Acum vreo cateva saptamani primeam un mail de la Alex,  zis si Turistu, al carui titlu suna interesant “Invitatie”… Si cum tot anul acesta a curs cu invitatii, l-am deschis sa vad care e treaba. Ei bine, aveam sa aflu ca Neamtul se alatura mai multor orase ale patriei care invitau bloggeri sa le viziteze si sa le descopere. Si cum anul acesta descoperisem Mehedintiul si revazusem Sibiul, cu cea mai mare placere onoram si invitatia la Neamt, mai ales ca nu mai fusesem de mult si este un meleag incredibil de frumos. Mai fusesem in Piatra-Neamt prin martie, la invitatia celor de la Hotel Central Plaza, dar atunci nu vizitasem decat capitala de judet, Piatra-Neamt … De data asta urma sa vizitam tot tinutul Neamtului – sau, ma rog, ce poti vizita in 2 zile!

Vineri dimineata plecam la drum impreuna cu Adrian Ciubotaru  pe post de sofer de lux (omu’ e in limba dupa masini, iar cum eu urasc sa conduc, eram cuplul perfect), alaturi de o copila blonda, dar ganditoare, venita tocmai din perfidul Albion (ea a conferit statutul de blog trip multinational evenimentului de la Piatra-Neamt). Si cum lui Adrian drumul prin Moldova i se parea plicticos (si eram perfect de acord), am luat-o pe la Cheia, strabatand ulterior Covasna si Harghita, celebrul tinut exotic din mijlocul tarii… Si ca veni vorba, pot sa va spun ca am mancat la Miercurea-Ciuc, la restaurantul Gambrinus… excelenta mancare intr-un cadru traditional secuiesc foarte fain (Köszi, Árpád-bacsi pentru pont!). Din pacate, am pierdut prima conferinta organizata in Romania despre promovarea turismului online tinuta la Piatra-Neamt la “pachet” cu proiectul de prezentare a tinutului Neamt. Oricum, au fost niste speakeri “grei” si daca ar fi sa citez tweetul lui Alex, unul dintre inimosii organizatori ai mega-proiectului: “Lumea nu a prea clipit la prezentarile lui Mugur, Chinezu si Monica”… Asta e, nu pot fi tot timpul peste tot. Dar chiar si fara relatarea mea, puteti citi povestea completa a ce s-a discutat in articolul lui Tudor.

Asa ca, vineri seara, descind in Piatra-Neamt si, dupa ce imi iau camera in primire foarte rapid (am primit ditamai apartamentul – multumiri Central Plaza!), am rupt-o la fuga spre stadion. O parte din gasca de bloggeri era la meci, in plus trebuia sa ma vad si cu amicul nemtean Adi. Ce pot sa spun este ca am avut un impact grozav asupra meciului. Nici nu m-am asezat prea bine pe scaun, ca jucatorii care pana atunci jucasera o mare turca, stimulati pesemne de augusta-mi prezenta, au dat drumul la joc, iar Ceahlaul a dat primul gol. In repriza a doua a fost o idee mai mult fotbal, de asemenea, cu stimuli “imperiali” 🙂 Cum am pus mana pe videocamera sa filmez, a egalat Brasovul, cum am pus mana pe aparatul de fotografiat, a mai dat Ceahlaul un gol. Si asa s-a si incheiat meciul: Ceahlaul – Brasov 2 – 1 :).

Seara, cina festiva in frumoasa crama a hotelului Central Plaza, super-ospitalierele noastre gazde… Si cum evenimentul a fost sprijinit de consiliul local, am avut surpriza sa-l intalnesc si pe Pinalti, legendarul primar al Neamtului si patron al echipei Ceahlaul… Si a fost un partener de discutii agreabil, evident, subiectele principale fiind sportul si proiectele din oras. Acum, drept sa zic, desi Pinalti este indubitabil un personaj pitoresc, cel putin din punct de vedere turistic a plusat puternic in Piatra-Neamt, daca ar fi sa ma gandesc la strand, care cred ca e cel mai fain din zona Moldovei, la teleferic, partii de schi si multe altele. Nici orasul nu arata rau, in ansamblu, dimpotriva!

Si dupa mancare (multa, munti de mancare – leitmotivul weekendului acesta, pe oriunde am fost, ne-am trezit cu munti de mancare), m-am retras in vastul meu apartament de la etajul 4 de la Central Plaza. Am mai scris despre hotel si repet… este, probabil, unul dintre cele mai bune, daca nu cel mai bun hotel de prin zona Moldovei, iar cel de al doilea sejur aici a fost ca si prima data, o placere. Daca aveti bani (e totusi un hotel de 4 stele!), sunteti in delegatie sau va ganditi sa organizati o conferinta / team building / mai stiu eu ce, pun ramasag ca veti fi incantati.

Sambata dis-de-dimineata, in formatie completa dupa un mic dejun copios, plecam sa descoperim Piatra-Neamt. Si nu stiu cum se face, desi de fiecare data m-am simtit foarte bine in Piatra-Neamt (si in martie, si acum), am avut ghinion cu vremea. Daca vineri (cand am sosit) si luni (cand am plecat) cerul era albastru si soarele stralucea, tot weekendul am avut un cer cam bacovian :(. Dar, cel putin, am avut parte de locuri magnifice care au compensat lipsa soarelui… si daca ar fi fost soare ar fi fost incredibil! Ufff.

Primul popas, in zona Curtii Domnesti. Am mai fost aici si in martie, si era o mare de namol a unui santier in constructie. Acum, descopeream o zona aproape gata intr-un timp-record pentru viteza lucrarilor publice in Romania (la mine, in Titan, se tot schimba o sina de tramvai de vreo 2 ani, ma intreb daca Oprescu nu a decis sa construiasca un Maglev in secret pe Liviu Rebreanu :)) care va fi in mod cert un punct de atractie. Am vazut din nou biserica Sf. Ioan construita de Stefan cel Mare si turnul lui Stefan, redeschis special pentru batalionul de bloggeri veniti sa viziteze Neamtul. Nu fiti gelosi, am aflat ca, in curand, turnul va fi redeschis pentru toata lumea (se mai amenajau niste mici camere ce vor fi folosite ca spatiu expozitional) si veti putea admira panorama orasului, dar si un mecanism complex de orologiu de prin secolul 19 (functioneaza, va puteti regla ceasul dupa orologiul din turn). In plus, am avut parte de un ghid excelent, cu o logoree impresionanta, dar bombardandu-ne cu mii de informatii foarte interesante! In plus, a reusit sa animeze o epoca pe care cu greu ti-o poti imaginezi… parca am fi avut in fata un film 3D, nu un om care povesteste! Excelent :).

Dupa zona curtii domnesti, Piatra-Neamt nu a fost niciodata capitala a Moldovei, dar aici exista o curte domneasca in caz ca voievodul era prin preajma locului. De altfel, exista si un hrisov emis de cancelaria lui Stefan de la Piatra-Neamt, asa ca orasul se mandreste, si el, cu prezenta marelui domnitor (de fapt, biserica este ctitoria acestuia). Dupa vreo 10 minute pe jos, ajungem la muzeul de istorie. O sa spuneti ca “ce muzeu de istorie intr-o urbe mica, or fi cateva oase prafuite printr-o sala obosita cu neoane de pe vrmea lu Tutankhamon”. Sincer, nici eu nu ma asteptam la cine stie ce, mai ales ca la intrare eram informati ca putem inchiria DVD-uri cu filme artistice (un business infloritor prin anii ’90 prin orice scara de bloc, dar cam disparuta in epoca torentelor si a internetului de mare viteza). Dar, dupa holul de la intrare care nu mi-a spus mare lucru, am descoperit un muzeu surprinzator, foarte frumos aranjat, cu o luminatie moderna punand in valoare niste exponate cu adevarat superbe. Si cum prin partea locului a inflorit celebra civilizatie de la Cucuteni care a creat niste obiecte ceramic superbe, ei bine, coroana acestui muzeu este reprezentata de descoperirile arheologice din epoca respectiva si cea precedenta. Din pacate, Muzeul Cucuteni este inchis pentru refacere, dar Muzeul de Istorie detine niste lucrari exceptionale, bine puse in valoare de display-urile luminate modern, dar si de ghid… Exista vase de uz zilnic, dar si vase care sunt, evident, folosite pentru fala potentatilor vremii… Pe atunci fitzele se manifestau prin oale si cratite frumos ornate, nu prin iPhoane si masini bengoase :).

Fiind in Piatra-Neamt, evident ca nu am ratat ocazia sa ne urcam pe dealul Cozla cu telefericul pentru o panorama de zile mari (din cauza cetii si norilor, a fost cam de zile mici) spre zona Montana care incepe sa se profileze de pe la Piatra-Neamt incolo.

Si cum panorama de pe Cozla doar sugereaza ce faina e zona dinspre Bicaz, am sarit in masini si am taiat-o spre superbele Chei ale Bicazului. Ne-am plimbat pe jos printre chei, sincer, e greu de descris ce e acolo, asa ca mai bine va duceti sa le vedeti… sunt magnifice, un adevarat spectacol al naturii. Si pentru ca vorbeam de spectacolul naturii, nici Lacul Rosu nu e departe, asa ca tura “prin Neamt” s-a transformat in “prin Harghita” si am ajuns si la faimosul lac unde am fost intampinati in miros de körtös kolács, faimosul cozonac secuiesc. Directorul rezervatiei nationale, dl Hegyi Barna, ne-a intampinat povestindu-ne cate ceva despre flora si fauna din zona (printre animalele rare din zona, poti gasi rasi, dar si capre negre). Este unul dintre cele mai mici parcuri nationale din Romania, avantajat de faptul ca nu exista asezari umane prin zona (exceptand Lacul Rosu), dar dezavantajat de sutele de mii de masini care se strecoara prin Chei an de an – zona este una dintre cele mai circulate sosele de tranzit intre Moldova si Transilvania! Tot aici este unul dintre principalele locuri de hibernare ale ursilor din tara (de altfel, Romania este una din tarile cu cei mai multi ursi in libertate din Europa), iar oamenii de aici se vede din glas ca lucreaza cu pasiune. Sunt doar 10 intr-un parc national de dimensiuni apreciabile, luptandu-se cu toate problemele – de la incendii de padure la gunoaie (a caror cantitate se pare ca a scazut in ultimii ani)… un parc similar din Ungaria ar avea 150 de angajati!

Apoi, ne-am pus pe o barca, cu un carmaci debutant in ale vaslitului, dar care pana la urma s-a dovedit un mester carmaci, asa ca nu am ajuns la fund… Pentru cei care nu stiu, Lacul Rosu s-a format, in 1837, in urma unor masive alunecari de teren dintr-un an extrem de ploios care au sugrumat trei paraie… o zona a fost inundata, formandu-se un lac, iar copacii zonei au fost inundati. Dupa inundatii, primii oameni care au ajuns prin zona au avut surpriza sa descopere un lac necunoscut cu fundul rosu datorita concentratiei de fier din apa… Si asa copacii inundati au supravietuit pana in zilele noastre, inveliti in fier care i-a aparat de descompunere. Din pacate, lacul este amenintat de colmatare, paraiele care il adapa aducand numeroase aluviuni cu ele… sa speram ca se vor gasi niste fonduri europene si pentru aceasta problema. Ca veni vorba, nu stiu daca stiti, dar in 1991 s-a petrecut un fenomen similar – ploi masive, alunecari de teren si asta a dus la formarea unui alt lac, lacul Cuiejdel, mai putin cunoscut, dar format in conditii similare.

Ultimul obiectiv al zilei – barajul de la Bicaz (fost Lenin), construit in anii ’50, pe care te poti plimba cu vaporasul printr-un peisaj de basm. La un moment dat, stratul de nori s-a rarefiat si o lumina deosebita, ca venita dintr-o alta lume, a imbratisat malurile lacurile… Semne bune pentru vremea de maine? Am adus si o ofranda cerului prin lansarea de lapioane care au luminat noaptea pe deasupra barajului… Doar, doar sa fie soare!

Dupa o zi printre munti, seara am fost ingropati din nou de un munte de mancare! Poti sa spui despre Moldova orice, dar niciodata nu poti s-o acuzi de mancare proasta. Oriunde te duci, te lingi pe degete… Noroc ca exista McDonald’s sa creeze un echilibru… Si daca treceti pe soseaua Bicaz – Piatra-Neamt, inainte de Piatra-Neamt, opriti la restaurantul Balad’Or  (o sa vedeti cateva panouri pe sosea) pentru o mancarica excelenta!

Pana la ora la care incarc acest articol, dintre cei care au fost la Piatra Neamt s-au invrednicit sa scrie Ancuta Lebada, Nebuloasa, Makavelis si Dragos Asaftei. Sa ma scuzati daca au mai aparut si alte articole si nu le-am dibuit inca 🙂

priNeamț a fost un eveniment sustinut de Primaria Piatra Neamt, Central Plaza Hotel (pentru o cazare excelenta), Petrom (pentru benzina), Cosmote (multumesc pentru tricouri), Noroc (oamenii astia nu au site, dar in schimb ne-au facut cadou bere si masti 🙂 si Autonom (pentru drumul dus, ca la intors a trebuit sa ma intorc cu CFR-ul :).

Imagini din tinutul Neamt

Drum intins prin secuime

Intr-un final, ajungem la Hotel Central Plaza in centrul din Piatra Neamt

Unde ma astepta o camera super si cadouri de la sponsori 🙂

Dar am lasat totul balta si am fugit la meci. Asta e centrarea din care a iesit golul victoriei lui Ceahlaul 🙂

A doua zi, in centrul vechi – zona curtii domnesti

Impreuna cu super-ghidul Lucian (tipul din mijloc, nu Vis Urat 🙂

Iata-ne in varful turnului lui Stefan

Biserica Sf. Ioan vazuta din turn

Intrarea la Muzeul de Istorie nu mi-a inspirat prea multa incredere

Dar in interior, am descoperit un muzeu modern, cu exponate extraordinare

Ce ziceti de vasul acesta ? Cine o fi fost proprietarul ?

Iaca si un luptator dac !

Apoi, am luat telefericul

pentru a admira de sus biserica lipoveneasca

orasul

Batca Doamnei

dar si hotelul nostru 🙂

Neamt inseamna si superbele Chei ale Bicazului

Am dat un pic si pe la vecini, pe la Lacu Rosu, in Harghita

Unde ne-am dat cu barca

Printre trunchiuri de copaci multi-seculare

Pentru a ajunge si la ultimul obiectiv turistic al zilei – baza de „agreement” de pe lacul Bicaz

Nu am ajuns la nici o intelegere, dar in schimb, ne-am plimbat cu vaporul 🙂

in departare, barajul de la Bicaz

Dar lasarea serii nu ne-a lasat fara program – am lansat lampioane pe baraj

Si ne-am umplut cu bucate moldovenesti la Balad’Or