Zborul in vremuri de COVID. Primul meu zbor international: Bucuresti – Praga, prima cursa a Wizz spre Cehia

Wizz Air Bucuresti

Ultima oara cand am efectuat un zbor international a fost in martie. Era 17 martie, cursele aeriene se anulau una dupa alta, tarile isi inchideau granita, mai intai pentru toti cei care ar fi venit din China, Coreea de Sud sau Italia, apoi, incet, incet din altele. Romania anuntase deja obligativitatea de carantina pentru toti cei care veneau din tari unde se inregistrasera deja peste 500 cazuri. In momentul in care decolam, Bangladesh-ul avea 3 cazuri oficiale, iar Turcia inregistrase doar 50. Evident, si unii si altii minteau de inghetau apele. Pe 17 martie 2020 se implineau fix 100 de ani de la nasterea parintelui natiunii care luptase pentru independenta tarii. In mod normal, ar fi fost o petrecere monstru, cu milioane de oameni si oaspeti din alte tari (inclusiv premierul indian Modi era invitat), dar totusi, autoritatile au anulat mega-petrecerea, sarbatoarea urmand sa fie mai discreta. Dar nu aveau de gand sa anunta ca exista COVID in Bangladesh pentru ca ar fi pus in umbra mareata sarboatoare. Pe de alta parte, Turcia se lauda ca la ei nu poate sa existe COVID pentru ca super-zeul Erdogan a luat toate masurile posibile si nu vor fi cazuri. Presa de la Istanbul titra ca vara, intreaga omenire se va imbulzi pe coasta turceasca pentru ca va fi cea mai sigura din lume, singura tara fara COVID. Inutil sa spun ca granitelor erau vraiste si indiscutabil erau deja mii de cazuri. Pana la urma, nu au avut ce sa faca si la vreo 2 saptamani dupa ce m-am strecurat prin aeroportul Istanbul au impus masuri de prevenire si au inceput sa publice o parte din cazuri.

Cum am zis, m-am strecurat. Pe aeroportul din Dhaka mi s-a spus ca nu am voie sa zbor spre Turcia pentru ca in ultimele 14 zile fusesem si in Romania (am stat doar 10 zile in Bangladesh). Stiam ca Turcia interzisese accesul pe teritoriul tarii pentru cei care fusesera in ultimele zile in tari precum Italia, Spania, Germania, Olanda, etc, dar nu si Romania. I-am spus sa mai verifice odata (pentru un bengalez obisnuit, Europa inseamna acelasi lucru), a mai dat un telefon la sefu’ si i-au confirmat ca pot zbura. Perfect. Am zburat la business class unde ai parte de destula distantare sociala si oricum nu prea erau pasageri. Am purtat masca in aeroportul Istanbul si pe zborul spre Bucuresti. Luasem niste masti din Bangladesh si de ele am “tras” pana cand au aparut si in Romania. Ulterior a venit pandemia, starea de urgenta, inchiderea granitelor si ordinul de a sta acasa.

La 4 luni si 4 zile dupa ce aterizasem ultima oara in Otopeni, aveam din nou parte de un zbor international – zborul inaugural al celor de la Wizz Air pe ruta Bucuresti – Praga. Zborul fusese anuntat inca de la inceputul lui decembrie 2019 cand nu exista nici un COVID, asa ca atunci ma gandisem – ce-ar fi sa fiu pe zborul inaugural spre Praga. Iulie e o luna faina de mers in Cehia. De altfel, urma sa merg si pe 1 iulie, pe zborul inaugural Bucuresti – St. Petersburg sa prind noptile albe in vechea capitala a tarilor, dar din cele 2 planuri a ramas in picioare doar unul. Zborurile spre Rusia sunt si vor fi interzise luni in sir, in schimb zborul spre Praga a plecat la fix, asa cum fusese anuntat inca din 4 decembrie 2019 – programul a mai fost decalat cu vreo 40 minute, dar a fost la fix – Wizz-ul a zis ca primul zbor este pe 20 iulie, pe 20 iulie a fost.

