Sabalan, Iran (4.811 m) – Muntele cu oglinda in varf by Adriana

Iran Sabalan lacul de crater din varf

Am urcat muntele Sabalan din nord-vestul Iranului in septembrie 2011: una din ascensiunile cele mai frumoase din scurta mea experienta de montaniard (am inceput sa merg la munte “doar” din 2006). “Recompensa” care te asteapta in varful Sabalan este un lac de un albastru incredibil! Foarte suprinzator plasat parca de mana lui Allah exact in varful muntelui. Iranienii din grupul cu care am fost vorbeau de energii ascunse ale muntelui, ca Zaratustra s-a nascut si a scris aici cartea de capatai sau chiar e ingropat in Sabalan etc. Poate data viitoare cand mai merg in Sabalan gasesc pe cativa facand o spirala!

Sabalan (oficial 4.811 m – GPS-ul zicea 4. 825 m in punctul cel mai inalt al celei mai inalte stanci) este un munte vulcanic doar o idee mai inalt decat Mont Blanc din Alpi (4.808 m in mod traditional, dar 4.810 m dupa ultimele masuratori), dar mai usor de urcat mai ales pe ruta nord-est cea mai populara care incepe la Shabil Hot Springs (2.700 m), pentru ca este mai putina zapada si gheata. Sabalan este al treilea cel mai inalt munte din Iran si are in varf un lac de crater nu foarte mare, dar foarte spectaculos. Muntii vulcanici au un farmec aparte pentru mine (cei inactivi care pot fi urcati in siguranta!) de cand am urcat Kilimanjaro: sunt, de obicei, proemienti fata de imprejurimi, iar conul vulcanic are alura de piramida – ganditi-va la silueta eleganta a muntelui Fuji din Japonia.

Ascensiunea muntelui Sabalan se potriveste in itinerarul classic “over-land” prin Iran: majoritatea calatorilor intra in Iran dinspre Turcia prin punctul de frontiera de la Van si se indreapta spre Teheran si Esfahan. Provincia din nord-vestul Iranului se numeste Azerbaidjan si nu este foarte vizitata, deci nu veti vedea multi turisti ca la Esfahan sau Persepolis. Dupa ce vizitati Tabriz in timpul verii si e cald, puteti face o pauza pe muntele Sabalan, la racoare, inainte sa va “aruncati” in cazanul de foc din Teheran, dar mai ales Shiraz. In zona puteti vizita, de asemenea, Ardebil (mormantul Sheikului Safi-ad-din, bazarul, Jameh Mosque – foarte usor de gasit in oras) si triburile nomade (ideal cu un ghid local, pentru ca nomazii nu prea vorbesc engleza). Iarna se poate face schi la Alvares (pe versantul sudic al muntelui Sabalan), iar vara in defileul Shirvan veti gasi putini cataratori… deci il aveti doar pentru grupul dvs. temerar.

Mai jos am descris pe zile expeditia la care am luat parte eu pe Sabalan, organizata de “Iran Mountain Zone” on-line directory despre muntii Iranului; in plus organizeaza tururi si expeditii in Iran). La sfarsit dau cateva detalii logistice despre cum se poate ajunge in Sabalan cu mijloace de transport in comun, in general, eficiente si la preturi prietenoase peste tot in Iran. Mai multe detalii despre cum se organizeaza o excursie independenta in Iran aici . Pentru femei, niste lamuriri suplimentare daca veti calatori neinsotite de barbati.

Ziua 1: Am aterizat la Ardebil (1.200-1.300 m altitudine) unde ma asteptau la aeroport Mohammad si Hadji de la IMZ (cei care au organizat totul – nu am indraznit sa merg independent, pentru ca am putina experienta de trekking la mare altitudine). Orasul Ardebil este situat in nord-vestul Iranului si este un centru important in provincia Azerbaidjan din Iran – mai multi azeri locuiesc in provincia Azerbaidjan in Iran decat peste granita in Republica Azerbaidjan. Am pornit direct de la aeroport cu masina 4×4 spre prima tabara un pic mai sus de Shabil Hot Springs (cam la 120 km de Ardebil la 2.700 m altitudine). Am pus corturile, s-a facut cina (fara o mare contributie din partea mea); intre un ceai si o poveste (ca nu ne mai vazusem de un an de cand am incercat sa urc Damavand 5.671 m), a trecut timpul si s-a inserat. La acea altitudine in zona sunt triburi de pastori nomazi, daca veniti independent e bine sa stiti sa puneti tabara ori la Shabil Hot Springs (o parcare nu foarte fotogenica si un strand acoperit de-a dreptul nasol… La cladirea ma refer; apa termala foarte buna!), ori un pic mai sus in mijlocul campului la ceva distanta de asezarile nomade, ca sa nu-i deranjati; desi, in general, prietenosi, sunt cam conservatori (mai ales daca aveti femei in group). Nu foarte departe insa, ca s-ar putea sa vreti apa. Ei isi pun corturile in apropiere de sursele de apa. Oriunde puneti tabara, in scurt timp vor aparea cainii interesati de resturile de la cina dvs. Peisajul pastoral idilic cu clinchete de talangi, apus de soare in culori de vis etc.   Incet-incet adorm in sacul meu de dormit nou cumparat inainte de plecare de la Decathlon Titan.

Ziua 2 – Aclimatizare. Corpul uman are nevoie de timp ca se obisnuiasca cu altitudinile mari, chiar daca traseul in kilometri nu este lung (de exemplu, pe Sabalan se poate urca cu masina direct pana la adapostul Hoseiniyeh la 3.600 m) dar ar fi un pic prea brusc pentru majoritatea persoanelor; exista destui care reusesc – eu n-am incercat. Deci, dupa ce am dormit la tabara de langa stana pe la 2.700 m, am facut o urcare de aclimatizare in acea zi pana pe varful Yarpakh Daghi (4.150 m – “dagh” inseamna “munte” in azera), situat undeva intre Sabalan si tabara de la 2.700 m. Dupa ce ne-am intors de pe Yarpakh Daghi, am mancat de pranz si am pornit cu masina spre adapostul Hoseiniyeh, unde am pus corturile (dupa doua zile am invatat cum se pun corturile!). Refugiul Hoseiniyeh se recunoaste foarte usor pentru ca are o mica moschee lipita de el – nu am incercat sa o vizitez, pare perpetuu inchisa. Refugiul este rezonabil, cu paturi suprapuse, in care se poate dormi – sunt persoane care vin direct de la Ardebil sau Meshkin Sheshr (scris si Meshgin-Shahr) cu masina si dorm aici ca sa nu mai fie nevoiti sa care corturi dupa ei sau sa aiba de-a face cu ciobanii si cu cainii lor; incercarea spre varf se face in general a doua zi dis-de-dimineata (cam rapid pentru aclimatizare!). Nu este foarte clar cum s-ar putea “rezerva” un pat la refugiu (puteti incerca la Ardebil Mountaineering Council): cel mai sigur daca puteti sa nu veniti in zilele de weekend din Iran (joi si vineri) cand este aglomerat. Este un nene la refugiu care poate face de mancare si ceai daca il rogi frumos (doar daca esti disperat). Ar fi bine sa stii doua vorbe in azera sau sa ai sculele proprii de facut de mancare. Eu nu am avut griji – am avut cu noi cel mai bun bucatar, vestit de pe vremea sahului! Iarna s-ar putea sa fie inchis refugiul, din cate stiau cei de la IMZ.

Ziua 3 – Ziua de varf. Spre varful de la 4.811 m se pleaca pe la 6 a.m. cel mai tarziu in functie de cat de repede poti merge – e bine sa ajungi in varf dupa rasaritul soarelui. Urcusul dureaza 4-6 ore si incepe mai lin, este destul de abrupt in mijlocul traseului, ca dupa aceea sa devina mai lin aproape de varf. Partea aceasta este, cu siguranta, cea mai grea din toata expeditia, dar merita.

Cand ajungi in varf pe muntele Sabalan (4.811 m), surpriza te asteapta: “muntele cu oglinda in varf”. Lacul care se afla exact in varf intr-un mic crater apare neasteptat dupa o cotitura si este de un albastru aproape ireal. Daca aveti noroc de soare si un rasarit fara nori, atunci pozele vor iesi foarte bine (ei nu chiar paradis ca-n Maldive, dar foarte frumos!). Lacul nu este nici foarte mare, nici foarte adanc, dar este pitoresc, plasat chiar in varf, ca o recompensa pentru cei care urca pana la 4.811 m. Daca inconjurati lacul prin partea dreapta, puteti ajunge chiar pe locul cel mai inalt (cam 20-30 m deasupra lacului), de unde se vede foarte frumos si ruta nordica acoperita de ghetari, pe care inca nu i-a ajuns incalzirea globala (atentie, ruta nordica necesita catarare tehnica pe gheata!).

