Călătoria, o aventură. M-am aventurat oare cât pentru 9 vieți ?

Masina in Maroc

Multă lume privesc călătoriile ca fiind o aventură. Nu pot să spun că sunt un lingvist, dar cred că aventura înseamnă mai mult decât o călătorie (da, poți avea aventuri și în drumul spre casă prin București), dar călătoria este aproape întotdeauna o aventură. Pentru că o călătorie implică schimbarea unui peisaj familiar, a unor obiceiuri, a unor tabieturi. Aceste schimbări se produc și dacă vei călători la Amara sau la Machu Picchu. Dar, de asemenea, aceste călătorii, aceste aventuri îți vor rămâne permanent în inimă și în amintire. Nu îmi aduc aminte de cum fac cumpărături la piață sau în hipermarket în București, dar în mod cert îmi aduc aminte de piețele din Barcelona, Chichicastenango, Damnoen Saduak sau de supermarketurile din Manila sau Swakopmund. M-am gândit să scriu aici despre unele dintre cele mai dragi aventuri… de acele momente când am simțit că plec în necunoscut, dincolo de Planeta asta și, evident, ca toată lumea, am avut parte de emoții și de un pic de angoase.

Momentul când am plecat la bursă în Olanda, trecând pentru prima oară granița. Era anul de grație 1991. Aveam 19 ani, tocmai terminasem anul I de facultate. Trăiam într-o Românie liberă, dar încă aproape 100% comunistă – economie, mentalități, infrastructură, salarii. Salariul mediu era de 50 de dolari pe lună, așa că deși îmi dorisem enorm să merg și eu în străinătate, mi-am dat seama că nu aveam bani nici să merg la vreun WC public. Dar minunea s-a întâmplat și, la sfârșitul anului I, am prins o bursă de un an la Maastricht, în Olanda, bursă oferită de (pe atunci) Comunitatea Europeană.

Nici nu știți câte griji mi-am făcut. Ce o fi acolo, cum o fi. Cum or arăta supermarketurile, șoselele, voi putea să fac față cerințelor de la Universitate, unde voi dormi? Nu, nu mă așteptam la ceva rău, dimpotrivă, atunci Olanda era la cel puțin cinci secole-distanță de România (între timp, diferența s-a redus), pur și simplu mi se părea o călătorie în viitor. Și, într-adevăr, a fost o călătorie în viitor. Am învățat extrem de repede să trag la Xerox, să folosesc computere, să scot bani dintr-un ATM, să pun moneda în căruciorul de supermarket, să folosesc automatele de bilete de tren sau de băuturi răcoritoare. Da, indiscutabil, a fost aventura vieții, aventură de care îmi voi aduce aminte mereu.

Momentul când am plecat cu InterRail-ul prin Europa. Odată ajuns în Olanda, am descoperit că nu e nevoie să-ți vinzi un rinichi sau un apartament pentru a călători. Se putea călători low-cost – să dormi la prieteni sau la hosteluri, să mănânci din supermarket (sau să aduci salamul de acasă), să folosești un bilet de tren InterRail. Biletul de tren InterRail era (și încă este) un soi de abonament feroviar prin care aveai libertatea de mișcare pentru o anumită perioadă sau într-o anumită zonă sau țară. Acum, sistemul e mult mai complex, poți să cumperi InterRail pe câteva zile, pe o țară sau o zonă, atunci exista un bilet unic – bilet de o lună, valabil pentru toată Europa (mai puțin în țările ex-URSS, inclusiv în Țările Baltice și în țările ex-iugoslave, unde era război – ca Bosnia sau Croația. Așa că am decis să plec într-o altă aventură a vieții, cu InterRail-ul prin Europa. Mi-am rezolvat vizele în Olanda (eram rezident olandez, așa că obțineam vizele de Franța, Austria sau Elveția mai ușor, în România ar fi fost practic imposibil), am cumpărat un InterRail la București (datorită faptului că leul avea două rate de schimb – una oficială, stabilită arbitrar de guvern, și una reală, stabilită de piață, InterRail-ul în România costa cam la o treime față de prețul acestuia din alte țări europene) și am plecat la drum spre țara viselor copilăriei mele, Elveția, și orașul viselor copilăriei mele, Paris. Totul venea din desene animate – Heidi m-a făcut să îmi doresc Elveția, iar Pisicile aristocrate mă atrăgeau la Paris. Am dormit în trenuri, am dormit într-o fabrică elvețiană care era dezafectată de o echipă de muncitori români, am făcut trafic cu cartofi și salam din Franța în Elveția – era mai ieftin, am trecut fără să iau o ștampilă în pașaport din Elveția în Franța, unde nu aveam drept de ședere decât cinci zile, dar, mai ales, am văzut Viena, Lucerna, Berna, Geneva, Lyon, Avignon și, mai ales, dragul meu Paris, dar și munții elvețieni. Și am rămas cu amintirea unei aventuri incredibile la acea dată – un român în vacanță în Europa!

Momentul când am trecut pentru prima oară în Africa – da, după ce am bătut Europa în lung și în lat cu InterRail-ul, de la Narvik (de dincolo de Cercul Polar) până în sudul Andaluziei și în cel al Italiei, am decis că după șapte ani de bătut Europa era cazul să descopăr și alte lumi… fascinante, dar incredibil de diferite, din orice punct de vedere, de deja cunoscuta Europă. Am făcut marea trecere nu cu avionul (în perioada aceea, costa halucinant), ci cu ferry-ul din Algeciras (Spania) până în Tanger (Maroc).

Acolo, pe vas, era un vânt de te spulbera… parcă stânca Gibraltarului și munții din Africa creau un curent d-ăla, ca în autobuzele bucureștene 😊. Dar îmi plăcea așa, să mă bată vântul și soarele… și să văd cum, încet, încet, se profila orizontul african – cu minaretele lor exotice (de atunci îmi plac rău minaretele), cu un furnicar de oameni. După câteva ore, ferry-ul a tras în portul Tanger. În depărtare, poliția ținea la respect o mulțime de bărbați îmbrăcați tot în alb. Când primul pasager a călcat pe pământ african (nu, n-am fost eu), polițiștii s-au dat la o parte și respectivii au început să alerge disperați, parcă erau niște fantome. Când am coborât, aveam să descopăr că erau șoferi de taxi disperați să prindă vreun client. Am zis nu, știind din ghid că gara e aproape, dar aveam să descopăr că aceasta fusese mutată, iar ghidul nu mai era valabil, în acest caz. Am luat, într-un final, un taxi aprig negociat (a fost prima mea negociere dură din vreo călătorie) și am ajuns în gară. Seara, ajungeam la Meknes, după ce schimbasem într-o gară pustie dintr-un orășel aproape nelocuit, pentru prima mea noapte africană.

 

Cred că aș putea scrie mii de pagini despre aventuri. Pentru că fiecare aventură înseamnă altceva. Pentru cineva, o aventură este să meargă pe Litoralul românesc. Pentru altcineva, o aventură este să escaladeze Everestul. O aventură este să zboare cu avionul la Roma sau să viziteze niște triburi în ținuturile semiaride ale Etiopiei. Orice călătorie, mică sau mare, este o aventură. O aventură pe care ți-o pregătești cu mai multă sau mai puțină minuțiozitate. Eu ce zic acum este să te aventurezi. Nu contează amplitudinea aventurii. Ieși din casă, din zona ta de confort, și aventurează-te. Aventurează-te cât pentru nouă vieți, cum spune un slogan inspirat al celor de la Eurolife. Aventurează-te cât pentru o viață sau cât pentru nouă vieți, dar încearcă să-ți minimizezi riscurile – îmbolnăviri, accidente, pierderea bagajelor sau a avionului etc., etc., multe se pot întâmpla).

Cum faci asta? Simplu – informează-te despre locurile în care te duci, despre problemele de siguranță personală, despre eventualele boli, despre alte probleme și, mai ales, fă-ți o asigurare de călătorie. Din 1991 până acum, am ieșit din țară de sute și sute de ori. O să fac cândva o statistică. Absolut de fiecare dată, am avut o asigurare de călătorie. Chiar și când m-am dus până la Ruse. Am folosit-o vreodată? NU! Asta e și ideea: să te simți protejat, să ai încredere că totul va fi bine și chiar va fi bine, fiind asigurat. Iar eu am o karma a călătoriilor bună și nu a trebuit să îmi folosesc vreodată asigurarea – nu m-am îmbolnăvit grav, nu am avut vreun accident, nu mi s-au pierdut bagajele (doar au întârziat, de câteva ori). Dar și așa, chiar și când mă duc la Ruse, am și voi avea întotdeauna asigurare de călătorie.

Și că tot vorbeam de sloganul acela, „Aventurează-te cât pentru 9 vieți”, și de imaginea aceea cu pisoiul Trifoi (mdeh, îmi plac pisicile), pot să vă recomand să aruncați o privire pe asigurările Eurolife.

Nu sunt niște asigurări standard, sunt niște pachete de asigurări în funcție de riscurile pe care ți le dorești asigurate.

Pachetul Relaxat acoperă asistență medicală în caz de accident / îmbolnăvire, tratament dentar de urgență, transport de urgență, prelungirea călătoriei din motive medicale și repatriere în caz de Doamne ferește (inclusiv dacă ți-ai rupt piciorul).

Pachetul Echilibrat acoperă toate riscurile de mai sus, dar se adresează, zic eu, și celor care efectuează călătoria cu mașina – ai asistență rutieră, asigurarea bagajelor (inclusiv dacă mergi cu avionul, trenul etc.) și reducerea franșizei la mașina asigurată (știi că dacă îți închiriezi o mașină și o lovești, de cele mai multe ori, chiar dacă ai o asigurare, tot trebuie să plătești ceva – așa-numita franșiză. Pachetul Echilibrat ți-o reduce).

Pachetul Zen acoperă toate problemele de mai sus, plus anularea călătoriei.

 

Cum ziceam, găsești toate informațiile aici – pachete de asigurări EuroLife.

Sau daca preferi pe pagina de Facebook.

Asigurare EuroLIfe

Ce aș mai vrea să spun – puteți face asigurarea on-line, simplu si rapid, iar spre deosebire de alte asigurări care devin valabile la 24 de ore de la încheiere, cea de la EuroLife devine valabilă instantaneu – o poți face și de pe telefon, înainte ca avionul să decoleze. În plus, dacă faci asigurare pentru două persoane, beneficiezi de un discount de 10%.

EuroLife

Cam astea fiind zise, nu vă pot ura decât călătorii plăcute și aventuri memorabile.

Și, apropo, care e aventura voastră următoare ?

. Maastricht

Maastricht la cateva zile dupa ce am sosit

Casa mea din Maastricht

La mine acasa, in camin 🙂

Bicicleta Maastricht

Am batut provincia Limburg cu bicicleta in lung si larg

Brugge

Primul meu city break – la Bruge !

TGV

Am vazut Europa folosind trenul… acesta a fost primul meu TGV 🙂

Lucerna

Prima excursie Inter-Rail – la Luzern

Murren

Murren, in Alpi

Paris

Pe turnul Eiffel, in Paris

Algeciras

Gata pentru primul salt transcontinental – pe ferry in Algeriras, Spania gata sa trec in Africa

Ferry Algeciras Tanger

 

. Tanger

In departare, silueta exotica si plina de aventura a Tangerului

Gara Tanger

Langa gara din Tanger

Masina in Maroc

Cu masina prin Sahara

Categorii:
Diverse

Comentarii

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Pin It on Pinterest