Weekendul trecut am fost prin zona Bran, alaturi de alti bloggeri, la invitatia celor de la J’Info Tours. Tema de discutie a fost despre arhitectura traditionala si kitsch din zona Bran, unde, in ultimii 20 de ani, a avut loc o dezvoltare turistica probabil greu de egalat prin alte zone ale Romaniei. E drept, am fost de foarte multe ori prin zona (ca multi dintre voi, probabil), dar rar m-am gandit la arhitectura locului, fiind mai degraba fermecat de cadrul natural. E drept, de cele mai multe ori, incercam sa evadez in zona mai putin construita, dar, orisicat, evident ca tot prin localitati dormeam :).

Prima oprire am facut-o, cum era si firesc, la Bran, la castel. Nu, nu am vizitat castelul de data asta, ci Muzeul Satului Branean. Nu stiu cati dintre voi care ati urcat sus, la castel, v-ati oprit si prin acest mic muzeu, aflat putin intr-o parte, dar totusi la poalele dealului pe care este construit mult mai faimosul monument. Dupa ce treci prin bazarul cu suvenire, intrarea la castel e undeva drept, iar la vreo 30 de metri, pe partea stanga, se afla intrarea in muzeu… Nu se vede chiar din prima pentru ca exponatele se gasesc undeva mai departe.

Personal, am vizitat muzeul de cateva ori, dar nu de fiecare data cand am fost la castel. Pe vremuri, singurele “bariere” erau timpul, dorinta de a vedea mult mai faimosul castel sau, pur si simplu, nu vedeai acest mic muzeu. Acum, a mai aparut una – e vorba ca intrarea se plateste separat. La Muzeul Satului Branean, intrarea costa 8 lei, iar la Castelul Bran, intrarea costa 25 de lei. Motivul? Daca, pana acum cativa ani, atat muzeul, cat si castelul erau detinute de stat, de Muzeul Culturii, acum, sunt doi proprietari – Castelul Bran a fost retrocedat, in 2009, familiei Habsburg in urma unui proces indelungat. Castelul a apartinut dintotdeauna orasului Brasov (uneori, in coproprietate cu regele Ungariei sau principele Transilvaniei), aici fiind vama Brasovului si un punct de aparare impotriva navalitorilor din sud. Castelul va fi facut cadou de catre locuitorii Brasovului reginei Maria, in 1920, iar aceasta il va amenaja ca resedinta a familiei regale (castelul era destul de degradat, regina restaurandu-l). La moartea reginei Maria in 1938, castelul a revenit prin testament principesei Ileana de Habsburg (fiica a regelui Ferdinand si a reginei Maria, aceasta se casatorise, inca din 1931, cu arhiducele Albert de Habsburg). In 1948, comunistii confisca palatul si o obliga pe Principesa Ileana sa se exileze, dupa ce aceasta continuase lucrarile de restaurare a Branului si construise un spital pentru ranitii de razboi. Aceasta va trai in SUA unde se va si calugari, revenind insa in 1990 sa viziteze Branul – a fost unicul copil al regelui Ferdinand care a prins perioada de dupa Revolutie, dar va muri in 1991. Actualul proprietar este fiul ei, Dominic de Habsburg.

Muzeul Satului Branean a fost deschis in 1962, la cativa ani dupa integrarea Castelului de la Bran in circuitul turistic. A fost construit dupa principiile muzeului satului bucurestean – case traditionale, autentice, reprezentative dezmembrate din satele din zona Bran si reconstruite in muzeu. Din pacate, acest mic muzeu se afla in primejdie… Terenul pe care au fost reconstruite casutele este detinut de Dominic de Habsburg si, potrivit celor auzite de la ingrijitori, anul acesta ar fi sfarsitul unei perioade de gratie, iar Habsburgul doreste eliberarea terenului pentru a construi cine stie ce. Casele ar trebui dezmembrate si mutate in alta parte – fie prin zona, fie la Muzeul Astra de la Sibiu. Insa aceste case avand si cateva sute de ani, nu se stie daca vor rezista unei noi dezasamblari…

Asa ca sfatul meu este, daca ajungeti in zona Bran, sa nu ratati micul muzeu, ca nu se se stie cat va mai exista acest refugiu al arhitecturii tipic branene si nu va aparea acolo vreun Castel al Groazei pentru iubitorii de Dracula.

Am luat la picior muzeul… ca si cel de la Bucuresti sau Astra din Sibiu, aici te vei bucura de o oaza de liniste si verde, unde vei descoperi civilizatia si traditia populara transilvaneana. Unele case mi-au adus aminte de zona Fagaras, de unde e bunica si unde am tot fost in copilarie in vacantele de vara (si trec si acuma, cel putin un weekend pe an), acele case mari, incapatoare, cu straite si lazi de zestre, cu bucatarie de vara si razboaie de tesut. Cea mai mare casa a apartinut unui preot dintr-un sat de zona si pe langa dimensiunea ei, aici poti gasi si o caleasca domneasca… ii mergea bine parintelui!

Dupa vreo jumatate de ora, desi sunt departe de a fi un specialist, am invatat cate ceva despre arhitectura braneana – case mici, maximum un etaj, vopsite in alb, cu o curte interioara – branenii erau mari crescatori de animale, iar iarna cand animalele salbatice erau mult mai tentate de oile si vitele localnicilor, acestia si le mutau intr-o curte interioara, inconjurata de zidurile casei ca o cetate. De altfel, stilul acesta tip cetate il regasesti in intreaga zona sud-transilvaneana, atat la romani, cat si la sasi, aceasta fiind adevarata traditie arhitectonica a regiunii.

Din pacate, aceasta traditie s-a cam pierdut. Marea majoritate a vilelor sau pensiunilor din zona s-au inspirat mai degraba din tari precum Austria, unele fiind cu adevarat kitsch-uri, iar stilul branean, incet-incet, s-a pierdut. Am luat-o la picior prin satul Simon, un sat unde, cu putine exceptii, casele arata bine, dar nu mai au nimic de-a face cu specificul zonei.

Singura vila care respecta principiile arhitecturii branene (s-ar putea sa ma insel ca este unica din zona, cel putin e singura pe care o stiu si pe care am vazut-o, daca mai stiti vreuna, semnalati-mi-o la comentarii!) este Hanul Oierului din Simon, cunoscut pana acum un an sub numele de Pensiunea Valea Argintilor.

Am stat aici o noapte si pot sa va spun ca este un loc foarte fain. Se afla cam la capatul dinspre Bucegi al satului Simon (daca tot mergi drept, drept, dupa cateva ore ajungi la varful Omu J), deci linistea este asigurata, sub un deal. Casa are doua curti – curtea din fata, plina de leagane, scaune si verdeata, si curtea interioara, traditional braneana, zidurile interioare avand picturi care simbolizeaza diverse luni ale anului – gerar, florar etc. Camerele largi si confortabile, cu toate facilitatile, iar prin vila poti gasi si o masa de biliard, dar si sauna si jacuzzi (n-am prea avut timp, mi-a placut mai mult s-o iau la picior pe ulitele satului pentru o gura de aer curat – care e din plin prin Simon :).

Am facut un foc de tabara, am avut si niste lautari care ne-au cantat si am avut chiar si un cuplu branean imbracat in straie traditionale care ne-a prezentat hainele lor traditionale si au si dansat… In cadrul dupa-amiezii, am avut si doua doamne de la ANTREC, inimoasa asociatie care de 20 de ani promoveaza turismul rural in Romania (personal, cred ca asta este un tip de turism care are sanse foarte bune de a atrage turisti straini la noi in tara) si care ne-au povestit despre turismul rural in Romania si in zona Bran.

Evident, au deplans faptul ca in Romania (si in zona Bran) nu exista niste linii directoare urbanistice care ar putea crea o unitate arhitecturala traditionala a zonei, dar discutia a deviat si spre asteptarile turistilor de la turismul rural.

Personal, cred ca sunt doua tipuri de turisti (or fi mai multi, nu neg). Unii care doresc sa mearga la tara pentru o gura de aer curat si de liniste si care nu sunt cine stie ce interesati de traditii. Altii, care doresc sa caute autenticul intr-o zona, atat cel arhitectonic, cat si cel gastronomic, care doresc sa se reconecteze la un stil de viata pe care orasenii si-l mai aduc aminte de la bunica din copilarie si, de ce nu, sa-l retraiasca sau sa-l prezinte copiilor lor care cred ca laptele creste in galantarele supermarketurilor. Primii doresc sa stea intr-o pensiune faina, cu toate conditiile si care sa ofere si diverse forme de distractii. Ceilalti ar putea sacrifica un pic din confort pentru o experienta autentica…

Voi ce parere aveti? Ati fost in agroturism? Ati cautat confortul sau autenticul? Se poate combina confortul modern cu o experienta autentica la tara? Cum vi se pare ca se dezvolta zona Bran?  

NOTA

Intrarea la Muzeul Satului Branean costa 8 lei (4 lei – pensionari, 2 lei – studenti-elevi)

Intrarea la Castelul Bran costa 25 de lei (adulti – 15 lei, studenti – 10 lei, elevi – 5 lei, taxa video – 20 de lei)

Cazarea la Hanul Oierului costa 79 lei / persoana (luni – joi) sau 94 lei (vineri – duminica). Pachetul contine si masa in regim demi-pensiune (mic dejun si cina)

Imagini Bran – Simon

Nu am nimic contra unor atractii gen Castelul Groazei deoarece atrag turisti si fac bani (am vazut mii de astfel de locuri pe toate meridianele). Dar e bine sa ne protejam si acele monumente sau muzee care ne dezvaluie si autenticul

Muzeul Satului Branean – o oaza de liniste intr-un Bran din ce in ce mai aglomerat si zgomotos

Sub umbra istorica a castelului si cea amenintatoare a castelanului

Acestia erau stupi de albine

In curtea popii

Parintele avea si caleasca

In Muzeul Satului, putini vizitatori, in timp ce la castel e puhoi

Verde, soare, liniste… o incantare 🙂

Interioarele traditionale ale caselor branene

Faimosul castel Bran

Si cea mai mare parte din bloggerii veniti sa descopere autenticul la Bran

Tapul asta este 100% autentic

Dar cine s-a apucat sa construiasca blocuri la tara ?

Vulturiul sau soimul asta e de mare senzatie

Am sosit la Hanul Oierului !

Cam asa arata o camera

Curtea interioara

Si gradina din fata vilei

Eu si amicul meu din Simon

La dezbaterea J’Info Tours – „Arhitectura braneana intre kitsch si autentic”

Proprietara pensiunii, doamna Pavel toarna vinul fiert in pocale

Si nu puteam sa nu avem parte si de un foc de tabara

cu lautari

Daca tot suntem la Hanul Oierului…

Tineri imbracati in costume traditionale din zona Bran

 Si un dans de prin zona