De-a latul Africii de Est (ep. 8). De ce Nairobi e Nairoberry sau lungul drum spre Mombassa

29.. Gara SGR Mombassa

In planul initial al excursiei, figura ca in ziua de dupa Masai Mara sa plecam spre Nairobi, capitala Kenyei (poreclita si Nairoberry, o sa vedeti si de ce) si, dupa ce am fi vazut vreo doua locuri din Nairobi, urma sa luam trenul de noapte spre Mombassa, istoricul Lunatic Express. Nu eram eu prea fericit cu ideea de a lua Lunatic Express, pentru ca se stie cam cand pleaca, niciodata nu se stie cand ajunge, deseori locomotiva dandu-si obstescul sfarsit pe drum si calatorii pusi pe autocare pe drumul spre mare. Dar ce e Lunatic Express? Este una dintre caile ferate clasice si legendare ale Africii – construit intre 1896 si 1901 de nu mai putin de 32.000 de muncitori adusi din India cu scopul de a asigura dominatia britanica in Kenya si Uganda. Nu mai putin de 2.500 de muncitori au murit in timpul constructiei – din cauza malariei, atacati de bastinasi sau mancati de lei, dar pana la urma, calea ferata, care a fost denumita „Lunatic Express” in deradere de membrii Parlamentului britanic, a fost finalizata in 1901. Lega Mombassa, principalul port al Kenyei, de orasul Kisumu, pe malul lacului Victoria. In urma lui, a aparut influenta comunitate indiana din Africa de Est, care domina comertul si o buna parte din turismul est-african.

Cum ziceam, ma gandeam la Lunatic Express cu „mixed feelings”. Pe de o parte, e o parte a istoriei, este retro-cool, pe de alta parte, parca n-aveam chef de un drum cu un tren care abia se tine pe roti de 10, 14 sau 18 ore, sau cat Dumnezeu ar fi durat. Asa ca in drumurile kenyene pe unde am avut date mobile (mi-am cumparat o cartela locala), am aruncat o privire pe Seat 61, indiscutabilul site nr. 1 de cai ferate la nivel mondial. Daca vreti sa aflati ceva despre chiar si cele mai obscure cai ferate din lume, va uitati pe Seat 61. Si ce am aflat de acolo m-a socat – cu cateva zile inainte de a ajunge in Rwanda, rulase ultimul Lunatic Express. Din 31 mai, Kenya si China inaugurasera SGR (Standard Gauge Railway), un alt proiect faraonic de infrastructura, cel mai mare din perioada post-independenta a tarii – o cale ferata moderna care lega Mombassa de Nairobi in doar patru ore si jumatate. Socul a fost si mai mare cand am aflat ca aceasta cale ferata lunga de 485 km a fost gata cu 18 luni inainte de termen. Oh, my God. O cale ferata de 485 km a fost gata in 3 ani! Contractul a fost semnat in mai 2014 si primul tren a pornit din Nairobi spre Mombassa fix 3 ani mai tarziu, in mai 2017!

Evident, calea ferata a fost construita de chinezi, altfel nu ar fi fost posibil. 25.000 de oameni au participat la constructia ei, sub biciul nemilos al inginerilor chinezi, si pentru ca anul 2017 era un an electoral, iar presedintele Uhuru Kenyatta, fiul „parintelui patriei” Jomo Kenyatta, doreste sa fie reales, chinezii si muncitorii kenyeni au lucrat zi si noapte sa termine in 3 ani un proiect care trebuia sa fie gata in 4 ani si jumatate. Apropo, „Uhuru” inseamna „Libertate” in swahilli, in caz ca va intrebati. Asa ca urma sa nu luam vechiul Lunatic Express, ci noul Lunatic Express. De ce e poreclit asa? Pentru ca a costat nu mai putin de 3,2 miliarde de dolari, adica 5% din PIB-ul Kenyei. 10% finantat din bugetul de stat, 90% dintr-un imprumut chinez. Vor reusi vreodata kenyenii sa plateasca imprumutul? Am dubii, dar probabil ca nici chinezii nu isi fac iluzii. In schimb, vor sti ca Kenya va fi intotdeauna prietena Chinei si ca africanii le vor pune la dispozitie toate resursele pe care le au… Asa ca de abia asteptam sa fiu unul dintre primii clienti ai SGR Kenya – tronsonul 1 (chinezii au planuri ambitioase, de a prelungi linia in interiorul continentului negru – spre vest, spre Uganda, Rwanda si RD Congo, si spre nord, spre Addis Ababa. In Etiopia, acestia au terminat noua cale ferata Addis Ababa – Djibouti, dar inca nu i-au dat drumul…

 

Am plecat dis-de-dimineata spre Nairobi. In plan, urma sa luam trenul de noapte, dar acesta nu mai exista. SGR Kenya are acum o singura cursa pe zi – pleaca din Nairobi la ora 9:00 si ajunge la Mombassa la 13:30 (fix aceleasi ore sunt si pentru trenul retur, de la mare spre capitala Kenyei). Asa ca urma sa mai dormim o noapte in Nairobi si s-o luam a doua zi de dimineata. Multi din gasca isi faceau planuri de ce vor face si vor drege prin Nairobi. Le-am spus ca Nairobi nu are mai nimic in comun cu ce am vazut pana acum. Nairobi este extrem de periculos si nu neaparat din cauza atacurilor teroriste ale islamistilor somalezi (au fost si din acelea), ci din cauza jafurilor si violurilor, care sunt ceva obisnuit in capitala Kenyei. De altfel, Nairobi este poreclita, pe drept cuvant, Nairobbery – de la robbery, jaf, in engleza.

Drumul spre capitala a fost crunt. Da, a fost unul dintre drumurile alea de care imi aduceam aminte din 2006. Unul dintre drumurile pe care soferii le evita, conducand mai degraba pe camp, decat pe sosea. La capatul lui insa, am gasit si luminita – veneau chinezii cu asfaltul! Se pare ca tocmai porneau sa asfalteze exemplar soseaua care lega capitala tarii de cel mai important obiectiv turistic… tot chinezii astia, saracii, vor scoate Africa din foame. Dar si atunci, ei vor fi stapanii Africii.

Am oprit pe drum sa admiram perspectiva Marelui Rift, locul unde, peste milioane de ani, Africa se va rupe si va fi invadata de mare… Dar sa traim pana atunci si vom mai vedea. Anii acestia insa, admiri un canion imens si, daca e soare, chiar este spectaculos.

 

Ajunsi in nebunia din Nairobi (este totusi capitala de afaceri a Africii de Est, are si blocuri moderne inalte, centre de afaceri „ca in Europa”), am decis sa purcedem direct spre statia de tren sa cumparam bilete. Se circula deja pe SGR, dar biletele nu se pot cumpara inca on-line sau de la vreo agentie de turism din oras. Doar de la gara. In curand, se vor rezolva toate, nu am nicio teama. Dar gara e hat, in afara orasului, dincolo de aeroport. Nu mai conteaza… Ajungem la gara, care este imensa… cred ca nici aeroportul din Nairobi nu e asa de mare. Dar tot ce fac chinezii e imens… acum, pe aici trec doar doua trenuri pe zi, dar cine stie peste un deceniu… Ajungem la casa de bilete, de asemenea imensa – exista doua clase – clasa I si clasa a II-a. Clasa a II-a, care pare sa fie superOK, costa doar 700 de shillingi (adica, 7 $). Este un pret promotional, in mod normal va costa suma astronomica de… 900 de shillingi (9 $). Pai, asta va ucide transportul rutier, unde cel mai ieftin bilet pe cel mai descentrat autobuz costa 1.400 de shillingi!

Dupa ce cumparam biletul, ne-am fi dus pana la Giraffe center, dar dupa un scandal cu soferii ugandezi care voiau sa plece spre casa, decidem sa plecam direct spre hotel. L-am gasit pe Booking in drum spre Nairobi si pare sa fie safe. Si eu, si soferii spunem ca Nairobi este periculos si sa fim atenti… nu lasam la vedere obiecte de valoare, nu maini pe geam cu aparate de fotografiat, geamuri ermetic inchise. Este cald, duba nu are aer conditionat (sau, daca are, e ca si cum nu ar avea), dar asta e. Calauziti de GPS, intram in traficul infernal din centrul orasului Nairobi. Suntem inconjurati de autovehicule care, de asemenea, sunt paralizate in trafic, la cativa centimetri unul de altul.

 

Si atunci se intampla atacul… Aud un zgomot, intorc capul, geamul celui care sta langa mine este larg deschis si geanta din mainile lui dispare… Ii strig sa nu sara, omul e sportiv, sare pe geam si o ia la fuga dupa hot. Intre timp, verificam din nou ca suntem bine incuiati, masina trage pe stanga (in Kenya se circula „pe dos”, ca la englezi) si agatam si o politista care sa ne ajute. Eu sun la ambasada Romaniei, trebuie sa vina luni sau marti (eram vineri-seara) cu o hartie de la politie, sa-i dea foaie de drum spre casa… Ufff. Dar sper ca romanului nostru sa nu i se fi intamplat nimic. Si noroc ca negrii sunt mai rapizi, ca, daca ii prindea, era posibil sa primeasca cel putin un cutit in burta.

In fine, s-a intors. Este ravasit, a alergat dupa ei, negrii s-au pierdut prin meandrele unei piete si dusi au fost. Ce avea in geanta? Camera foto destul de scumpa, dar mai ales pasaportul si cardurile. Camera s-a dus, asta e. Cu privire la carduri, suntem destui si il putem imprumuta, acum sa sune de urgenta in Romania sa le anuleze. Pasaportul… well, asta e o problema, dar se rezolva la ambasada. Pana la urma, avea sa se intoarca in Nairobi sa obtina un pasaport temporar din acela de 1 an, primit in urma unor interventii la MAE. Omul avea avion spre Egipt, a doua zi dupa intoarcerea in tara.

Inutil sa spun ca socul a fost asa de mare incat nimeni nu a mai iesit niciun centimetru din hotel. Noroc ca era un hotel bine blindat, cu o curte interioara, cu un restaurant unde se manca bine, cu gratii zdravene la ferestre. Nairoberry mai facea o victima. Sa notez si hotelul, in caz ca aveti nevoie – Hotel Kahama. O camera dubla costa cam 5.000 de shillingi, adica vreo 50 de dolari. Nairobi e scump, iar daca vrei sa stai in locurile cele mai ieftine, te poti alege cu vreun jaf sau vreun viol.

 

A doua zi, dis-de-dimineata, am plecat spre gara. Inutil sa spun: cu geamurile zdravan inchise. Fiind extrem de devreme (am plecat la 6:00, asa ne-au indicat cei de la hotel, evident, nu aveau nici cea mai mica legatura cu realitatea, nu se faceau doua ore pana la gara pentru nimic in lume), am mers in viteza si am ajuns la gara pe la 6:30. Gara se deschidea la 8:00, trenul pleca la 9:00. Ceva de facut prin jur ? Nimic… urmele unui santier, niste angrouri nedeschise. Evident, in vreun deceniu aici vor fi malluri, blocuri de lux, acum, nimic. Doar praful Africii.

 

La 8:00 fix, se deschide gara si intram. Desi este imensa, este pustie. S-au grabit sa deschida calea ferata inainte de alegeri si in gara nu e niciun magazin, cat de mic. De mancare, ioc (nu am mancat la hotel, se deschidea micul dejun la 9:00, fix cand plecam). In fine, imensa sala de asteptare se umple. Trenul are capacitate de nu mai putin de 1.200 de calatori si se pare ca este un succes instantaneu. Presedintele a inaugurat cu mare pompa gara. In aceeasi zi, doi kenyeni au furat niste traverse. Au fost prinsi si vor fi, probabil, executati. Presedintele a declarat ca va da o lege ca oricine va fura ceva de la calea ferata va fi executat. Este lucrul sacrosanct al tarii si trebuie aparat ca atare.

Gara este moderna, in stil chinezesc – multa sticla, mult beton, multa megalomanie. Dar chinezii nu sunt prosti si, spre deosebire de altii, gandesc foarte mult in viitor. Probabil, gara asta va fi un centru de transporturi si comunicatii de prim ordin in mai multi ani. Dar, pana una, alta, trebuie sa educe publicul calator. Biletele pot fi scanate, iar africanii nu au vazut asa ceva in viata lor… asa ca chinezi si kenyeni instruiti le arata cum trebuie sa scaneze biletele cand se intra in zona de imbarcare. Inainte de a deschide portile, am trecut printr-un control de securitate similar cu cele de la aeroporturi, iar pe peron am asistat la instructajul de front al stewardeselor si stewarzilor. Imbracati in uniforma de stewarzi de avioane, echipajul a coborat in pas de defilare, s-a aliniat in front pe mai multe randuri, a luat pozitia de drepti si a ascultat cu mare atentie ordinele ofiterilor chinezi, care controleaza operatiunile – mecanicii sunt chinezi, supervizorii din toate punctele sunt chinezi.

Am coborat pe peron, toti pozau cu telefoanele, plini de entuziasm. Ei, ca nu au mai vazut asa ceva, eu, ca simteam ca sunt martor la un eveniment istoric. Nu stiu daca PIB-ul Kenyei va sari atat de mult incat sa le dea 3 miliarde inapoi chinezilor in termenul agreat, dar iata ca Africa devine din ce in ce mai deschisa si mai usor de „cucerit” pentru turisti… si astept si trenurile expres de Addis, de Kigali, poate si de Tanzania (desi noul presedinte de acolo i-a alungat pe chinezii care incepusera constructia de cai ferate si i-a adus pe turci).

 

In tren, ordine si disciplina. Trenul a plecat la 9 punct (vreo doua secunde intarziere), pe peron erau doar kenyeni imbracati in tinuta cvasimilitara, salutand cu mana la chipiu, si cativa chinezi imbracati lejer, cu ochii pe ei. In tren, ordine si disciplina. Chinezii patrulau si dadeau ordine echipajului kenyan ce sa faca – atarna vreo sfoara de la rucsac vreo 2 centimetri. Domnisoara steward se repezea sa o indrepte. Era vreun bagaj peste alt bagaj. Nu se poate, domnisoara steward le punea unul langa altul. Intra cineva in toaleta, Cum iesea, baiatul sau fata care avea in primire respectivul WC intra cu disperare sa nu se fi intamplat ca clientul sa nu fi nimerit vasul WC-ului. Totul era impecabil, mai putin un lucru – cel care, teoretic, ar fi facut bani… cateringul.

Trenul are, cum am zis, 1.200 de locuri. Teoretic, cineva vine sa vanda cu un carucior. Teoretic, pentru ca, desi mai erau multe vagoane dupa noi, am fost aprovizionati cam cu 30 de minute inainte de a ajunge la destinatie. Asa ca mi-era foame, nu prea aveam ce manca, prin urmare, m-am ridicat si am luat-o spre vagonul restaurant. M-a oprit un steward negru, spunandu-mi ca e plin si ca va veni mancarea la locul meu. I-am zis ca astept acolo sa mai plece din vagon… dar fiind muzungu, adica alb, am plecat mai departe si nimeni nu m-a mai oprit. Muzungu si, mai nou, chinezii pot intra peste tot, in fata, nu conteaza. La restaurant nu era chiar asa de mare inghesuiala, in schimb se putea comanda doar de la niste tanti care se miscau… cu o viteza africana. Ajung si comand ceva cald – au si mancare calda, mancare de tip avion. Ah, vai, pai trebuie sa asteptati, sa bagam la microunde. In fine, renunt, vazusem intre timp cum arata si nu parea prea imbietor, asa ca ma multumesc cu alte chestii… snackuri, bauturi, dulciuri. Taman serviciul asta care ar aduce extrem de multi bani – aproape fiecare a cumparat ceva. Mai au chinezii de lucru pe caile ferate kenyene.

Am ajuns la Mombassa cu vreo 10 minute intarziere dupa o portie de „train safari”. Trenul strabate rezervatia Tsavo West, asa ca am putut vedea din tren cele mai mari vietuitoare – elefantii ! Calea ferata este de asemenea, construita pe zeci de kilometrii de viaducte, inclusiv aici in Tsavo West pentru protejarea eco-sistemului ! Nu stiu daca a fost executat careva pentru intarziere, cel putin pasagerii erau incantati. Ne-a asteptat aerul cald si umed al Oceanului Indian. Si o gara care arata ca o statie orbitala din Star Trek. Evident, si ea goala, dar sunt sigur ca in curand va fi plina de magazine. Ca si cea de la Nairobi, este hat departe de oras… iar ca sa ajungi in Mombasa, trebuie sa o iei pe drumuri pline de praf, de masini, de camioane si basculante. Este un proiect gigantic, de asemenea – aici vor fi construite autostrazi „zburatoare”, va fi marit portul, vor fi construite poduri… dar acum totul este un santier. Ajungem in final pe drumul national dintre Mombassa si Nairobi. Nu am vazut in viata mea atatea camioane care se misca cu viteza medie de 5 km/ora. Asta este drumul de azi… viitorul va fi format din trenuri de mare viteza, autostrazi suspendate si automobile electrice. Totul, facut de chinezi. Ce vor, la schimb? Zacamintele naturale si voturi la ONU. Si, probabil, vreo baza navala militara in portul Mombassa, la un moment dat. Tocmai au deschis una mica la Djibouti, un pic mai la nord. Dar si asa, pentru kenyeni ce se construieste in jurul lor este de domeniul stiintifico-fantasticului.

Imagini Masai Mara – Nairobi – Mombassa

Asa erau soselele Kenyei prin 2006. Unele sunt si acum 🙂

Mai bine o iei pe camp (soseaua e in dreapta imaginii)

Harta Marelui Rift … unele tari vor pierde teritorii importante 🙂 Peste milioane de ani

Si cam asa arata acum

 

Din nou, intr-0 metropola. De data asta, Nairobi

Noua gara din Nairobi

Casa de bilete. Iata si numarul de bilete disponibile

Parcarea hotelului Kahama. O oaza de siguranta in Nairobbery

Nici gand sa iesim de aici

Dimineata din nou, la gara

Tot echipajul trenului in inspectie de front

Apoi, se indreapta la posturile lor

Sala de asteptare

Coboram pe peron

Suntem invitati in vagoane

Cam asa arata clasa II

Exista si ceva chiuvete

Angajatii chinezi la plecarea trenului – mai relaxati

Pe cand ce kenyenii sunt in pozitie de drepti

Singura zona care nu functioneaza chinezeste – vagonul restaurant

Oferta nu e prea bogata

Iata si meniul. Ca idee, 100 shillingi inseamna un dolar american

Responsabila vagonului nostru

Un pic de train safari

Am ajuns in gara Mombassa

Proiecte grandioase de infrastructura la Mombassa

Asa arata … gara !

Si la exterior

Accesul este insa african

Dar nu va dura mult pana sa fie gata autostrada zburatoare …

Cam asa arata vechiul drum national dintre Nairobi si Mombassa

Comentarii

  • Vechiul drum spre coasta din Nairobi e exemplul perfect de Africa adevarata! Oricum, un drum periculos, aglomerat, pe car efiecare circula cum vrea, iar soferii nu se opresc din mestecat miraa, sau khat cum mai este cunoscuta planta.

    Nicky 6 septembrie 2017 12:51 Răspunde
  • sa sti ca mi-ai facut din nou pofta de Africa…

    paul 6 septembrie 2017 14:35 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii