Da, pentru multa lume a fost o surpriza. Pana acum cateva saptamani, nu calcasem niciodata pe o insula greceasca. Tehnic vorbind, vazusem cateva, inclusiv Corfu, venind cu feribotul din Italia spre Patras, dar, efectiv, nu vizitasem decat Grecia peninsulara – Atena, Salonic, Meteora, Corint si alte cateva locuri din Peloponez. Dintotdeauna mi-am propus sa plec intr-o croaziera prin insule, sa strang o gasca de prieteni si sa navigam de la o insula la alta… azi in Santorini, maine in Mykonos, poimaine habar n-am unde. Dar a ramas doar un plan, asa ca, tot cu planuri, nu am ajuns niciodata in insulele grecesti. Ma rog, am fost in Cipru, dar nu se pune, nu e insula greceasca, e republica independenta :). Dar nu aduce anul ce aduce ceasul si, dupa o scurta discutie cu Alexandra de la Prestige Tours, a aparut si un mic proiect … sa dau o fuga in Corfu cu un charter al Prestige si sa vizitez insula. M-am uitat prin agenda, parea sa am liber in perioada respectiva, iar dupa ce am aruncat un ochi in diagonala peste niste site-uri, am decis – Da, merg. Dar, fiind vorba de o saptamana, o sa dau musai si o fuga in Albania care e vis-à-vis de insula, poate chiar mai departe de excursiile de o zi clasice, sa stau doua zile in Albania, sa ajung si in Gjirokaster, care era pe lista mea demult. Si apoi, sa fac rost si de o masina … frumusetea insulei Corfu nu se afla doar in principalele localitati ale insulei. Totul a fost rezolvat, asa ca iata-ma intr-o frumoasa dupa-amiaza de sfarsit de iulie in aeroportul Otopeni, gata de decolare spre Corfu cu unul din charterele Prestige Tours.
Pentru ca tot vorbeam de chartere, poate multi n-ati auzit de Prestige Tours, dar este unul dintre cei mai mari operatori de chartere din Romania. Ei nu vand direct pachete spre consumatori, ci doar prin revanzatori si sunt parte a grupului Happy Tour, unul dintre cele mai mari grupuri de agentii de turism din Romania, detinut de un fond de investitii spaniol. Prestige Tours este specializata pe operarea de chartere, dar si de circuite, iar vara aceasta au derulat zboruri charter spre Turcia, Grecia, Spania, urmand ca in toamna asta sa introduca chartere si spre Dubai, Lisabona si Costa del Sol, terminand anul cu un charter special spre Maldive si Sri Lanka.
Dar sa las charterele in pace si sa ma concentrez putin pe Corfu. Corfu este o insula unica in Grecia din punctul de vedere al istoriei. Corfiotii sunt foarte mandri si se considera cei mai europeni dintre greci – este una din foarte putinele insule (cred ca, de fapt, unica insula cat de cat importanta) care nu au fost ocupate de otomani. In timp ce Atena, Salonicul, Tesalia sau Creta au fost tinuturi otomane timp de secole, Corfu a fost sub venetieni, fiind astfel mult mai deschisa civilizatiei europene. De altfel, daca te plimbi prin Corfu City (sau Kerkyra, cum e numita in greceste, atat insula, cat si orasul-capitala), vei descoperi ca e un oras care arata mai degraba ca Italia. Ma rog, o Italie mai paraginita, dar totusi Italia. In antichitate, Corfu a detinut una dintre cele mai importante flotile militare dintre orasele-state grecesti, avand un atu de netagaduit in luptele care s-au dus in respectiva perioada. Cand Grecia clasica era pe punctul de a se prabusi, iar Corfu era sub amenintarea ilirilor condusi de regina Teuta (proslavita in Albania ca una dintre marile lor regine), insularii au cerut sprijinul Romei. Cum Teuta era destul de obraznica, atacand nave comerciale romane, Republica Romana a decis sa treaba Adriatica pentru a face ordine – era prima incursiune romana in Balcani. Au cucerit Corfu, alungandu-i pe iliri, si pana la urma a cucerit si capitala Teutei, actuala Shkoder. Din Iliria, s-au retras temporar, in schimb Corfu a trecut sub control roman pentru multe secole.
Cucerirea Venezziei de catre Napoleon i-a adus pe francezi pana in Corfu. Desi nu au condus insula prea mult (vreo 7 anI), pecetea francezilor asupra istoriei insulei a ramas de nesters – au fondat Academia Ionica dupa modelul Academiei Franceze (prima universitate greaca) si au construit Liston, o promenada cu coloane si terase inspirata de Rue de Rivoli pariziana. Dar o flotila ruso-otomana i-a alungat pe francezi. Pentru prima oara, otomanii aveau sansa sa cucereasca Corfu, dar Marile Puteri s-au opus – A fost creata o Republica a Celor Sapte Insule Ionice (Heptanesos) care se afla sub suzeranitate nominala otomana, dar nici asta n-a durat prea mult. Insulele au fost din nou ocupate de francezi in nebunia perioadei razboaielor napoleoneene care s-au terminat de abia in 1815. In cadrul aranjamentelor post-napoleoneene care au cam durat pana la Primul Razboi Mondial, Corfu a fost aleasa sa fie capitala Statelor Unite ale Insulelor Ionice, o republica independenta, dar sub protectoratul Marii Britanii, care a trimis un Inalt Reprezentant pentru a guverna aceste State Unite. Englezii au condus insulele ionice inca vreo 50 de ani, timp in care au declarat greaca limba oficiala si au imbunatatit enorm infrastructura insulei, pentru ca in 1864, la cererile insistente ale Greciei, sa decida sa cedeze insulele Greciei, un Regat format dupa constituirea Statelor Unite ale Insulelor Ionice.
Corfu a ramas parte a Greciei pana in al Doilea Razboi mondial cand a fost anexata de Italia, iar dupa retragerea Italiei din razboi, Corfu a fost ocupat de germani, numeroase cladiri istorice fiind distruse in timpul luptelor. In cele din urma, britanicii au debarcat in vechiul lor protectorat, si astfel Corfu a revenit patriei-mama, Grecia. In timpul razboiului rece, fiind la doi pasi de Albania, a fost un avanpost important al NATO care controla de aici tot ce misca in mica, dar artagoasa republica al lui Enver Hodja.
Primul stop al avionului l-am avut la Preveza, aeroportul care deserveste Lefkada, ocazie cu care am putut admira frumusetea muntilor Pindului, leagan al fratilor nostri aromani, dar si albastrul incredibil al lacurilor din Pindul aromanesc. Albastrul incredibil al apei ma va urmari insa… atat in scurtul zbor de la Preveza la Corfu (care a durat cam 25 de minute), cat si in zilele petrecute pe insula.
Dupa ce am aterizat pe cam vechiutul aeroport Corfu (am regasit atmosfera aeroporturilor din filmele cu Piedone si Bruce Lee), am fost recuperati mega eficient de reprezentantii Prestige Tours si depusi la autocarul care urma sa ne duca la diverse hoteluri imprastiate pe insula. S-a dovedit ca eu urma sa fiu ultimul depus la hotel pentru ca stateam si cel mai departe… tocmai la Paleokastrita, la hat 25 km de Corfu… initial, nu am prea priceput de ce trebuia sa stau asa departe, dar pana la urma m-am lamurit ca a fost o decizie a partenerilor corfioti ai lui Prestige, excelenta Paleokastrita beneficia de o panorama exceptionala (inclusiv de pe balconul hotelului meu) si se afla aproape de coasta vestica a insulei – de o frumusete aparte! Cum am coborat din autocar in fata hotelului, primul lucru care mi-a sarit in ochi a fost orarul autobuzului. Wow, autobuzul de Corfu City oprea fix in fata hotelului si erau numeroase curse… deci nu eram chiar asa de exilat in mijlocul desertului cum crezusem prima oara.
Iar odata ce am urcat in camera mea de la hotelul Odysseus, cu greu m-am mai desprins de panorama din balcon. Degeaba camera era mare si faina, panorama facea toti banii – un golf albastru, albastru (devine verde ziua), sapand in dealurile care parca se rostogolesc in apa. Superb!
Si cum inca nu apusese soarele de-a binelea, m-am decis sa iau Paleokastrita la picior. Asa ca am parasit hotelul si am luat-o in jos, ochind locurile strategice – statia de autobuz, supermarketul (aveam unul fix sub hotel), cateva restaurante… si tot asa, incet-incet, am descoperit si micul port de ambarcatiuni din Paleokastrita si am urcat sus, pe deal, la manastire, pentru un apus de soare fantastic. Manastirea era inchisa, asa ca am pus-o pe lista, dar apusul a facut sa merite drumul pana pe deal…
Si, dupa o portie de tzatziki (ca suntem in Grecia) si de salata Cezar (ca suntem in acea partea a Greciei detinuta de italieni timp de secole), am incheiat ziua. A doua zi urma sa ma imbarc in autobuz si sa descopar Corfu City, capitala veneto-franco-greceasca a insulei Corfu!
Am vizitat Corfu la invitatia Prestige Tours, una dintre cele mai mari agentii tour-operatoare de chartere din Romania, operand chartere spre Grecia, Turcia, Spania, Dubai, Maldive si alte destinatii.
Imagini Corfu
Un sat din Pind
Doamne, ce culoare are lacul asta !
Ne apropiem de aterizare la Preveza
Aeroportul Preveza care deserveste Lefkada. Primul nostru stop.
Aeroportul Corfu – oldies, but goldies 🙂
Si iata un voi dormi 7 nopti. De fapt 6, ca una o voi dormi in Albania – hotel Odysseus din Paleokastrita
Camera arata excelent
Dar jur ca privelistea din balcon face toti banii !
Perspectiva unuia din golfurile Paleokastritei
Una din plajele din Paleokastrita
Seara, pescarii se intorc din larg
Inca o plaja in Paleokastrita cu mare de culoare verde
In varful dealului, manastirea Paleokastrita
Un binom des intalnit – crucea si steagul Greciei
Apus de soare in Corfu
Marea s-a linistit, plaja s-a golit
Asa ca e timpul de un tzatziki
La una din tavernele de vis-a-vis de hotelul Odysseus 🙂
Predomina plajele cu pietris sau cele cu nisip ?
Sunt si cu pietris si cu nisip. In Paleokastrita, am vazut doar cu pietris, dar in alte parti ale insulei, erau multe plaje cu nisip
Tzatziki e un sos…l-ai mancat asa pe inima goala??!!!lol
Da. si cu un pic de paine
Greek style tzatziki sauce is served with grilled meats or may be served as a mezze alongside other mezzes, dishes and ouzo. Tzatziki is made of strained yogurt (usually from sheep or goat milk) mixed with cucumbers, garlic, salt, olive oil, and sometimes lemon juice, and dill or mint or parsley.[22] Greeks prefer tzatziki more strain so they keep cucumber in salt to make drier.
Sper ca te duci sa vezi cetataea Butrini daca tot te duci in Albania!!!!
Nu am fost la Butrint. Am preferat Gjirokaster.
Atentie ca pe Enver il chema Hoxha nu Hodja. Numele proprii nu se rastalmacesc 😉
http://ro.wikipedia.org/wiki/Enver_Hodja 😉
Păi asta spuneam și eu – ce scrie și în paranteza primului paragraf din link-ul pus de tine: Enver HOXHA. Acesta este numele lui în albaneză, cei ce se ocupă de menținerea paginii Wiki în limba Română au greșit.
Uite, și în engleză este tot Hoxha: http://en.wikipedia.org/wiki/Enver_Hoxha 😉
http://www.alar.ro/n63/istorie-c406/cateva_dintre_enigmele_vietii_si_mortii_lui_enver_hodja_i_-s723.html
Gabi 😉 asa scriem noi, albanezii