Dupa ce am atins varful, am coborat la primul loc de tabara langa Shabil Hot Springs, unde am luat o binemeritata pauza la caldura si balaceala. Shabil Hot Springs este un mic “strand” de apa termala acoperit: cladirea de beton este cam mare si cam strica peisajul, iar parcarea mare de langa nu ajuta nici ea la estetica. Fata de alte locuri din lume, la Shabil este maxima separare dintre barbati si femei (practic, nu poti vedea nicio persoana de sex opus in costum de baie) pentru ca asa dicteaza preceptele morale ale republicii islamice. Nu uitati sa va aduceti casca de inot, ca altfel trebuie sa va cumparati de la intrare (nu aveti voie fara asa ceva in piscina). Foarte bineeeeee si caaaaald! Am dormit in corturi in parcarea de langa Shabil Hot Springs dupa o cina foarte foarte buna – “Kheli mamnun, Haji jan! Dast-e shoma dard nakonen!” (“multumesc mult, Haji, pentru mancarea delicioasa!” in farsi).

Ziua 4 – Retur la Ardebil: A doua zi dimineata, odihniti si multumiti, ne-am oprit la marginea drumului sa negociem cu niste apicultori locali cateva borcane de miere. La tot pasul se vedeau, la marginea drumului, cu tarabe mai mult sau mai putin improvizate, producatori locali cu fructe, legume si… miam miam… miere! Fiind inceputul toamnei, era mare varietate de soiuri, culori si arome, fructele si legumele aratau foarte bine si aveau gust inca si mai bun, neatins (poate) de manipularile genetice de pe la noi. In aceeasi zi, la Ardebil am vizitat un pic in graba cateva monumente locale foarte frumoase (complexul de monumente de pe langa mormantul Sheikului Safi-ad-din si moscheea Jame), daca nu ati vazut inca Esfahan, veti fi impresionati.

Logistica: Accesul catre Sabalan se poate face din Ardebil (cel mai apropiat aeroport – asa am ajuns eu) sau din Meshkin Sheshr (scris is Meshgin Shahr) – ambele orase accesibile cu transport public. Din oras se poate lua un taxi (intrebati la hoteluri si va vor oferi Land Rovere mai vechi) si ajunge pana la la Shabil Hot Springs (2.700 m). Alta varianta este sa veniti cu transport public mai aproape de Sabalan pana la Lahroud (ultimul sat locuit permanent) cam la 30 km de Shabil Hot Springs si sa luati un taxi Land Rover de acolo. Drumul de la Shabil Hot Springs (2.700 m) la Hoseiniyeh (3.600 m) se poate face doar cu masina 4×4 sau pe jos. Scrierea latina a numelor localitatilor variaza (mai jos le aveti scrise in farsi si engleza, numai bune de printat – ghidurile cunoscute cum este Lonely Planet specifica ambele variante).

Expeditia Sabalan nu am organizat-o independent, ci am fost impreuna cu “Iran Mountain Zone” – recomandati mie de Alexandru Dumitru (calator foarte experimentat in tari precum Yemen, Irak, Afganistan, Pakistan; cititi blogul lui aici. Specific că Alex mi-a recomandat sa merg pe Damavand cu Mohammad Hajabolfath de la IMZ, ceea ce am si facut in septembrie 2010. Eu am fost foarte OK in ambele dati in care am fost cu IMZ, deci ii recomand cu caldura. IMZ mai poate ajuta si cu invitatie pentru viza de Iran (esentiala pentru femei care calatoresc neinsotite de barbati – cei de la ambasada sunt mai conservatori). Pentru informatii si intrebari, puteti sa-l contactati pe Mohammad pe e-mail (m.hajabolfath@mountainzone.ir), pe Facebook sau pe IMZ websitecare  contine informatii despre planurile din sezonul care vine.

Ruta: Am urcat pe ruta considerata normala pe la nord-est: relativ usoara si nu necesita catarare tehnica; vara are putina zapada si gheata (foarte putin spre varf), deci nu aveti nevoie de coltari. Ruta cealalta de nord peste ghetar necesita catarare tehnica pe ghetar si pe piatra, la care nu prea ma pricep, asa ca m-am abtinut.

Echipament: Pentru ascensiune Sabalan in septembrie aveti nevoie de echipament de munte pentru altitudine mare si conditii de vara (nu mi-au trebuit coltari, de exemplu, pentru ruta nord-est). Lista de echipament pe care am primit-o de la Mohamed este cea dupa care m-am ghidat eu. Daca veniti cu cortul propriu in regim independent, aveti nevoie, bineinteles, si de alimente (pietele din Ardebil si Meshkin Sheshr sunt foarte bune), cort, primus etc. Nu ma pricep sa dau sfaturi la acest capitol, din pacate.

Imagini Sabalan

Iran Sabalan nume orase in farsi

Mic dictionar englez – farsi

1. Iran Sabalan harta ruta spre varf [summitpost].JPG

Harta traseului ruta dinspre Shabil Hot Springs

Iran Sabalan unde punem cortul tabara 2700m

Tabara de la 2700 metri

Iran Sabalan oile vin in vizita

Avem niste vizitatoare care behaie

Iran Sabalan asezarile nomazilor

Asezarile nomazilor

Iran Sabalan tabara de la 2700m vine seara

Tabara de la 2700 metri pe seara

P1110965.JPG

Ce bine ca nu trebuie sa fac eu de mancare!

P1110986.JPG

Corturile lui Mohammad tin de cald … important la 3700m

P1110989.JPG

In drum spre Yarpakh Daghi (4.150 m)

P1110994.JPG

Coborare de pe Yarpakh Daghi (4.150 m)

Iran Sabalan drumul spre varf vazut dinspre Yarpakh Daghi

Drumul spre varf

Iran Sabalan muntele Sabalan vazut dinspre Yarpakh Daghi

Varful

Iran Sabalan refugiul Hoseiniyeh

Refugiul Hoseiynieh (3.600 m)

Iran Sabalan refigiul Hoseiniyeh vazut de sus

Refugiul Hoseiynieh (3.600 m) vazut de sus

Imagini Iran Sabalan lacul de crater din varful Sabalan

Lacul din varful Sabalan

Imagini Iran Sabalan lacul de crater din varf

Iran Sabalan lacul din varf

Iran Sabalan formatiuni de roci in varf

Formatiuni de roci in varf

Iran Sabalan muntele dintre Shabil HS si mama natura

Mama natura isi arata nurii? 🙂

P1120005.JPG

Mohammad Hajabolfath de la IMZ

P1120019.JPG

Ultima tabara la Shabil Hot Springs (2.700 m) in fundal muntele Sabalan

Comentarii

  • la sfarsit de august inceput de septembrie o sa fim si noi in Iran si unul dintre lucrurile de pe „to do list” este urcatul pe Damavand. Initial am tot scris mailuri cerand oferte de la ghizi/companii dar am ramas destul de fara grai cand am vazut ca pentru cinci zile ni se cere cu minim 400 de euro (pt 2 pers) mai mult decat am platit in decembrie pentru 13 zile pe everest base camp trek. Din pacate de la IMZ nu am primit nici o oferta desi am scris pana acum patru e-mailuri.
    Asa ca ne gandim tot mai mult sa mergem pe cont propriu si am inceput documentarea in sensul asta. Ne poti spune daca este usor de urmat traseul si daca este usor de gasit cazare la huts in Polour (C1) si Bargah e Sevom (C3)? De asemenea poti cumpara de mancare pe traseu sau trebuie sa aducem tot ce avem nevoie cu noi?

    Multumesc frumos.

    Adela 6 martie 2014 13:28 Răspunde
  • what a beautiful our Earth is. May such a beautiful world be a peaceful place. Thanks for such a lively presentation.

    Bijaya Ghimire 8 octombrie 2014 14:29 Răspunde
  • Adela, N-am mai urmărit comentariile la acest articol. Preturile pot fi mai mari în Iran și din cauză că nu este așa mare cerere. Cat despre IMZ, câteodată au conturile blocate pt ca internetul în Iran nu preș merge fim motive de cenzură. Poți sa încerci pe Facebook . Bafta mare 🙂 Știu destui care au mers pe cont propriu pe Damavand inclusiv iarna, ar fi bine sa nu fie grup doar cu femei prin că oamenii sunt cam conservatori în zona rurală 😉 La „huts” cu cazarea e la noroc de multe … Primul venit primul servit ori e înghesuială … intelegi 😀 E mai bine cu cort! Cu mâncarea nu știu prea ca IMZ aveau hale gramada în mașină și nu a trebuit carat nimic 🙂

    adry 25 decembrie 2014 12:14 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii