De-a latul Africii de Est (ep.7). Masai Mara, cel mai frumos parc de safari

Am plecat dis-de-dimineata din Nakuru. Mi-am adus aminte ca, acum 11 ani, drumul fusese ingrozitor. Ma rog, era cat de cat asfaltat, dar plin de gropi, de ziceai ca-l bombardau zilnic. De data asta, surpriza a fost mare. Soseaua era bine asfaltata, cel putin o parte, asa ca ne-am miscat relativ repede. O buna bucata de drum, m-a incantat peisajul: dealuri, sate labartandu-se pe inaltimi, plantatii de ceai cat vedeai cu ochii. Calatoria a fost lunga, am si oprit intr-un orasel pentru a scoate bani din ATM, ca sa putem cumpara cate ceva de-ale gurii si, in sfarsit, am ajuns la portile marelui parc Masai Mara, spre asfintit, taman cand este lumina aceea superba.

Daca in Nakuru am fost intampinati de o zebra doar dupa ce am intrat in parc (pentru ca zona este inconjurata de un gard electric), aici, animalele mai ies din perimetrul parcului national, iar primul „gardian” a fost o girafa. Ne aflam pe deal, iar jos, in spatele girafei, se intindea imensa si galbena savana a Masai Mara. Un peisaj de neuitat… Masai Mara este mult prea mare pentru a putea fi imprejmuit. In plus, se prelungeste in Tanzania, unde se numeste Serengeti. Iar Serengeti este mult mai mare decat Masai Mara.

 

La intrare, formalitatile au decurs relativ simplu. S-a platit dreptul de ședere pentru 24 de ore, am primit harti si sfaturi. Si, intrucat camp-ul in care urma sa dormim se afla in cealalta parte a parcului, cele 24 de ore nu se numarau din acel moment. Eram considerati in tranzit, dar ar fi trebuit ca, a doua zi, sa iesim inainte de caderea intunericului, cand nu mai e voie sa intri sau sa iesi. E drept, sunt niste lodge-uri in interiorul parcului, foarte putine, de altfel, dar nici oaspetii de acolo nu pot umbla prin parc noaptea.

 

In timp ce se platea intrarea, remarc undeva, mai jos de poarta de intrare, o adunatura ciudata de masini de safari care se strang in jurul unui pom. Hm, acolo sigur e ceva de soi. Pornim si noi cu avant si, intr-adevar, dam de un festin – pentru turisti, dar si pentru lei. Leii au prins o zebra, parea sa fie proaspat vanata, leoaica-mama veghea multumita cina, iar leutii, cu boticul plin de sange, se infruptau din plin. O zebra mare, o zebra matura cazuse prada si, chiar daca aveau sa mai manance din ea vreo trei zile, vulturii incepusera si ei sa se stranga. Asta-i legea naturii aici: carnivorele omoara alte animale si mananca cele mai bune halci, iar hienele si vulturii se ocupa de curatenia finala, care lasa in urma doar oasele dezgolite.

Din pacate, nu avem timp de stat prea mult, Masai Mara este lung si seara se apropie. Dar peisajul ne ofera ocazia de a-i admira frumusetea: dealuri si campuri intinse, galbene, un galben intens, arbori acacia, din cand in cand, dar si girafe, antilope sau elefanti care apar mai aproape sau mai departe de noi. Ramai mut de ce poate crea Mama Natura. Ce varietate! Data trecuta, am fost in august, cand milioanele de antilope gnu erau deja in Masai Mara si barbierisera toata iarba. Acum, inca nu sosisera, am vazut doar cateva antilope, in apropiere de granita cu Tanzania. Milioanele de gnu sunt inca in Serengeti, asteptand semnalul… Unul din rangeri ne spune ca sunt trimisi mai intai niste gnu in cercetare, pentru a vedea daca e iarba, si acestia se intorc cu semnalul „Let’s go”. Cred ca sunt povesti cu cocosul rosu… Cand se termina iarba din Serengeti (iar milioanele acelea de antilope gnu rad totul pana la vreun centimetru de pamant), pleaca in marea migratie care urmeaza sa inceapa, probabil, pe la mijlocul lui iunie.

Trecem si celebrul rau in care sute de crocodili isi asteapta festinul sezonier, dar, deocamdata, hipopotamii fac baie linistiti. Pana la urma, pierdem drumul. Desi exista acoperire telefonica (inclusiv cu date) intr-o buna parte a parcului national, nu este peste tot… Asa ca cine se ghida dupa Google Maps a pierdut drumul, din momentul in care nu a sesizat ca a disparut semnalul. In fine, ajungem pe la un lodge din parc (cred ca e nou, stiam ca e doar o Serena in parcul national). Cum- necum, a cazut noaptea. Ajungem la iesirea din parc. Urma sa stam intr-un satuc unde e plin de „tented camps”, unele mai bune, altele mai putin bune. Un tented camp e, practic, un soi de camping unde exista niste corturi mari, militare, dar si o baie. Cum ziceam, unele sunt mai bune, altele, mai proaste. Daca ajungeti la Masai Mara si vreti sa stati in asa ceva, evitati Miti Mingi Eco Camp la mare, mare distanta.

 

A doua zi de dimineata, suntem gata de plecare. Evident, rasaritul trebuie sa ne prinda in parc pentru ca nici nu stiti ce frumoase sunt rasariturile in Africa! Sau apusurile :). Ziua va fi lunga si cu evenimente. Evident, am vazut o buna parte din minunata fauna a Africii – sute si mii de antilope, girafele cele elegante, uneori avand alura unor macarale in mijlocul savanei, facoceri haiosi, zebre si cateva gnu.

Pentru o suma de bani, rangerii ne-au plimbat pe jos (in general, nu ai voie sa te dai jos din masina in parcul national, doar in zonele amenajate special sau in prezenta rangerilor) sa vedem de aproape crocodili si hipopotami care se imbaiau in celebrul rau traversat de milioane de antilope gnu (inca nu venisera). Un ranger de la o poarta de intrare ne-a promis si un ghepard… asa ca am luat-o pe niste drumuri secundare prin savana, spre un loc cunoscut doar „de-ai casei”. Nu pot spune ca erau putini, asa ca vreo 20 de masini au inconjurat un tufis, unde ni s-a promis ca vom admira gheparzi. Era aproape ora pranzului, asa ca gheparzii se retrasesera in tufis si nu li se vedea nici macar coada. Ma rog, daca or fi fost acolo, dar probabil ca era un loc foarte cunoscut, de venisera atatia.

Am avut si un accident. In timp ce treceam pe la un checkpoint, rangerii au lasat bariera, iar unul din vehiculele noastre a rupt-o. Au urmat ore intregi de negocieri si nu am plecat decat dupa ce am platit ceva. De altfel, partea negativa din Kenya o reprezinta oamenii. Fata de Rwanda (asa putin timp cat am stat) si de Uganda, in Kenya, oamenii mi-au displacut profund. Practic, orice turist este vazut ca un portofel umblator, care trebuie jumulit sistematic. Da, ai sentimentul asta prin mai multe locuri din lume, dar kenyenii mi s-au parut oribili. Mi-am adus aminte ca si acum 11 ani am avut aceeasi impresie. Daca in Tanzania m-am simtit foarte bine, cu oameni faini, in Kenya, dimpotriva: o tara periculoasa, in care oricine e pus pe capatuiala, pe seama turistilor. Da, turistii sunt, in general, dispusi sa plateasca pentru servicii diverse, iar obiectivul celor care lucreaza in turism este sa obtina cat mai multi bani, dar asta se face cu eleganta si oferind experiente cat mai placute. Nu e cazul in Kenya, din pacate. Dar aici se afla unele dintre cele mai frumoase parcuri nationale din lume si, cu toate inconvenientele, Kenya nu poate fi ocolita.

Daca inceputul vizitei in incredibila Masai Mara a fost un spectacol, cu leutii devorand o zebra, sfarsitul a fost un deliciu ! Tour leader-ul, ochi de soim, a vazut un leu pe un deal. Evident, ne-am dus dupa el si am avut parte de o intalnire, face to face, cu insusi regele, in exclusivitate! Eram numai doua masini… De obicei, cand dai de un leu, acesta este urmat de un card de masini. Acum l-am avut doar pentru noi… si a prestat tot spectacolul – cascand alene, aratandu-si toata dantura din dotare, dand din coada, plimbandu-se agale cu demnitate sau zacand usor plictisit…

Partea de parcuri nationale se termina en fanfare… Urma lungul drum spre coasta Oceanului Indian spre Mombassa, un drum, de asemenea, cu aventuri nu tocmai placute. Deci, va urma!

Imagini Masai Mara

Hmmm… au mai reparat astia soselele din Kenya

Ceai cat vezi cu ochii 🙂

Cam asa arata un orasel kenyan

Ne apropiem de Masai Mara

„Bine ati venit in Masai Mara” parca ne spune doamna girafa

Una din portile de intrare

Ce o fi acolo jos de e inghesuiala asta ?

Pui de lei la ospat

Iar mama-leoaica pare multumita

Daca vezi o adunatura de masini de genul asta prin Masai Mara, ori e un leu, ori e un ghepard, ori eventual vreun leopard (asta ar fi un miracol). Sau vreo zebra facand tsukahara dublu echer

Au iesit si elefanteii la pascut

Cam sfios, se ascunde dupa mami

Eleganta de antilopa

Drumurile din Masai Mara

Submarine hipopotamiene

Si hienele se odihnesc, nu-i asa ?

La vanatoare de imagini 🙂

Pe unde fugi micutule ? Vezi ca sunt si lei pe aici, nu doar turisti

Acel apus de soare african….

Mitimingi Eco Camp – de evitat !

Cam asa arata un cort pe interior

Trebuie sa pleci in safari dis-de-dimineata

Sacal in cautare de prada

Saritura de antilopa

Cel mai mare animal al savanei

Au scos periscopul

Immmm… ce am cascat 🙂

Ca in bancurile alea – un masai, un roman si un ranger ….

Cam saracie pana vin milioanele de gnu.

De straja turmei

Mama, ce inghesuiala la gheparzi… dar nici unul nu a binevoit sa-si arate coada

Prieteni prin savana

 

Sa nu isi inoade gaturile 🙂

Uneori trebuie sa iesi si la plimbare …

Nesfarsitul drum rosu al savanei

Cel mai mare are prioritate 🙂

Curiozitate de girafe 🙂

Traversati numai la zebra 🙂

Un gnu cercetas primeste informatii de la prietena zebra

Sunt si struti in Masai Mara. Dar nu sunt vedete

Adevarata vedeta este Maiestatea Sa, Regele 🙂

Sa-l faca de rusine pe clasicul de Metro-Goldwin-Mayer

Va plac coltii mei ? Sexy, nu-i asa ?

Gata, destul cu turistii astia …

Cam asa arata un bar dintr-un sat de masai… sa inteleg ca nu sunt cei mai pasnici oameni posibil ?

Comentarii

  • Alea sunt hiene, nu șacali ☺️

    Bogdan 5 septembrie 2017 10:31 Răspunde
  • „Sacal in cautare de prada” – este hiena pătată

    Huc Marian 5 septembrie 2017 21:57 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii