Distribuie articolul:

Cu ceva timp in urma, ma intalneam cu Olivia de la Exact Travel si ne gandeam unde am putea organiza un tur… undeva, fain si exotic. Prima idee a fost Mongolia. Din pacate, dupa ce am pus toate costurile impreuna s-a ajuns la o suma extrem de mare. Ma gandeam la o tura mai ieftina, asa ca ne-am gandit la marea sa vecina sudica, China. E drept, am mai fost in China de cateva ori, dar nimeni nu cred ca poate sustine ca a vazut China – e mult prea mare. In plus, aveam niste restante “obligatorii” – armata de teracota de la Xi’an, superbele peisaje de la Guilin, eram curios sa vad cum s-a mai schimbat Shanghaiul (nu fusesem decat o data in iarna lui 2004), asa ca am decis – urmatoarea editie “Hai cu Imperator in…” se va desfasura in China. Dar trebuia adus ceva nou, ceva inedit… si mi-am adus aminte ca exista un parc national cu un nume imposibil care a jucat un rol de muza pentru creatorii filmului Avatar – un loc care seamana perfect cu planeta Pandora din istoricul film! L-am intrebat pe amicu’ Google si am aflat – este vorba de Parcul National Zhangjiajie! E musai sa fie in program!

Cateva luni mai tarziu, iata-ma in aeroportul Otopeni gata de plecare. Eram eu si inca 11 persoane dornice sa descopere marea China, tara cu cea mai fascinanta dezvoltare din lume in ultimele doua decenii… Ce sa va spun despre China? Chinezii sunt extrem de mandri ca au 5.000 de ani de istorie si nu rateaza nicio oportunitate pentru a le comunica aceasta informatie celorlalti (mai ales celor cu vreo 300 de ani de istorie). Dintotdeauna, China a fost o mare putere si dintotdeauna imparatul, fie ca se afla la Xi’an sau Beijing, a domnit peste un teritoriu imens. In plus, birocratia s-a nascut in China, puterea fiind exercitata direct de la Beijing prin intermediul a zeci de mii de oficiali guvernamentali, un soi de semi-zei locali care fusesera investiti de insusi imparatul-zeu. Ultimele secole ale mileniului trecut au dus la o decadere a imperiului. Iar slabiciunile Imperiului de Mijloc (asta inseamna de fapt “China”, pentru ca intotdeauna acest stat s-a considerat buricul lumii) au iesit clar in evidenta in momentul in care pe coastele chineze au aparut galioanele diavolilor albi – europenii dornici de aur, matase si alte bunuri exotice. O mana de europeni folosind arme moderne erau capabili sa puna pe fuga armata de sute de mii a imparatului.

In 1913, criza ajunge la apogeu si ceea ce parea de neimaginat se intampla… Zeul-imparat este alungat de la putere, dar ramane inchis in imensul Oras Interzis din centrul Beijingului… Intre timp, China se prabuseste in haos. Lorzi locali preiau puterea, iar Republica este cam impotenta… Anii ’30 aduc pe continent si noua putere moderna a Japoniei. Japonia putea avea o soarta similara cu China, dar Restaurarea Meiji din 1868 a dus la o modernizare infernala a Japoniei, care a saltat in decurs de o generatie, dintr-un Ev Mediu dominat de shoguni, in epoca industriala, cu o tehnologie similara cu Europa sau America de Nord… A fost unul din acele miracole social-economice ale Asiei – cel de-al doilea este cel al Coreei de Sud din perioada post-razboi si acum, iata, China.

Unii dintre challengerii puterii sunt si comunistii, un mic partid inspirat de Moscova, dar care prinde radacini destul de puternice, vorbind pentru prima oara in ultimii 5.000 de ani maselor si nu elitelor sau negustorilor. Puterea republicana nu ii poate zdrobi, iar atacul japonezilor ii pune pe chinezi in genunchi. Dupa incidentul de la Podul Marco Polo, japonezii cuceresc Beijingul, veche capitala imperiala, conducerea republicii se repliaza la sud, la Nanjing, langa Shanghai. In 1937, Nanjingul este si el cucerit de japonezi, care violeaza orice femeie gasesc in noua capitala si ucid dupa bunul-plac. Comunistii si republicanii lui Chiang Kai-Shi trebuie sa cada la pace pentru ca in curand nu ar mai avea ce putere sa isi dispute, fiindca dusmanul japonez calca totul in picioare. Atat Kuomintangul, cat si comunistii se retrag in provinciile sudice si sud-vestice ale Chinei si rezista cat pot Japoniei.

Capitularea Japoniei in 1945 gaseste China in foame – milioane de oameni au murit de razboi sau de inanitie, natiunea este sleita, bugetul gol, iar cele doua partide, neimpacate. Luptele dureaza pana in 1949, cand in cele din urma armata comunista, mult mai disciplinata si motivata, avand in spate majoritatea populatiei, preia puterea. Mao Zedong proclama Republica de la balconul Portii Tienanmen la 1 octombrie 1949, iar resturile armatei Kuomintangului, avand cu ei insa tezaurul national si cel imperial, se retrag sub protectia marinei SUA in insula Taiwan…

Perioada maoista nu a fost dintre cele mai vesele. Razboi nu a mai fost, in schimb, foamete cat cuprinde. Regimul comunist s-a potrivit ca bata-n balta civilizatiei mercantile chinezesti, asa ca nationalizarea si colectivizarea au dus la esecuri calculate in milioane de victime. Marele Salt Inainte si Revolutia celor 1.000 de flori (zisa si Revolutia Culturala) au aruncat la pamant o tara deja in genunchi. Mao moare in 1973 si deja nu mai inseamna decat o mumie vie care trebuia adulata. Urmeaza o lupta interna fara menajamente si, spre surpriza generala, “Banda celor 4”, pro-maoista, inclusiv vaduva Marelui Om, este inlaturata de la putere si, dupa un vechi obicei oriental, aruncata direct in inchisoare… Din inchisoare, reapare unul dintre cei 3 conducatori istorici ai Revolutiei Comuniste si ai Marsului cel Lung, Deng Xiaoping. Ceillalti doi, Ciu En-Lai si Mao, erau deja morti… Deng declara in 1978 ca “sa te imbogatesti este glorios” si marcheaza un nou inceput pentru China care o propulseaza dupa nici 30 de ani drept cea de a doua cea mai mare economie a lumii, in mars fortat pentru a deveni cea mai mare putere a lumii!

Evident, despre asta am recitit in avionul spre Shanghai… nu prea mult timp… zburand in timpul noptii, voiam sa dorm pentru ca aterizam la Shanghai undeva inainte de pranz si in ziua aceea nu voiam sa dorm… eram in Shanghai pentru a doua oara, dupa 8 ani, si voiam sa-l iau la pas.

Avionul Lufthansa a aterizat la timp pe ultramodernul aeroport Pudong in ceea ce este probabil cea mai moderna metropola a lumii. Am fost asteptati la aeroport de ghidul care ne va intovarasi in Shanghai si in vizita dintr-un orasel de langa marea metropola pre numele lui Felix (nu, nu e vorba de Dan Voiculescu, exista Felix si in China!). Shanghaiul ne-a intampinat cu ceata sa clasica, cu un grad de umiditate de aproape 90% si peste 30 de grade Celsius… un cocktail ucigator pentru unii veniti dupa vreo 18 ore de calatorie si somn chinuit sau nesomn in clasa economy a Lufthansa… Asa ca aerul conditionat din autocar a venit taman la tanc.

Urma sa stam la hotelul Holiday Inn de pe langa principala gara a orasului. Uimitor, desi sunt mii de hoteluri in Shanghai, acesta este exact hotelul in care am stat si acum 8 ani. Ce coincidenta! Din pacate, mare lucru nu s-a modernizat la acest hotel in acesti ani, iar pe alocuri era cam decrepit, dar ce conteaza… aici trebuie doar sa dormi cateva ore, in rest, trebuie sa vizitezi… nu vii in fiecare zi la Shanghai. Si camera era OK – curata, pat confortabil, baie si o panorama superba asupra unui maidan si a sinelor de tren de la etajul 20 si ceva… Shanghaiul era poreclit in perioada pre-comunista drept “Curva Estului”, din cauza numarului imens de prostituate din oras… traditia a fost reluata dupa anii ’80 si toti cei cu care am venit in Shanghai au primit pliante cu oferte de fete, bagate dimineata devreme pe sub usa… culmea, desi eram tip si aveam si camera single, nu am primit niciun astfel de pliant… se pare ca bazele de date ale hotelului erau proaste, dar si ora in care se livrau ofertele nu era cea mai inspirata…

La nici o ora dupa ce am aterizat in camera, toti cei 12 erau gata de plecare. Unii dintre noi au vrut musai sa mearga cu Meglev, eu am sugerat o tura diferita… asa ca am luat metroul (cam imbarligata statia de la gara) si ne-am dus direct pe Nanjing Lu, principala strada comerciala pietonala din Shanghai. Pentru ca nu era inca seara, nu am fost inghititi de multimea de lumini – est-asiaticii iubesc culorile stridente, asa ca noaptea Nanjing Lu este luminat in mii si mii de culori care mai de care… in schimb, nu pot sa nu remarc magazinul Apple – plin pana la refuz de iubitori de Iphone, Ipad, Ipod si Dumnezeu stie ce.

Dupa cativa pasi pe Nanjing Lu, ajungem acolo unde imi doream… pe malul fluviului, de unde ai parte de superba panorama a Pudongului, noul Shanghai… Desi pe malul fluviului se afla o statuie relativ discreta a lui Mao, cel care si-a pus pecetea asupra Shanghaiului a fost tot Deng. Imediat dupa ce a preluat fraiele puterii, Deng s-a dus la Shanghai si s-a plimbat pe Bund, promenada dominata de cladirile clasice ale perioadei interbelice, o alta perioada de frenezie economica in istoria orasului. Si cum se uita peste fluviu, intr-o zona pustie, il intreba pe prim-secretarul judetului Shanghai – “Tovarase, ce e acolo?”. “Cooperativa Agricola de Productie Pudong, sectia laptoase mari, unitate fruntasa in intrecerea socialista pe ramura”, raporta cu mandrie prim-secretarul. “Bine, bine”, mormai Deng. “Acolo, vom face cel mai modern oras din lume ca sa-i taie pe colonialistii din Hong Kong” … Si de-abia pleca batranul, ce mai freamat, ce mai zbucium… mii de zgarie-nori se inaltara in doar trei decenii de impliniri marete… De altfel, comparativ cu 2004, erau mult, mult mai multe blocuri…

Dupa ce ne-am delectat cu imaginea incetosata a Pudongului, am coborat in subteran sa luam trenuletul care subtraverseaza fluviul. E un tren turistic care strabate un tunel luminat strident, taman bun pe gustul milioanelor de turisti chinezi… dar, oricum, interesant, la un moment dat jocul de lumini a fost fain si ne-a pregatit pentru explozia de lumini care avea sa ne invaluie in Pudong dupa lasarea intunericului.

Am trecut pe langa turnul de televiziune “Perla Orientului”, dar l-am lasat pe a doua zi – era in program, oricum, si nici vizibilitatea nu era prea buna (poate maine, poate maine, dar fara prea multe sanse conform prognozei meteo), asa ca am decis sa trecem mai intai printr-un restaurant chino-japonez (zis japonez, dar cu multa mancare chinezeasca :)) si sa ne urcam in impresionantul turn Jin Mao (inseamna “Turnul Prosperitatii Aurite” :)), unul din primele turnuri construite in Pudong… Aici se afla, printre altele, hotelul Hyatt care pana de curand era hotelul aflat la cea mai mare inaltime din lume – ajunge pana la etajul 87 (a fost batut chiar de un alt Hyatt, tot in Shanghai). Pana una, alta insa, am luat liftul si cu o viteza ametitoare (si infundatoare de urechi) am ajuns tocmai la etajul 88!

De aici, privelistea plina cu zgarie-nori. Langa noi, mai inaltul, dar mai recentul Shanghai World Financial Center, poreclit si “desfacatorul de bere”, datorita “scobiturii” de pe la etajele 70-80, dar si santierul frenetic de la Shanghai Tower, viitorul “cel mai inalt” din Shanghai care va avea 128 de etaje… dar pana una, alta, in ceata densa a Shanghaiului, seamana mai repede cu o baza spatiala in constructie… Battleship Galactica langa noi!

Am asteptat caderea intunericului si aprinderea luminilor si bine am facut. Desi Andra si Andreea au cazut la datorie, adormind la etajul 88, ceata s-a ridicat si am putut savura o panorama super prin geamurile din pacare cam murdare de la etajul 88 al Cladirii Prosperitatii de Aur! Turnul de televiziune, blocurile din jur, dar si blocurile aliniate cuminti la Bund, dincolo de fluviu – o imagine de neuitat.

Ne-am intors lipa, lipa spre metro. Cea mai mare parte a trupei a capotat, asa ca i-am suit in metrou sa fuga acasa, iar eu si Dan am ramas sa mai pozam mareea de culori si lumini din oras… Dar, dupa ce am revenit pe Bund prin marea de lumini psihedelice din tunelul de sub fluviu, s-a pus o mama de ploaie de tip ecuatorial, ca nimeni si nimic n-a ramas neudat… de altfel, marea majoritate a chinezilor s-au descaltat si au pornit lipa, lipa prin apa in drum spre metrou… dar, ca orice descarcare de nori violenta, ploaia nu a durat prea mult si pana am ajuns la metrou se oprise… Uzi leoarca, nu am mai adastat pe Nanjing Lu, doua poze la marea de lumini si fuga acasa cu metroul! A doua zi, era de alergat si de vizitat.

Nota:

Acest tur l-am facut in parteneriat cu Exact Travel care mai organizeaza o excursie similara la primavara. Pana atunci, va invit sa mergem impreuna in sudul Africii la sfarsit de noiembrie.