Pe Drumul Matasii: Uzbekistan, Turkmenistan si Iran. Episod 7. Ashgabat

 Obiective turistice Turkmenistan: statuia lui Turkmenbashi Ashgabat

Ziua 8 – Ashgabat

Dis-de-dimineata am lasat, dupa un mic dejun frugal, craterul de la Darvasa in spate, nu fara parere de rau, fiindca a fost unul dintre cele mai spectaculoase locuri pe care le-am vizitat pana acum. Soferul ne-a asigurat ca mai sunt cateva cratere care merita a fi vazute si pe care le vom vizita in drumul catre Ashgabat, ceea ce s-a si intamplat: dupa ce am ajuns din nou in sosea luand-o peste dune, la cativa kilometri am gasit un alt crater, la fel de mare, dar de data aceasta plin de apa, iar emanatiile de gaz razbateau spre suprafata ca niste trenuri de bule. La fel, altul uscat de data aceasta, la fel de impresionant. Mersul prin desertul Karakum mi s-a parut savuros. La adapostul aerului conditionat din masina 4×4, avand o companie extrem de comica (aproape tot timpul m-am gandit ca il am pe Jean Constantin langa mine), cei aproape 500 km au fost suportabili. Tot ceea ce era de o parte si de alta: dunele, praful, camilele, craterele… pareau intr-o continua si vie expozitie fara expozanti. Stranietatea acestei calatorii a fost chiar faptul ca nu am intalnit picior de om, iar rarele masini pe care le-am intalnit mi-au intarit parerea ca in Turkmenistan chiar ar trebui sa iei pe cineva din partea locului, iar orice aventura de unul singur este destul de riscanta.

La un moment dat am parasit soseaua, iar am luat-o peste niste dune si am intalnit un drum destul de amarat care ne-a dus la un sat din desert. Cand eram in studentie, am vazut un film japonez de exceptie, numit “Femeia nisipurilor”, un film facut dupa o carte a lui Kobo Abe. Cam asa si satul acesta, pierdut si ingropat in nisip. Am oprit la un baiat care avea un foc deja pornit si care a facut o cafea ca in partea locului, la un pret extrem de mic. Erau si iurte, si case normale in sat, erau cateva utilaje si cateva camile. Niciun om insa nu se vedea in afara de baiatul cu pricina. Am plecat destul de iute si am ajuns dupa-amiaza in Ashgabat, dupa un drum destul de istovitor.

Ashgabat, pentru cei care nu au fost acolo, e un oras frumos, dar destul de straniu. Cu muntii golasi aflati in fundal, capitala se deschide monumental cu statui impresionante la intrare, cu fantani incredibile. La o prima vedere, totul parea normal, pana cand am ajuns intr-o zona noua, in care se afla hotelul Azia, la care ni s-au rezervat locuri. In zona respectiva, toate cladirile erau placate cu marmura, aratau impecabil, dar aveau aerul unui Bulevard al Victoriei Socialismului impietrit, fara oameni. La un moment dat ni s-a parut ca suntem singurii din zona. Am vrut sa mancam ceva, restaurantul de la hotel nu functiona decat dimineata… asa ca ne-am indreptat catre un mall din apropiere. Mallul, ca orice mall, era plin de oameni normali, care cumparau, se distrau sau mancau. Am mancat excelent la un restaurant turcesc, la ultimul etaj. Iesind afara, iarasi pustietate… ne-am retras spre hotel si am observat mai indeaproape cladirile albe placate… unele dintre ele aveau motive nationale de culoare verde si rosie plasate sub forma unor abtibilduri uriase si lipite direct pe marmura, dand un aspect ciudat… de maretie si kitsch.

Ziua 9

Dimineata ne-a prins infometati, si restaurantul hotelului bineinteles ca era inchis… mai tarziu s-au gandit probabil ca ar fi bine sa-l deschida. Ne-am gandit ce se face in Ashgabat… ar fi fost cateva lucruri de vazut, in afara de turul orasului pe care l-am facut cu autobuzul – si acesta destul de gol, fara oameni. In primul rand exista un parc ce contine Arcul Neutralitatii, o constructie excentrica ce are in varf una din statuile regretatului (pe plan local) presedinte Nyazov, considerat un “tatuc” al natiunii (Turkmenbashi) si Monumentul Pacii si Independentei. De altfel, statuile lui Nyazov, aurite, sunt in mai multe locuri in Ashgabad. Tot in acest parc exista multe alte statui si fantani monumentale care nu pot sa nu te impresioneze; dincolo de stranietate, exista o maretie si un apel la imaginea unor personaje din istoria, necunoscuta noua, turcmena. Merita deci o ora, chiar doua de plimbare prin acest parc gigantic.

Un alt loc interesant, pentru cei pasionati, este herghelia de cai. Turkmenistanul este unul dintre producatorii unei rase de cai de o frumusete aproape nepamanteana, cai dotati si cu calitati deosebite legate de viteza si forta. Desi sub controlul armatei, hergheliile se pot vizita si poti avea ocazia sa fii aproape de aceste animale nobile si prietenoase. De aici am luat un taxi catre moscheea Kipchak, construita la indicatiile lui Nyazov si fiind cea mai mare din Asia Centrala; aici este si mausoleul lui Nyazov. Este un ansamblu de cladiri absolut impresionant, din marmura alba si cu acoperisurile si cupolele aurite, iar interiorul moscheii este, de asemenea, maiestrit lucrat. Minaretele poarta inscriptii din Ruhnama, o carte scrisa de insusi Nyazov si care se doreste o carte spirituala, plina de pilde pe care presedintele le-a lasat poporului sau.

Cu acelasi taxi cu care se merge la moscheea Kipchak se poate merge apoi la ruinele Nyssa (cam 18 km de Ashgabat), locul unde fost capitala regilor parthieni (sec 1 i.e.n-sec. 1 e.n.). Vizita merita facuta, e un loc plin de liniste si de cotloane arheologice, unde cei pasionati pot sa se lase pierduti.

Ce ar mai fi de vazut in Ashgabat? Moscheea Ertugrul Gazi, care seamana foarte bine in ceea ce priveste arhitectura cu moscheile Süleymaniye sau Sultanahmet din Istanbul, si piata ruseasca. Aici, din pacate, nu am mai ajuns (este organizata din doua in doua zile si nu ne-am potrivit, ea fiind si la ceva distanta de Ashgabat).

Privind retrospectiv, Ashgabat merita vizitat, nu este un oras obisnuit. Trebuie sa recunosc faptul ca stranietatea sa a fost echilibrata de maretia unor edificii sau monumente. Oamenii, desi putini vazuti la fata, sunt extraordinari si calzi, ceaiul este puternic, barbatesc si inspira incredere.

Ne-am indreptat catre hotel istoviti, urma a doua zi trecerea granitei in Iran, o tara pe care abia asteptam sa o revad. Dupa frumusetea stranie a Turkmenistanului, asteptam Iranul ca pe un “acasa”.

Imagini pe drumul spre Ashgabat

Imagini Turkmenistan: Craterul uscat

Craterul uscat

Imagini Turkmenistan: Camile prin desertul Karakum

Camile prin desertul Karakum

Atractii Turkmenistan: Craterul cu apa

Craterul cu apa

Traditional in Turkmenistan: Satul Erbent

Satul Erbent

Imagini Ashgabat: Victoria Socialismului - varianta turkmena

Bulevardul Victoria Socialismului – varianta turkmena

Obiective turistice Ashgabat: Turkmenbashi

Statuia lui Turkmenbashi

Cai Turkmenistan: Herghelia de cai

Herghelia de cai

Obiective turistice Turkmenistan: Moscheia Kipchak Ashgabat

Moscheea Kipchak

Situri istorice Turkmenistan: Nyssa

Nyssa

Comentarii

  • Asgabatul este unul dintre acele locuri care trebuie vazute pentru a intelege ce poate face un nebun cu tara lui, cum si-o poate revendica si cum poate deveni jucaria sa personala…mai stim noi unul, tot defunct.
    Nu-mi place sa-mi autopropun articolele, dar imi permit sa fac o exceptie ptr ca am scris ceva despre tatucul Turkmenbashi. Daca te intereseaza, las linkul mai jos: http://lumeaatreia.blogspot.ro/2011/02/personalitati-marcante-turkmenbasy.html

    Astept intrarea in Iran:) Toate cele bune.

    Dudian 17 iulie 2012 10:17 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii