Jurnal malaezian… by Varu. Episod 2

Astazi vom mai face doi pasi in afara marii metropole… Populatia Malaeziei este formata din trei mari nationalitati – chinezi, malay si indieni… si unde sunt indieni, trebuie sa fie si temple hinduse… si doar nu le-or face printre zgarie-nori, ci undeva mai la margine de oras… in pestera !

Batu Caves
Domne’… e o chestie: sa bei o bere cu un om in Bucuresti si sa bei alta bere cu acelasi om in KL dupa un an de zile. Placerea a fost de partea mea, ca „gazda”.
Si tot ca gazda, am mers la Batu Caves pentru a doua oara. Un obiectiv de bifat pentru toti turistii care vin in KL, e pe toate pliantele si in toate ghidurile. Un loc care nu m-a dat pe spate nici prima data, nici acum. Ba mai mult, prima data am avut un incident cu o maimuta conlocuitoare. Ieri a fost bine, am iesit nevatamat 🙂

Am nimerit aici la 3 zile dupa Thaipusam, festivalul anual al indienilor, unde se zice ca jumatate de milion de oameni vin aici. Anul asta s-a hotarat ca festivalul sa se transforme intr-o zi libera pentru locuitorii KL. Pentru mine Thaipusam a insemnat „miercuri nu am mai muncit”. Oricum traficul e blocat in ziua respectiva.

Se zice ca festivalul dureaza trei zile. Ieri era deja a patra zi, dar cativa intarziati continuau sa celebreze momentul.

Sambata dimineata, desi se facusera mari eforturi de curatire, locul emana un miros pestilential. Dar privelistea e frumoasa, urcatul celor 272 de trepte e o experienta inedita pentru un turist si in definitiv… pozele nu au miros.

Si dupa o vizita spirituala, trecem si la o vizita culinara… ce poti manca prin Kuala Lumpur… Si mai ales pe unde.

Food Courts. Sau Hawker’s. Sau cantine. Sau impinge-tava. Zi-le cum vrei. In occident cuvinte famate. Aici sunt inima gastronomica a capitalei. Tendinta in KL este sa adune pe cei care vand mancare pe strada si sa ii mute intr-un loc amenajat corespunzator cum ar fi un mall, sa le ofere spatii egale unde sa isi expuna mancarea si conditii mult mai igienice si mai sigure de preparare. Cu ocazia deschiderii unui mare mall numit Pavilion, la parter au inaugurat o astfel de „republica a mancarii” unde gasesti tot ce vrei pe lumea asta: mancare ieftina, mancare scumpa, cantine cu specific din fiecare tara din zona, restaurante cu pretentii, tot ce iti doresti gasesti aici. Iar mediu e unul foarte curat, foarte civilizat, dar si foarte zgomotos.
Malaysia, Thailanda, India, Vietnam, Japonia, Hong Kong, Italia, Noua Zeelanda, Singapore, Argentina, Iran, Liban, Brazilia, China … toate bucatariile astea nationale isi au un reprezentant aici sub forma unui restaurant cu dichis, unui impinge-tava fara pretentii, unei cafenele, unei gelaterii, unei gogoserii samd. Toate in acelasi perimetru imens, pregatit sa absoarba la fiecare pranz sute, mii de oameni. Si e plin, rar gasesti un loc liber.

Avantajul unui astfel de loc vine imediat: diversitatea. Ai de unde alege si daca esti gurmand sau aventurier farfuria ta poate sa arate diferit in fiecare zi. Sau daca ai gasit ceva pe gustul tau, te stabilizezi la acel ceva si devii „de-al casei” cum am devenit noi prin unele locuri.

Pentru o insemnare despre mancare, hai sa incep cu bucataria traditionala a tarii care ma gazduieste: bucataria malaeziana. Bucataria malay e influentata puternic de alte bucatarii mai mari si mai cunoscute pe lumea asta cum ar fi cea indiana. Ceea ce inseamna ca mancarea malay e un pic mai picanta, dar nu atinge dementa din farfuria indienilor. Dar Malaezia fiind o mixtura de etnii si culturi, pe langa ramura asta gastronomica pe care am numit-o „bucataria malay”, s-a mai cultivat o alta arie careia ii zice „bucataria nonya” si care e tot specific nationala, malaeziana, dar influentata de chinezi, iar cantitatea de picant e mai mica in felul asta de a gati (dar ceva spicy tot simti pe limba si la nonya). Cam astea doua sunt specifice tarii, malay si nonya. Bineinteles ca aici fiind si chinezi exista si bucataria chinezeasca pura, aici fiind si indieni, exista si mancare indiana pura, dar malaeziene raman astea doua: malay si nonya. Cele mai multe si mai bune resturante nonya se gasesc in Malacca, orasul-monument al lor, la 2 ore de KL. Restaurante malay – peste tot de la autogara la hoteluri de 5 stele.

Cea mai cunoscuta reteta a Malaeziei, cuvintele pe care o sa le vezi scrise cel mai des in Malaezia cand vine vorba de mancare sunt astea doua: „nasi lemak”. Nasi Lemak. Mancarea porneste de la ingredientul principal care e orez fiert in lapte de nuca de cocos. Asta e ingredientul principal, de aici se porneste. Dupa care se mai pun in aceeasi farfurie langa orezul asta alte chestii obligatorii sau optionale, se poate varia si jongla cu: anchoa prajite, ou fiert tare, carne de vita picanta, cateva alune, lamaie, castraveti etc. Practic orezul ala e de baza, restul pe langa mai variaza. Am incercat o singura data acest „nasi lemak”, nu m-a incatat foarte tare. E o mancare ieftina si nu e chiar foarte sanatoasa. De asta nici nu am o poza cu farfuria de „nasi lemak”, da-i cu google si vezi cum arata.

O farfurie malay superioara „nasi lemakului” pe care o iau o data la cateva zile arata asa: orez copt sau fiert, carne de vita intr-un sos care are si curry si lamaie si multe alte mirodenii, carne de berbec, tot la fel imibibata in mirodenii, un peste obisnuit gatit sub aburi, niste verdeata de a lor. Mai bagi si un sos de soia cu usturoi sau ardei iute si e minunat.

O alta mancare specifica „malay” e laksa, o supa de noodless de vita, dar emana niste mirosuri neprimitoare de la cativa metri, asa ca am evitat-o

Nonya am mancat asta cand am fost in Malacca. Imi amintesc un peste gatit intr-un sos care avea si curry si ananas si era o explozie de senzatii in gura: carnea alba a pestelui era invelita picant prima data cand o bagai in gura, si cand trecea pe gat devenea racoritoare din cauza ananasului.

Am uitat sa spun ca Malaezia fiind tara majoritar musulmana, restaurantele se impart pentru ei in doua categorii: „halal” (= admis, adica respecta legile islamice) si „non-halal” ( sau haram = interzis, aici poti gasi si lucruri interzise in lumea musulmana cum ar fi carnea de porc, berea etc). Fiecare loc care vinde mancare afiseaza categoria din care face parte, ca sa stie omul la ce sa se astepte atunci cand intra inauntru.

Comentarii

  • poti sa mentionezi si roti, un fel de pita/pancake facute de indieni. imi placea mult roti canai

    Anonymous 18 mai 2010 8:20 Răspunde
  • Noi am incercat si laksa, dar nu ne-a placut. Cel mai greu de inghitit mi s-au parut pestisorii aia uscati si parca putin afumati, care dau atat mirosul cat si gustul caracteristice. Am reusit sa inghit vreo 5 linguri din ciorba aia groasa ca sa nu zic ca n-am incercat, dar dupa aia n-a mai mers. 🙂

    Pitzifelnic 18 mai 2010 9:28 Răspunde
  • Vezi ca a ramas in text cuvantul "ieri" din textul initial al lui Varu' 🙂

    Razvan Pascu 18 mai 2010 13:46 Răspunde
  • Ce frumos, voi ajunge si eu acolo odata! Pt moment ma bucur ca au ajuns altii si pot sa povesteasca asa frumos ce fac, ce mananca, cum petrec in spatiul malaezian ….

    alicee 18 mai 2010 18:11 Răspunde
  • hmm trebuie sa ajung si eu intr-o zi…
    am inceput,ma misc incet dar sigur:).

    besiuta1 18 mai 2010 22:07 Răspunde
  • Ce pofta mi-ai facut de orez pregatit de asiatici. Nu conteaza cum sau cu ce e gatit pentru mine e intotdeauna bun. De curand am mancat orez chinezesc de la una din cel mai populare fileme de livrari la domiciliu de mancare chinezeasca si o piatra din orez mi-a spart o masea. Amestecatura asta de culturi culinare mi se pare foarte atragatoare 😀

    jurnaldecalator 27 mai 2010 21:03 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii