Croaziera la fiorduri (ep. 6). Reintoarcerea la Copenhaga

29-mica-sirena-copenhaga

Orice lucru pe lume are un inceput si un sfarsit, asa ca si croaziera mea prin marile nordului se apropia de sfarsit. In general, dar nu obligatoriu, croazierele sunt circulare – portul de imbarcare este si cel de debarcare, deci urma sa debarcam la Copenhaga. Croaziera aceasta a avut doua puncte de imbarcare/ debarcare – in Copenhaga si in Warnemunde, de unde s-a imbarcat un contingent zdravan de nemti. Era ultima cursa, de anul acesta, din fiordurile Norvegiei; de altfel, cred ca nici nu mai ajungeau prin Olden si Geiranger alte vase… MSC Opera, sigur nu. Dupa Copenhaga si Warnemunde, MSC Opera urma sa mai faca un ultim tur prin Baltica pana la Helsinki si St. Petersburg (si aici era ultimul tur de anul acesta, vine frigul !) si apoi se repozitiona in Mediterana, trecand Gibraltarul spre o mare mult mai calda. De altfel, in octombrie va mai face o tura si pe la Marea Neagra si va ajunge la Constanta, in caz ca vrei sa o vedeti, o s-o gasiti in cel mai mare port al Romaniei de doua ori… Mai apoi, o va lua cel mai probabil spre Caraibe. Si ca veni vorba de pozitionari: daca sunteti mai mult interesati de o croaziera, de viata pe vas, de stat la piscina si baut cocktailuri in mijlocul Atlanticului, in general, companiile de croaziere efectueaza repozitionari undeva la sfarsit de toamna… adica se muta din Mediterana in Caraibe. Cand la noi vine frigul, in Caraibe incepe sezonul secetos si viceversa – prin aprilie, mai, incep sa migreze inapoi in Europa. Aceste voiaje mai lungi, numite „repozitionari“, cand ai parte de 5–6 zile, uneori mai mult, de navigat, sunt mult mai ieftine decat croazierele care includ foarte multe acostari. De asemenea, este evident, capetele de sezon sunt mult mai ieftine decat varfurile de sezon…. In caz ca vreti sa „vanati“ o croaziera ieftina.

Ultima zi pe vas a fost “easy like a Sunday morning”. Asa ca am dormit pana tarziu, am mers alene la micul dejun si apoi toata trupa ne-am regrupat pentru un tur de vas si niste concluzii. V-am povestit intr-un episod precedent cum arata vasul, puteti sa aruncati un ochi pe acest articol, dar voi repeta la final principalele concluzii ale acestei ture. In rest, am mai fost la sala (da, am prins loc, din pacate gym-ul de pe MSC Opera e cam mic si oricum ni se cere sa nu stam pe banda mai mult de 25 minute, sa-i lasam si pe altii), am mai bagat cate o pizza in viteza si mai ales nu am ratat ultmul spectacol la care asistam, un spectacol de … Bollywood. Finalul a fost cu un la revedere care sincer m-a impresionat un pic… nu stiu, dar oamenii aceia si-au luat un la revedere chiar din inima, desi, vorba aceea, navigheaza luni in sir, repeta ceremonialul de la revedere de zeci de ori, dar chiar a parut din inima. Niste nemtoaice mai in varsta chiar lacrimau. Si e greu dupa un astfel de la revedere sa nu iti doresti sa revii.

 

Cred ca una dintre diferentele mari dintre echipajul de pe MSC Opera si cel de pe Royal Carribean – Liberty of the Seas a fost ca oamenii de pe MSC Opera erau absolut normali – cu sentimentele lor, cu momentele lor, cu gandurile lor. Royal Carribean este o companie americana, asa ca totul era americanizat la bord – toti, dar absolut toti membrii echipajului erau permanent cu zambetul pe buze ca in Disneyland, razand pana la urechi. Sigur, rasul este placut, imi place sa rad, imi place si mai mult sa vad oameni razand, dar la un moment dat, eu, european mai sceptic, stau si imi intra in cap ca zambetul acela este un pic cam fals. Sigur, si pe MSC Opera se radea, se zambea, erau atmosfera de vacanta si voiosie, echipajul era dragut, dar puteai sa-i vezi uneori ingandurati, alteori tristi, uneori obositi… asa ca, atunci cand radeau si zambeau (si se intampla des), simteai ca intr-adevar zambesc din inima.

Seara, in restaurant, s-a lasat cu parada ospatarilor si a armatei de bucatari in acorduri triumfale, cu tort din partea casei si cu destul de multa hahaiala, iar noaptea, evident, cine a avut chef s-a dus in discoteca Byblos, unde se dansa pe bumti-bumti in fiecare noapte. Am stras bagajele si le-am lasat pe hol – bagajele sunt debarcate separat, ca sa nu creeze haos si e greu sa te plimbi cu ditamai geamantanul pe culoarele relativ inguste. Am rezolvat problema platilor de la receptie, iar la ora indicata, ne-am prezentat in teatru, de unde a avut loc debarcarea.

 

Iata-ne in Copenhaga. Si, la fel ca in ziua imbarcarii, era soareeee. Ce placere, dupa ploaia de prin fiorduri. Nu era la fel de cald ca acum o saptamana (nu am mai vazut pe nimeni plimbandu-se descult prin capitala daneza, iar pantalonii scurti erau destul de rari), dar era soare, si asta era important. Seara, urma sa decolez din aeroportul Kastrup, asa ca aveam timp. Am sarit intr-un taxi si am ajuns la gara, unde am lasat bagajele in custodie. Si de acolo, am luat-o pe jos pe langa parcul de distractii Tivoli (inchis la ora aceea destul de matinala) spre centru.

Pentru iubitorii de muzee, Copenhaga e o placere. Sunt numeroase muzee, unele de clasa mondiala, cum ar fi Glyptoteca Carlsberg sau Muzeul National al Danemarcei, dar, din pacate, nu aveam timp pentru ele. Mie imi plac muzeele si, cand am timp, nu prea le ratez, mai ales daca sunt de istorie sau arta, dar acum chiar nu prea aveam timp. In schimb, voiam musai sa vizitez ceva, asa ca am ales palatul Christiansborg, unul dintre palatele regale, in care, in mod exceptional, se gaseste si Parlamentul si Curtea Suprema… ma rog, in Danemarca chiar exista o separatie reala a puterilor in stat, asa ca nu cred ca cineva ar banui legaturi necurate intre regina si guvern… Sau poate ca da.

 

Palatul este interesant, are evident niste sali impunatoare, arta, regii danezi nu sunt chiar niste sarantoci, iar gusturile lor nu se regasesc in fenomenul Ikea. Cea mai interesanta este o sala imensa de receptii, pe ai carei pereti poti vedea niste lucrari de arta care amintesc de numeroase momente si figuri istorice nu numai din Danemarca, ci si din Europa sau din lume. Pare absolut ciudat, dar interzisa figura a fuhrerului Adolf Hitler este redata intr-una din aceste opere. Sincer, nu stiu de ce, dar probabil ca danezii nu vor sa-si ascunda dusmanii si persoanele funeste printre eroi si regi triumfatori.

Mi-ar fi placut extrem de mult daca as fi putut sa vizitez si grajdurile regale, dar, din pacate, orele de vizita nu prea se potriveau cu planul de vizitare. Asta e, data viitoare, dar daca ajungeti la Copenhaga si aveti timp, nu ocoliti calutii regali, cred ca sunt foarte faini.

 

Stiu ca este un cliché, ca toata lumea se duce sa se pozeze acolo, dar m-am gandit sa trec sa vad care e treaba. Asa ca am decis sa o iau pe jos spre statuia Micutei Sirene, aflate pe malul marii, undeva intr-un parc. De altfel, este o placere sa te plimbi pe malul apei sau in parcul construit in jurul unei foste fortarete care a aparat Copenhaga timp de secole. Pe drumul spre sirena insa, m-am oprit si la Biserica de Marmura pentru a o vedea in interior (da, merita, e fabuloasa), dar si pentru a ma urca in varful ei ca sa pot admira panorama orasului. Adevarul este ca oriunde ma duc, imi place sa descopar orasul si de undeva de sus, fie ca e vorba de vreo turla, turn, minaret sau deal. Dealuri nu prea sunt la Copenhaga, asa ca “vanam” o inaltime. Din pacate, n-a fost sa fie, accesul era la o ora fixa si tocmai am ratat-o.

Asa ca am luat-o spre Micuta Sirena. Statuia construita la finalul secolului al XIX-lea este, de fapt, un omagiu adus marelui scriitor Hans Christian Andresen, care a incantat cu povestile lui generatii de copii danezi si din intreaga lume (trebuie sa recunosc ca si pe mine !). Iar Micuta Sirena se numeste si una din povestile sale, asa ca localnicii s-au gandit sa-i transpuna povestea in piatra, nu neaparat figura scriitorului (sunt convins ca exista destule statui ale acestuia prin toata Danemarca, probabil si in Copenhaga). Statuia a devenit incet, incet simbolul orasului, asa ca aproape nu e turist care sa ajunga aici si sa nu se duca la sirena (probabil, cei care mai degraba vin in Copenhaga pentru Christiania ar „sari“ peste sirena). Evident, nu toata lumea vine doar sa se pozeze, biata sirena si-a pierdut de cateva ori capul, coada i-a fost afectata, dar, evident, de fiecare data, a fost reparata, spre deliciul fotografilor. Intr-o zi de sambata ca aceasta, evident ca fiind zi libera, spatiul din fata sirenei era arhiplin, iar arta selfie-ului era indelung practicata, dar pana la urma am prins un moment liber pentru o “yola”.

 

Am revenit apoi in zona pedestra comerciala pentru cateva suvenire si cadouri, dar a trebuit sa plec destul de repede. Sambata dupa-amiaza, vreme buna, magazine deschise, inutil sa spun ca jumatate de oras se preumbla pe ulite in cautare de chilipiruri. Am aruncat un ochi la Turnul Rotund, dar era o coada nesfarsita si, pentru ca nu voiam sa plec din oras fara o panorama, am zis sa merg la faimoasa Biserica a Salvatorului, faimoasa prin faptul ca scara care te duce in varful clopotnitei nu este in interiorul cladirii, ca in majoritatea bisericilor, ci in exterior… Este circulara, invaluind turnul… iar din varf, zicea ghidul din cadrul turului pe apa in care am mers cu o saptamana in urma, poti admira panorama intregului oras, in zilele senine, poti sa vezi chiar si Malmo, dincolo de garla, in Suedia. Asa ca am luat-o la picior spre biserica sus-numita, dar si aici, ghinion… coada interminabila. Iar eu aveam un avion de prins.

Prin urmare, am plecat cu coada intre picioare spre gara fara sa fi urcat pe nicaieri… Intre timp, se deschisese si Tivoli, dar, asta e… altadata (asa am spus si in 1997). De la gara, exista trenuri spre aeroportul Kastrup din 20 in 20 de minute. Pe vremuri, trenul mergea direct in Suedia, dar intre timp Suedia a suspendat acordul Schengen din cauza crizei refugiatilor, asa ca trenul se opreste in Kastrup si de acolo trebuie sa treci prin control de pasapoarte si sa iei alt tren daca vrei sa mergi la Malmo. Evident, nici prin visele mele cele mai negre nu mi-am inchipuit ca un tren, in Danemarca, poate intarzia, asa ca am luat chiar ultimul tren catre Kastrup. Ei bine, pana si Danemarca s-a stricat. Dupa ultima statie, inainte de aeroport, trenul s-a oprit in camp si abia dupa 15 minute cineva s-a milostivit si a anuntat ca aeroportul e aglomerat si mai avem de asteptat. Aglomerat de trenuri ? Nu cred. In fine, dupa aproape jumatate de ora, s-a hotarat sa o ia din loc si, pana la urma, am reusit sa facem check-in-ul la mustata.

 

Cam asta a fost povestea croazierei pe la fiorduri. Am vazut unul dintre cele mai frumoase locuri din Europa, niste peisaje magnifice, de care nu te poti satura, desi, la un moment dat, pot parea repetitive – mare, munti, cascade, mare, munti, cascade, dar sunt de o frumusete rara. Din pacate, nu am prins cea mai buna vreme – in Norvegia, din doua zile si jumatate, am prins doar o jumatate de zi cu vreme buna, chiar insorita, in rest ploaie… dar asta e climatul in tara asta, vorba norvegienilor … „anul asta, vara asta a picat intr-o joi“. Trebuie sa aveti noroc sa prindeti soare, trebuie sa mergeti in mijloc de vara, in a doua jumatate din iunie–august, dar nici atunci nu e garantat ca nu veti fi murati. Da, croazierele in Marea Nordului sunt mai scumpe decat cele din Mediterana, dar, sincer, merita.

Si, la final, ma gandesc sa pun pe hartie cateva informatii care sper ca va vor ajuta

 

Sa mergem in croaziera sau sa nu mergem in croaziera?, aceasta-i intrebarea

Cum ziceam, parerea ca croazierele sunt doar pentru varsta a treia nu e chiar indreptatita. E drept, daca luati o croaziera mainstream (cum este si MSC-ul, de altfel), vei gasi la bord destul de multi pensionari, dar industria asta a croazierelor este extrem de diversa – poti gasi o groaza de croaziere in functie de varsta si de interesul fiecaruia – exista croaziere pentru tineri, pentru familii cu copii, croaziere pentru distractie, croaziere pentru swingeri, gay, pasionati de jazz, iubitori de scuba diving, exista foarte multe croaziere tematice. Totul este sa le gasesti pentru ca nu sunt foarte multi specialisti in croaziere in Romania. Si e foarte important sa alegi croaziera care ti se potriveste… iar pentru asta, va recomand sa-i contactati pe Ioan, Casiana si colegii lor de la croaziere.net, pentru ca oamenii astia stiu cam tot ce misca pe mare.

 

 

Vei putea vizita ceva ?

Vasele opresc aproape in fiecare zi intr-un port. Evident, companiile de croaziere promoveaza agresiv excursii organizate pe mal pentru ca o buna parte din incasarile lor provin din aceste excursii (care, evident, au preturi mai mari decat daca le cumperi de pe tarm). Trebuie sa studiezi cu atentie fiecare oprire si sa te gandesti care este cea mai buna optiune – pe cont propriu, sau in cadru organizat. Uite-te, de asemenea, si unde se afla portul si cum poti ajunge in oras. In unele cazuri, vasul opreste fix in oras … la Bergen, zona turistica era la 10 minute de mers pe jos pe vas. Poti sa descoperi orasul de unul singur. Evident, decizia organizat vs independent trebuie luata nu numai dupa ce studiezi daca poti s-o faci singur sau nu, ci si daca merita sa investesti sa ai un ghid cu tine, care sa-ti povesteasca despre orasul respectiv sau nu. De exemplu, la Bergen, am avut un ghid foarte fain, haios, care ne-a facut sa radem cu gura pana la urechi, dar a si transmis lucruri interesante. La Olden, puteai sa iei orice mijloc de transport din port care te ducea la ghetar si acolo mergeai pe jos. Sunt decizii pe care le poti lua singur (in caz ca stii unde sa cauti pe internet si ai timp) sau consultandu-i pe cei de la croaziere.net, bunaoara. Dar ce trebuie sa subliniez este ca daca optezi pentru excursii organizate de vasul de croaziera, cumpara-le in avans, pentru ca locurile sunt limitate. Un vas ca MSC Opera are peste 2.000 de pasageri la bord si este practic imposibil sa le ofere tuturor aceeasi excursie. Si alea misto se vand cu mult inainte ca tu sa te imbarci.

 

Referitor la vizitare. Daca destinatia opririi este un oras mic, poti sa-l vezi linistit. As da ca exemplu Pisa, Nisa sau Bergen, din cele doua experiente ale mele pe mare. Daca este sa vezi un oras mare (cum ar fi Berlin sau Roma), mie, daca nu as fi fost niciodata acolo, mi s-ar fi parut frustrant. Pentru ca nu poti vedea decat 1–2 –3 locatii (eventual, pe acelea pe care le stii din toate pozele) si cam atat. Pentru ca oprirea este totusi limitata (am vazut unele croaziere care raman in orase mari chiar si 2 zile, dar astea sunt mai degraba exceptii). Independent sau in tur, asteapta-te sa le vizitezi in viteza, pentru ca ai o ora fixa la care sa te intorci, altfel pleaca vasul. In plus, unele orase trebuie vazute noaptea. Noaptea o veti petrece pe vas.

 

Viata la bord

Da, este confortabil. Da, cabinele sunt in general mici, dar mi se pare foarte comod sa ai fix aceeasi camera „de hotel“ in care sa-ti golesti bagajul, iar „hotelul“ tau sa se mute zilnic in alt loc. Mancarea, in general, este buna si diversa, evident, exista linii cu mancare mai buna, si altele cu mancare mai standard, nu neaparat rea, nu cred ca cineva din industrie are mancare proasta, fiindca ca la competitia care exista, ar disparea imediat. Daca iei un vas mare, in general ai ce face la bord. Vasele mici sunt fie pentru excursiile tematice (daca iti schimbi partenerul, cum e in excursiile de swingeri, parca nu tii neaparat sa ai un patinoar si un cinematograf 3D la bord), fie pentru a ajunge acolo unde vasele mari nu ajung. De exemplu, cele mai bune croaziere in fiorduri sunt cu o companie norvegiana care are vase mici si se poate strecura si in fiorduri mai mici si mai putin „batute“.

 

Raportul nr. pasageri/ echipaj

Cand alegi o croaziera, pe langa vas, destinatie, companie, pret, ruta, perioada a anului si alte criterii care pot fi evidente, fii atent si la raportul echipaj/ pasageri. Daca in echipaj exista un numar redus de oameni fata de capacitatea maxima a vasului, atunci sa te astepti la servicii inferioare. Daca raportul pasageri/ echipaj este mai mic, asteapta-te la cele mai bune servicii.

 

Imbarcare/ debarcare

In general, v-as recomanda sa va prelungiti croaziera cu cateva zile in orasul de unde veti incepe croaziera… Si eu as fi vrut sa mai stau inca 2–3 zile prin Copenhaga (ai ce face in oras si in afara lui), dar trebuia sa ma intorc acasa. Cealalta croaziera am luat-o din Barcelona. Nu cred ca mai trebuie sa zic nimic despre oras… Merita mai mult de o saptamana).

 

MSC

Per ansamblu, MSC este undeva sub Royal Carribean, dar nu toata lumea zboara la business class cu avionul. Sunt produse pentru fiecare. Per ansamblu, MSC mi s-a parut “good value for money” – in general, tarifele sunt sub ale multor competitori si produsul este bun, experienta este faina, iar in unele aspecte pot spune ca exceleaza. La lucrurile de baza, nu pot spune ca am simtit diferente majore. Cred ca, mai degraba, Liberty of the Seas era mult mai mare si avea mai multe atractii la bord (de exemplu, patinoarul, care m-a lasat cu gura cascata, bazinul unde puteai sa faci surfing, cinematograful 3D, strada comerciala din inima vasului), si asta face o diferenta mai ales in zilele petrecute pe mare si nu in port. Dar inteleg ca si MSC are vase mai mari ca MSC Opera care au astfel de atractii. Cand alegeti o croaziera, verificati si cu ce vas se navigheaza, nu toate vasele aceleasi companii sunt la fel, dimpotriva, pot fi destul de diferite.

Cred ca MSC este perfecta pentru o prima croaziera. Este tipul de vas de pe care iti vei spune clar: imi plac croazierele, mai vreau sau chestia asta nu e de mine. Dupa o prima croaziera cu MSC, poti sa decizi – fie te duci mai sus, la o clasa superioara, fie spui ca MSC este OK (si este chiar foarte OK), nu ai nevoie de mai mult. E drept, trebuie sa te uiti si la bani, ca toata lumea ar dormi la Burj-al-Arab daca ar costa cat un hostel.

 

As fi foarte curios sa vad cum sunt cei de la Carnival, cea mai mare companie de croaziere, cum sunt Costa (italieni care apartin unei firme americane, Carnival, si care combina spiritul italian cu cel nord-american), cum arata un MSC mai mare care are toate atractiile oferite de companie sau cel mai mare Royal Carribean. Evident, si cum este o croaziera „tematica“… Dar daca o sa mai ajung, va promit ca o sa va povestesc).

Cam astea ar fi, zic eu, principalele concluzii. Mi-a placut? Da, mi-a placut, a fost fain. Probabil, daca in anumite zile pe mal nu as fi luat o excursie de la bord si as fi mers de capul meu, ar fi fost mai bine, dar cred ca era important sa-mi fac o parere si despre cum se desfasoara astfel de excursii, pentru a vi-o impartasi… Iar decizia va apartine.

Imagini MSC Opera si Copenhaga

01-bar-msc-opera

Trecem pe la bar 🙂

02-restaurant-msc-opera

Unul din restaurantele de pe vas

03-fotograf-msc-opera

Cata dedicatie, cata dedicatie….

04-bucatar-msc-opera

Pofta mare !

05-echipa-de-entertainment

Spectacolul de la revedere

06-artisti-msc-opera

Si o parte din cei care au incantat publicul timp de o saptamana

07-parada-ospatarilor

Parada ospatarilor si a torturilor lor

08-copenhaga

Ultima zi… am ajuns la Copenhaga

09-mascota

Un ultim la revedere de la MSC Opera

10-tivoli-copenhaga

Tivoli Park… e inca dimineata, nu s-a deschis

11-palatul-christiansborg

Impunatorul palat Christiansborg

12-christiansborg-copenhaga

La intrare

13-interior-palat-regal-danemarca

Ei, e palat regal…

14-sala-receptie

Imensa Great Hall

15-tapiserie-copenhaga

Ciudatele tapiserii din Sala Mare … l-ati observat pe Hitler ?

16-tapiserie-figuri-secol-xx

si alte staruri ale secolului XX – Mao, Lenin, De Gaulle…

17-regi-danezi

si un pic de istorie daneza

18-stema-danemarcei

stema Danemarcei

19-tronul-danemarcei

Tronurile regale

20-caleasca-copenhaga

In fuga calului prin Copenhaga

21-biserica-de-marmura

Biserica de Marmura… din pacate nu am ajuns in varf

22-mica-sirena

Ingramadeala de la Micuta Sirena

23-viking

Haios 🙂

24-turnul-rotund

Turnul rotund… pacat ca nu am urcat

25-biserica-copenhaga

Turla cu scara exterioara

26-tivoli-park

S-a deschis Tivoli !

27-tren-copenhaga-kastrup

Trenul care duce la aeroportul Kastrup

28-pakistan-international-airlines

Ce companii aeriene exotice opereaza la Copenhaga !

Comentarii

  • Excelente prezentarile facute ,care te incita sa pleci din nou la drum…Chiar daca ai facut,cu aproximatie o „repriza” similara pe un traseu prezentat…! Impresiile ramase dupa o calatorie turistico – culturala in Norvegia,Suedia si Danemarca sunt coplesitoare si mult dintre noi ,cei care am putut beneficia de un astfel de sejur,vom dori sa-l repetam…

    Padure iulian 5 octombrie 2016 17:57 Răspunde
    • Multumesc frumos pentru aprecieri 🙂 Si iti urez numai vacante memorabile 🙂

      Imperator 5 octombrie 2016 22:24 Răspunde
  • Mă gândesc deseori, câți dintre noi ne permitem astfel de călătorii!!! Credeți ca un român simplu, în gândire și care are salariul minim pe economie și care mai are și o familie de întreținut și-ar permite o asemenea extravaganță!?

    Dinescu Lia 5 martie 2019 10:23 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii