiu inca 100% ca sunt in tara, dar daca da, sigur vin

      Imperator 26 octombrie 2011 19:28 Răspunde
  • interesant…
    uite o filă importantă în viaţa ta…

    roryta 26 octombrie 2011 18:34 Răspunde
  • O frumoasă poveste adevărată! Las drept comentariu fraza de încheiere din discursul maiestătii sale, ținut la tribuna Parlamentului, pe 25 oct. 2011:
    ”Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.”

    Ileana 27 octombrie 2011 12:23 Răspunde
  • „Ii spun ca nu prea stiu franceza, ci doar engleza, asa ca trecem imediat pe o limba mult mai familiara mie.”
    Chiar ca Regele nu stie romaâneste? Auzisem eu niste zvonuri…
    Sa auzim de bine

    decebal75 27 octombrie 2011 16:28 Răspunde
    • Cu Regele am vorbit doar in romana., Cu Regina, in engleza… Banuiesc ca de cand s-a mutat in Romania, a invatat si romana.

      Imperator 27 octombrie 2011 21:19 Răspunde
  • Impresionant. Eu i-am urat Majestatii Sale Regele la multi ani prin ce am scris pe website, dar imi face placere sa o mai fac inca odata si aici, acum: La Multi Ani, Majestate, sa ne traiti multi ani fericit si sa reveniti pe Tron, acolo unde va este locul dumneavoastra si urmasilor dv. de sange.

    Florin Budescu 30 octombrie 2011 2:29 Răspunde
  • LA MULTI ANI MAJESTATE!!
    Cu drag din partea romanilor care nu v-au uitat!!

    Muresan R 26 septembrie 2012 20:37 Răspunde
  • Pingback: Amintiri feroviare

  • Traiasca Regele ! Traiasca Casa Regala a Romaniei.
    Am lacrimi de respect si onoare pentru Regele meu care este asa de aproape de poporul sau . Am lacrimi amare pentru poporul ( o… rea parte ) meu care este asa de departe de Regele meu.
    As fi fericit daca copii nostri de la care am ” imprumut Romania ” sa schimbe aceasa nefericita realitate. Generatia mea…….

    Bucur Dinu 22 decembrie 2012 19:47 Răspunde
  • Pingback: Ca la 20 ani… -

  • Bravo, impresionanta povestire si…La Multi Ani regelui Mihai.

    Constantin Ifrim 25 octombrie 2013 14:26 Răspunde
  • Pingback: Omul pe care îl admir cel mai mult | In My Time

  • Pingback: Un rege fără regat | In My Time

  • Ni se confirma inca o data ca simplitatea, firescul, deschiderea, modestia si bunavointa familiei regale nu sunt legende ci un mare adevar; poti sa fii mandru ca ai intalnit astfel istoria, in fragmentul ei important,de care nu am avut parte, noi, cei din prezent. A avea un rege si a alege presedinti nu a insemnat
    i decat ceea ce se vede. Felicitari pentru ideea de a-ți vizita regele si a scrie despre aceasta!

    Gustin Gheorghina 3 martie 2016 19:33 Răspunde
  • Cezar cand am auzit de moartea regelui m-am gandit la articolul asta al tau, ar merita republicat.

    George 10 decembrie 2017 1:28 Răspunde
    • Ma gandesc sa scriu unul pentru 16 decembrie. Multumesc de mesaj !

      Imperator 10 decembrie 2017 11:07 Răspunde
  • Am citit si eu acest articol mai demult, m-a impresionat desigur, eu am admirat fosrte mult demnitatea cu care regele Mihai a dus aceasta viata a lui in exil, cum s-a descurcat, este de admirat! Dumnezeu sa-l odihneasca in lumea dreptilor sa-l aseze si pomenirea lui vesnica sa fie in sanul neamului romanesc!

    Muresan Georgeta 10 decembrie 2017 11:20 Răspunde
  • Dumnezeu sa il odihneasca pe regele romanilor ; pe regele meu . Fie ca acolo la cele vesnice sa isi gaseasca linistea si pacea de care in lumea noastra dura nu a avut parte . Cu siguranta dreapta judecata de acolo il va aseza pe locul pe care cu prisosinta il merita pentru faptele lui pamantene . Aici pe pamant , eu voi fi vesnic mandru de regele meu .

    Bucur Dinu 10 decembrie 2017 12:21 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii