Cand ma duc intr-o tara, incerc sa descopar cat mai multe din traditiile si obiceiurile lor lor. Sigur, exista traditii ancestrale mostenite din generatii in generatii, de secole, poate si de milenii si unele mai recente, dar in Africa aceste traditii se manifesta in general prin muzica si dans. Dansul este undeva in sangele africanilor – batand drumurile mai multe sau mai putin colbuite ale Africii am vazut copii care de doar cateva luni de cand erau capabili sa mearga in doua picioare cum dansau avand niste miscari care ar fi fost invidiate de dansatori profesionisti din toata lumea. Asa ca nu se poate sa nu fie vreun ritual, vreun eveniment, vreun moment mai mult sau mai putin important in Africa fara dans si muzica.

Cum ziceam in episodul precedent, Malawi este o tara complet neturistica. Daca te duci in Zanzibar, Mombasa sau la masaii din zonele de safari, nu se poate sa nu-ti treaca prin minte ca e un show creat pentru turisti. Da, este, dar se bazeaza pe traditiile locale, dar si asa multi hipsteri nu sunt de acord ca sunt “reale”. Ei bine, in Malawi sunt “reale” pentru ca nu prea exista turisti. Imensa majoritate a turistilor vazuti erau fie localnici, din Malawi, sau de prin tarile din jur gen Zambia sau Africa de Sud si cativa curajosi care descopereau Africa in ture mai lungi sau scurte in 4×4. Dar in articolul de azi, m-am gandit sa va povestesc un pic despre unele obiceiuri evident dansante la care am asistat.

Centrul Cultural Kungoni  – aflat undeva la sud de capitala Lilongwe, la cateva ore de mers cu masina pe principala sosea a tarii. Centrul cultural Kungoni mi-a adus aminte de niste centre culturale similare pe care le-am vazut in Namibia – cum e cel de la Damaraland. Este initiativa unui canadian de a pune in evidenta cultura locala si de a genera niste bani pentru comunitatea locala – centrul se afla in satucul Mua Mission. Pe langa un mic muzeu al traditiilor locale si un magazin destul de amplu plin cu artizanat local (Malawi nu prea are astfel de magazine, cel de la Kungoni fiind unul din extrem de putinele din tara de unde poti sa-ti iei suveniruri de calitate si intr-o gama larga), mai exista si un mini-hotel, cateva cooperative care reunesc artizani locali (cam ce fac ei gasiti in magazinul de suveniruri) si o mare sala in care localnicii vin si danseaza. Evident, totul trebuie organizat si anuntat in prealabil pentru ca dansatorii si dansatoarele nu sunt profesionisti, sunt in cea mai mare parte agricultori din partea locului care au si alte treburi – asa ca nu stau asteptand vreun turist ratacit. Deci totul trebuie aranjat din timp.

Principalul dans al tarii este un dans sacru numit “gule wamkulu”. Este un dans in care animalele canta si spiritele danseaza, un dans care in vechime era doar pentru initiati, dar care este prezentat si la Kongoni. Se afla pe lista imateriala a Tezarului Mondial UNESCO si este practic un dans in cadrul initierii baietilor ca sa devina barbati (un moment extrem de important in numeroase triburi africane – in urma acestor ceremonii de initiere, baietii sunt recunoscuti ca adulti si pot sa-si intemeieze o familie si sa-si ridice o coliba – poate cea mai celebra ceremonie este cea a sariturii peste vaci de la hamerii din Etiopia). Ei bine, in aceste dansuri gule wamkulu, apar extrem de multe personaje mascate in animale, dar si reprezentari ale spiritelor atotputernice ale Africii. Este un dans tipic comunitatii chewa (cea mai mare din Malawi, reprezinta cam o treime din populatia tarii), o comunitate provenita din Republica Democratica Congo de azi (fostul Zair) si a carei limba e vorbita de mai bine de 60% din populatie, fiind tribul dominant. Mastile sacre sunt extrem de importante, definesc fiecare comunitate in parte si fac parte din patrimoniul ancestral mostenit din mosi stramosi. In mod normal, gule wamkulu se danseaza cu ocazia “majoratului”, prin luna august (cand se recolteaza holdele), dar si de inmormantari, nunti si alte evenimente.

Am avut parte de un spectacol pe cinste. Inclusiv un prezentator care sa ne explice fiecare dans in parte – din ce zona vine si ce simbolizeaza – multe dansuri sunt dedicate cate unui animal sacru si spiritelor – fiecare animal, fie ca e vorba de cameleon, leu sau iepure reprezinta o caracteristica umana – in general negativa – istoric dansurile mascate au avut misiunea de a infricosa audienta si de a oferi lectii de moralitate (nu fi hot, nu fi mincinos, nu fi lenes, apeluri de bun simt, de altfel). Fiecare masca are o poveste din vechime, din cultele animiste ale locuitorilor care inca nu au putut sa fie anulate de efortul diversilor misionari (stim cam peste tot de pe planeta ca indepartare completa a urmelor religiilor precedente poate dura secole, si de foarte multe ori nu vor disparea niciodata). Dansatorii si dansatoarele sunt veseli si entuziasti – cea mai originala este o tanara mamica care a venit sa danseze cu pruncul in spate si pe care il alapteaza in pauzele dintre doua dansuri. Nu va asteptati la costume prea sumare – in Malawi nu au supravietuit triburile despuiate din Namibia sau Etiopia, iar regimul lui Banda a impus o imbracaminte mult prea conservatoare… dar asta nu o impiedica pe mamica, sa-si scoata sanul de sub camasa si sa-I dea de mancare puiului ei intre dansuri. Este o nebunie insa de culori, de muzica ritmata (ati vazut muzica africana fara tobe ?) si de zambete.

Ceremonia de Craciun din Nkhata Bay

Craciunul ne-a prins pe malurile lacului Malawi, acest adevarat Litoral al Malawi-ului in mini-statiunea Nkhata Bay. Trebuia sa plecam pe insula Likoma, dar a fost o asa de mare inghesuiala la ferry incat practic nu ne-am putut imbarca. Asa ca am ramas pe “continent”, la Nkhata Bay. Si pentru ca tot a venit Craciunul, m-am gandit ca ce-ar fi sa ne ducem la o slujba de Craciun sa vedem cum e – am mai fost la slujbe de Craciun la ortodocsii din Kerala sau la Lalibela, orasul sacru al Etiopiei si de fiecare data, am avut parte de o amintire memorabila.

Majoritatea populatiei din Malawi este nominal crestina, dar crestinarea a avut loc candva incepand cu secolul XIX. De ce nominal ? Pentru ca imensa majoritatea urmeaza si traditii animiste, dintre religiile mondiale. doar Romano-Catolicismul (17%) si Islamul fiind mai puternic inradacinate – Islamul a fost adus de negustorii de sclavi arabi care veneau tocmai din Zanzibar sa vaneze sclavi de calitate din inima Africii, astazi cam 14% din malawieni sunt musulmani, majoritatea locuind in zona sudica a lacului Malawi, veche sursa de sclavi. Pe langa catolici si musulmani, exista tot soiul de culte protestante (presbiterienii sunt cei mai multi), dar mai ales neo-protestante, inclusiv culte penticostale. De altfel, legislatia destul de permisiva a Malawi-ului in ceea ce priveste religia, face ca o gramada de profeti sa-si deschida biserici cu numeroase filiale si sa incerce sa racoleze credinciosi furnizori de donatii. Probabil Malawi are cel mai mare numar de reprezentanti ai lui Isus pe cap de locuitor din lume pentru ca parcurgand numeroase orase si sate, bisericile cu nume care mai de care mai sofisticate si insufletite erau mai dese ca farmaciile la noi. Evident, intr-o competitie atat de acerba, unele biserici dau faliment, dar unele au si succes, business-ul de religii fiind probabil cel mai profitabil din toata tara (gurile rele spun ca si cultivatul de tutun ar aduce bani frumosi, Malawi fiind un furnizor important de tutun de calitate pentru producatorii de tigari din Africa de Sud si nu numai).

Sa nu va inchipuiti ca veti vedea biserici monumentale la fiecare 100 de metri. Evident, bisericile catolice si anglicane sunt similare cu cele din Europa, dar restul intreprinderilor religioase sunt de fapt gazduite de niste cladiri mici si anoste – unele avand forme de hale. Noi ne-am oprit la Charismatic Redemeed Ministries International, o religie formata prin anii 90 si care acum se lauda cu vreo 300 de filiale prin mai multe tari ale Africii si vreo 20.000 abonati.

Cum ziceam, biserica e o cladire care din exterior nu ar fi spus mare lucru. Doar o pancarta ne spune unde am ajuns. Inauntru, insa aducea a biserica – destul de austera insa – Nkhata Bay este un orasel mic, religia CRMI are parte de o competitie feroce de la intreprinderi similare, asa ca la slujba de Craciun nu au participat mai mult de 15 – 20 localnici (cu tot cu copii) si acestia nu pareau teribil de prosperi. Dar atmosfera a fost faina si interesanta, iar vocile chiar foarte melodioase. S-a cantat (aducand cu concertele de gospel din locatii americane), s-a vorbit in limbi (ma rog, un soi de bolboroseli, de sunete fara noima scoase pe gura), s-a implorat. Dar partea de cantare a fost chiar foarte foarte frumoasa. A existat si o serie de testimoniale in care am aflat cu ce i-a ajutat Dumnezeu pe participanti si o parte de multumiri. Si apoi am plecat mai departe spre Mzuzu unde am participat la o sesiune de insanatosire … la vraciul traditional !

La Doctor Maria, vraciul din Mzuzu

Medicina moderna nu a aparut in Malawi decat candva prin secolul XX – unul din primii doctori ai tari a fost parintele independentei, dictatorul Banda care a si profesat in Marea Britanie, iar legenda locala spune ca ar fi fost chiar doctorul Reginei Elisabeta II (legenda, evident !). Dar timp de milenii, oamenii s-au tot imbolnavit, asa ca au aparut si diverse forme de medicina traditionala a celor numiti in romaneste vraci sau in engleza mai delicat “healers” (“vindecatori”). Astazi, Malawi are desigur spitale, policlinici si doctori care au absolvit facultati serioase de medicina, dar fiind una dintre cele mai sarace tari ale Africii, sistemul medical este totusi teribil de subdezvoltat. De altfel, un clasament international claseaza tara pe locul 185 din 190 tari ale lumii. Sunt doar 0,2 doctori la 10.000 locuitori (in Romania sunt 34, iar in Bucuresti 77), iar unele facilitati au aparate din perioada coloniala (Malawi si-a proclamat independenta in 1964). In consecinta, vracii si medicamentele lor continua sa ofere asistenta “sanitara” pe scara extrem de larga – am citit o statistica ca 90% din cei care au o problema de sanatate se duc mai intai la vraci (sau “doctor traditional”) si mai apoi la vreun spital. Iar de multe ori, vindecatorii chiar au rezultate – inclusiv ghidul nostru mi-a spus ca in copilarie dupa cateva esecuri prin spitale, a fost facut bine de un doctor traditional – ma rog, nu de la primul, dar pana la urma a nimerit unul care chiar l-a reparat.

Asa ca o vizita la sistemul paralel de sanatate din Malawi mi s-a parut o experienta interesanta. Prima oprire a fost insa hai sa zicem la farmacie. Pe drumul spre un soi de township care mi-a adus aminte de Africa de Sud (arhitectural, nu din punct de vedere siguranta, Malawi chiar e safe), pe jos ca la o piata de legume se aflau tot soiul de saculeti cu diverse prafuri cu nume ciudate – Tseke Tseke, Alikangu sau Otethsa Shuga – fiecare are insa o problema de rezolvat – de la hemoroizi (Alikangu) la infectii vaginale, de la diabet (Otethsa Shuga – ma rog cuvantul Shuga e apropiat de “sugar”) la potenta de varf (Viagra malawiana). Vanzatorii desculti si nu foarte diferiti din cei din piata (ma rog, unul se recomanda pompos ca fiind “doctor”) trageau si ei speranta ca grupul de albi a venit sa faca ravagii la cumparaturi. Nu a avut succes :).

Dar, sincer, nu mi se parea cine stie ce. Mai interesanta mi se paruse piata de amulete si descantece din Bamako, Mali. Dar nu era totul… urma show-ul… ne duceam la un “traditional healer” pe bune. Ne imbarcam in microbuz si o luam pe drumuri colbuite pe niste dealuri din hai sa-I zic suburbiile Mzuzu… acele drumuri de pamant rosu atat de tipice pentru Africa. Si dupa ce am urcat un pic, am ajuns in fata unor case – nimic deosebit, din acelea clasice pentru Africa cu acoperis de tabla si din caramida (peste tot prin Malawi, se produc caramizi). Suntem intampinati de o gramada de gura casca, copii si evident “cadrele medicale”, in frunte cu doctor Maria ! Dupa nume, pare femeie, dupa infatisare poate fi orice. Pana la urma mi s-a confirmat ca e femeie.

Dau cu nasul prin “spital” – un soi de sala de primire, apoi o camera cam searbada si intunecata unde poate sa se odihneasca pacientul si in spatele unui pled-draperie, o camera cu tot soiul de lucruri aruncate alandala. Dar nu aici este locul unde are loc “spectacolul”. Doctor Maria vine si ne invita intr-o sala sa-I zicem mai mare, cu niste bancute pe care sa te asezi unde toata lumea este pregatita – batatorii de tobe, doctor Maria, o gramada de gura casca si niste femei desculte imbracate in niste costume de asistente medicale albe (cu cruce rosie pe ele) sau rosii (cu cruce albe pe ele) de zici ca sunt luate din sex shop. Si Doctor Maria este imbracata cum se cuvine – in rosu, cu o tichie pe cap plina cu cruci albe cusute pe halat si cu un nepotel smiorcait in brate.

Ce a fost ceremonia de vindecare ? O nebunie de dans african, tobe, cu tot soiul de zanganele legate de gleznele si coatele dansatorilor (ca si in cazul ceremoniei hamer din Europa), dar si de talie (cele mai grele)… au dansat mai intai niste barbati, apoi si cate una dintre “asistentele medicale” – o ceremonie care te poate baga in transa, cu muzica halucinogena, cu o gramada de gura casca, una din acele experiente africane de neuitat. Doctor Maria nu a facut nimic, doar superviza ce se intampla cu nepotelul plangacios in brate. Inteleg ca cei bolnavi trebuie sa indeplineasca acest ritual, sa danseze pana intra in transa, dar nici unul din noi neavand nevoie de nimic, localnicii (sau probabil familia dr. Maria) s-au voluntarizat sa ne arate ce si cum. Da, una din acele experiente care cu greu le uiti.

Dar Malawi nu inseamna doar dansuri si orase, ci si multa natura – parcuri nationale, lacul Malawi sau dealurile din zona Livingstonia. Dar despre toate astea in episodul urmator !

Nota

Am fost in Malawi impreuna cu mai multi calatori intr-o excursie organizata de Calatoria Ta. Impreuna cu ei, planific o excursie in Cuba si Jamaica la sfarsitul lunii aprilie. Poti gasi amanunte aici: Excursie Cuba & Jamaica.

Imagini Malawi

Kungoni Cultural Center

Magazinul de suveniruri – cu adevarat bogat

Sala de spectacole inca goala, dar ampla

Au venit dansatorii pentru dansul sacru

Si doamnele gata de dans

Bebeluselor, dansati 🙂 Remarcati o dansatoare cu copilul in spate

In pauze, un pic de lapte nu strica

Diverse masti – iepurele

Cameleonul

Leul cel pletos

Cu doamnele dansatoare

Biserica cu nume lung si greu de retinut

In interior, ne astepta … tricolorul Romaniei. Din intamplare, va dati seama ca nu l-au pus pentru noi 🙂

Pastorul si presupun sotia

E timpul pentru rugaciune 🙂

Si inca ce pietate …

Unul din cartierele din Mzuzu

Doamna „farmacista” are si ea un prunc legat de spate

Farmacia traditionala cu leacuri pentru toate bolile

Fiecare mix e pentru ceva

In drum spre Clinica Dr. Maria 😉

In caz de nevoie, notati numerele de telefon. Ratele nu au fost parte din ceremonial si starea afectiva nu a fost deranjata

Sala de asteptare

Dar tratamentul are loc aici prin dans

Dr. Maria gata sa-si releve secretele

Zici ca e steagul Elvetiei 🙂 Dar de fapt e Crucea Rosie pe dos

Ideea de a-si inscriptiona numele pe spate provine probabil de la tricourile de fotbal

Preagatirea pentru dans. Chestiile alea de la brau sunt chiar grele

Sa inceapa dansul !

In batai de tobe si cantec de asistente medicale

Se pregateste si o asistenta

De dans

Mama canta, copilul mananca

Acesti copii frumosi ai Africii

Inca un pacient tamaduit !