Dar haideti sa va povestesc despre calatoria in vreme de COVID.

In primul rand, in fata aeroportului Henri Coanda se afla niste corturi de triere. Au fost instalate in fosta parcare de la plecari care acum a fost inchisa. Ca pasager, nu te mai dai jos in buza aeroportului, ci pe cealalta latura a parcarii – sunt destui paznici care ii vor ghida si pe cei mai dezorientati soferi.

Dupa ce m-am dat jos din taxi, am traversat fosta parcare. Sunt 3 corturi, iar zborurile fiecarei companii aeriene sunt distribuite la un cort. Am gasit cortul lui Wizz Air. Un nene m-a intrebat unde zbor. I-am zis ca Wizz Air la Praga, i-am spus si ora si mi-a zis ca pot intra printr-o anumita poarta a aeroportului (cu ocazia asta, am descoperit ca fiecare intrare la plecari are un nume – o litera: A, B, C. Nu am sesizat pana acum, o fi poate de cand cu covidu’).

Am ajuns cam cu 1:45 – 2 ore inainte de ora de decolare. Daca ajungeam mai repede, probabil trebuia sa stau pe acolo pe la corturi – sunt automate cu snackuri, bauturi racoritoare si masti, dezinfectanti si manusi, precum si infoliatorii de bagaje care inainte erau la intrarea in aeroport. Eram la o ora la care erau putine curse, asa ca era cam pustiu. Daca zburati la 7 dimineata cand decoleaza destule curse ale Wizz, probabil e bine sa ajungeti mai repede.

Am intrat printr-o poarta care iti ia temperatura (mai au fix la fel si la Parklake si la Auchan Titan), am avut temperatura regulamentara de 36 si ceva. Odata intrati in aeroport, e obligatoriu sa porti masca de protectie. Daca nu ai, cum am zis sunt automate inca de afara si poti sa-ti cumperi masti de protectie.

Odata intrat in aeroport, regulile sunt similare ca si inainte. Am stat la coada de check-in de la Wizz (cu distantare fizica de 2 metri), dar nici pomeneala de cozile de odinioara, am ajuns la ghiseu in circa 5 minute. Am lasat bagajul, m-am dus spre controlul de securitate. De asta-iarna, chiar inainte de COVID s-au instalat niste porti prin care ai acces la controlul de securitate doar daca iti scadezi QR-code de pe cartea de imbarcare (sau telefonul mobil) – nu mai e nenea sa se uite la boarding pass si buletin / pasaport. La security, ofiterii poarta masca si vizier si din nou, era pustiu. E pentru prima oara cand nu am stat la coada, nu era nimeni in fata mea.

La control pasapoarte, iti dai putin masca jos sa iti vada fata si gata.. am intrat in zona internationala.

Pentru iubitorii de tigari ieftine, trascau si parfumuri, tax free-ul este deschis, au mai deschis timid si alte magazine, dar multe sunt inchise. Jos, la food court, era deschis doar un singur restaurant care avea pizza si cam atat. Nu se poate sta jos in acel mini-food court, cum de altfel nu se poate sta jos nici in celelalte restaurante. Nu poti lua decat takeaway. Scaunele sunt insemnate in asa fel incat sa respecti distantarea sociala, in rest, nimic neobisnuit. Doar ca foarte putina lume.

Am ajuns destul de repede – cum am zis, daca ajungi intr-o perioada fara multe curse, treci ca prin branza – sunt mult mai putine curse decat inainte de COVID si chiar si acelea care zboara nu zboara nici pe departe full cum se intampla in ultimii ani. De fapt, la zborul spre Praga, cred ca avionul era cam 60% plin. In mod normal, s-ar fi zburat si pe aripi J.

Spre deosebire de perioada pre-covid in care toti cei 180 sau 230 pasageri se inghesuiau in acelasi autobuz, acum se executa doua curse spre avion. Probabil exista un numar stabilit de pasageri care pot intra intr-un autobuz. M-am urcat in avion. In ciuda unor controverse la inceputul pandemiei, decizia UE a fost ca nu se va mentine un loc liber in avion si daca se vand toate biletele, se zboara full. Nu a fost cazul meu asa ca dupa anuntul “boarding completed”, m-am mutat pe randul de langa unde am fost singur pe rand.

Pot spune ca inainte de covid, primul lucru care il faceam era sa inchid aerul conditionat de deasupra mea, acum i-am dat drumul… la cel de langa. Aerul in avioane se inlocuieste cam la fiecare 3 minute si trece prin niste filtre HEPA similare cu cele folosite in salile de operatii din spitale. Evident, am purtat masca din momentul in care m-am urcat in taxi acasa pana in momentul in care am iesit din metrou in Praga (adica vreo 6 ore cu totul) si n-a fost nici o problema. Am si uitat de ea, am dormit, nimic deosebit. Aveam la mine si o viziera in caz ca ar mai fi fost cineva langa mine. Nu a fost asa ca am ramas doar cu masca.

Echipajul poarta masti si manusi. Imediat, se reactioneaza cand cineva isi da jos masca, dar nimeni n-a protestat. Se vand cam aceleasi lucruri ca si inainte, dar a disparut revista de bord. Echipajul intervine atunci cand se face un pic de coada la WC. In rest nimic de raportat – un zbor lin, senin peste tot, campuri multi-colore, Carpatii absolut superbi si eu, ca de obicei, mi-am scos laptopul si am scris un articol.

La aeroportul din Praga, aceleasi reguli – distantare fizica si purtatul obligatoriu a mastii. Din nou, nu era nimeni la punctul de trecere frontiera, am trecut cred ca in 5 minute, bagajul a venit urgent si apoi am plecat spre statia de autobuz din fata aeroportului. Surprinzator, aeroportul din Praga nu este legat de oras printr-o cale ferata sau metrou (se discuta proiectul de pe vremea lui Gustav Husak de vreo 40 ani, dar probabil au asteptat sa vada aeroportul din Bucuresti conectat de oras pe calea ferata si apoi sa se lamureasca daca este bine pe baza experientei Otopeniului), asa ca trebuie sa iei un autobuz pana la o statie de metrou si de acolo mai departe spre unde ai treaba. Evident, exista si taxiuri aliniate in fata aeroportului fara nici un automat de comanda.

 

Returul a fost cumva similar. In aeroportul din Praga nu prea iti dai seama ca e pandemie. Doar prin faptul ca e pustiu. E drept, cand am fost eu in Praga, capitala Cehiei avea cam 10 cazuri pe zi, in timp ce a Romaniei batea linistit spre 200. In timp ce am fost in Praga, a fost un ceea ce OMS numeste – super-spreading event – echipele de rezerva a vreo 3 echipe de fotbal din Praga au petrecut impreuna intr-un bar unde aparent barmanita era asimptomatica (sau cel putin asta a aflat presa pragheza). Urmarea – 60 cazuri imediat si cateva sute de infectari ulterior. Pana la vaccin, nu o sa mai fie mai fie nici un colt de pe planeta “no risk”. Poate doar in Turkmenistan ;).

La intoarcere, pot spune ca terminalul non-Schengen al aeroportului din Praga este fantomatic. Nu prea sunt zboruri (am numarat de pe tabela electronica doar 10 zboruri pe zi), asa ca imensa majoritate a magazinelor si restaurantelor din terminal sunt solid inchise. Sunt, evident automate cu de toate, mai sunt inca 2 sau 3 barulete deschise, dar nimic special. Cum va puteti imagini, check-in-ul si procedura de siguranta a durat foarte putin. De asemenea, imbarcarea s-a facut cu 3 curse de autobus pentru a reduce aglomeratia.

De data asta, avionul era mai plin. Surprinzator, foarte multi cehi, unii clar turisti (aveau ghiduri in mana). As zice ca avionul era cam 75 – 80% plin, poate ma insel. Cert este ca randul de langa mine a fost full. Incepusem sa-mi caut viziera (pe acelasi rand cu mine statea un domn roman cu viziera si masca), dar intre timp, dupa ce s-a auzit anuntul “boarding completed”, domnul s-a mutat, asa ca am ramas doi oameni pe un rand – eu si o cehoaica careia ii era frica de zbor si prefera sa nu stea la geam. Ma rog, am admirat culorile galben-verde crud ale campurilor cehesti si am pus- capul pe fereastra si am tras un pui de somn pana deasupra Romaniei.

Am completat cuminte declaratia de sosire in tara on-line si mi-a aparut un faimos QR-code. Evident, ca in Romania, declaratiile on-line se depun la etajul 1 asa ca dupa ce am completat si am primit QR-code-ul (si mi s-a cerut si mailul), mesajul spunea ca ar fi trebuit sa-l si printez. Evident, nu aveam unde (eram in aeroport), asa ca am lasat telefonul deschis (pe modul avion) ca sa pastrez QR code-ul. Evident, la Bucuresti, nu era nimeni de la DSP pentru declaratii… pe locul unde vazusem in martie ca se dadeau declaratii era pustiu. Trecerea frontierei, din nou, in super viteza, iar bagajul ma astepta deja pe banda (prompti cei de la RAS). In rest, liniste si pace. Si toata lumea cu masca pe fata.

 

Cam asta a fost prima mea experienta de zbor international in vremuri de COVID. Voi ati zburat vreodata ? Cum a fost experienta ?

Imagini – zborurile Bucuresti – Praga / Praga – Bucuresti cu Wizz Air

Intrare Otopeni

Aeroportul Otopeni. Mai intai, treci pe la corturi

Corturi aeroport

Cam asa arata un cort de triere – scaune, automate, serviciu de infoliat bagaje

Automate aeroport

Automate de bauturi, cafea, snack-uri, masti, manusi, dezinfectant

spre aeroport

Daca s-a deschis check-in-ul, poti intra in aeroport pe un drum clar marcat

Termoscanere aeroport

Intrarea in aeroport se face prin porti care termoscaneaza

Dezinfectant

Exista dezinfectant la orice intrare

Check in Wizz Air Otopeni

Unde sunt cozile de altadata la check-in-ul Wizz ?

Tax Free Otopeni

Tax free-ul e deschis

Scaune Otopeni

Scaune distantate

Zboruri Otopeni

Sunt totusi destule zboruri

Buongiorno Aeroport

La Buongiorno / City Cafe era deschis in food court

City Cafe aeroport

 

Food court aeroport Otopeni

Nu se poate insa sta jos

Autobuz transfer

Mda, am fost unul dintre primii care au urcat in autobuz – aveam priority boarding, dar autobuzul a fost destul de aerisit cand am plecat efectiv

Wizz Air Bucuresti

Avionul ne asteapta 🙂

Imbarcare Otopeni

Imbarcarea – se mentine totusi o distantare

Decolare Otopeni

Si … hop, in zbor !

Masca in avion

Zbor in vremuri de covid

Aterizare Praga

Aterizare spre Praga

Debarcare Praga

Debarcam

Stewardeza Wizz Air

La revedere, drum bun spre Romania

Costa Coffee Praga

Costa Coffee din aeroportul Praga era deschis

Bere ceheasca

Si inca de la bagaje, eram informati ca am ajuns in tara berii 🙂

Dezinfectant

Dezinfectant praghez

Aeroport Praga

 

Magazine aeroport Praga

Plecarea spre Romania – magazinele din aeroportul Praga sunt inchise

Masca si viziera

Gata de zbor

Prague Airport

Where the airports have no planes…

Wizz Air Praga

Gata de imbarcare

Wizz Air Bucuresti

Si aterizarea la Otopeni

Gara aeroport Henri Coanda Otopeni

Se lucreaza cu spor la gara de la aeroportul Henri Coanda – Otopeni. Sa fie gata pe la toamna

Categorii:
Companii aeriene

Comentarii

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii