Să dăm o mână de ajutor pentru Nepal

01. Ochii lui Buda din Nepal.JPG

Era ziua de 25 aprilie 2015 şi mă aflam în Samarkand, Uzbekistan. Vremea – complet neobişnuită pentru sfârşitul de aprilie – nor, frig, ceva ploaie. Frig ca de iarnă, aşa că m-am îmbrăcat cu tot ce aveam la mine, noroc că îmi luasem o geacă groasă, pentru că în ziua în care am tranzitat prin Istanbul se şi anunţase o vreme rece şi ploioasă. Era o atmosferă un pic stranie. Am sărit peste ea, evident, ajutat şi de frumuseţea Samarkandului. Am fost la mormântul lui Timur Lenk, probabil criminalul nr. 1 al omenirii (se pare că a omorât cel mai mare număr de oameni raportat la populaţia globului de la data respectivă, cu o “performanţă” superioară unui Hitler sau Stalin). OK, mausoleul este impresionant, dar parcă spiritul malefic al celui pe care Uzbekistanul îl venerează azi ca un erou naţional încă bântuie zona. Apoi, m-am dizolvat în albastrul Registanului, superba piaţ ă centrală, cu trei medrase stând la sfat faţă în faţă. Wifi-ul e o rara avis prin Uzbekistan (în toată ţara, nu am întâlnit decât un singur restaurant care să aibă wifi), aşa că, atunci când am dat la hotel, unde, de bine-de rău, se târa un internet cu viteza melcului. Am dat drumul la Facebook şi am rămas şocat – Nepalul fusese lovit de un cutremur devastator. Iar Razvan Marc se ruga pentru prietenii de la picioarele Himalayei. Dumnezeule, a venit ziua lui “The Great Himalayan Earthquake” aşteptat de ani de zile?

Nepalul se află într-o zonă geologică păcătoasă. Este locul unde placa ce a transportat India din Africa până în Asia de Sud intră pe sub Himalaya. Este locul unora dintre cele mai violente ciocniri ale plăcilor tectonice. Unde India se bate cu Tibetul. Nepalul a mai fost lovit de cutremure devastatoare în istorie şi va mai fi. Nepalul este însă o ţară săracă şi incapabilă să construiască clădiri moderne ca Japonia, capabile să reziste la cutremure puternice. Comunicaţiile cu exteriorul erau în stare de knock out, iar primele informaţii venite pe telefonia şi Internetul prin satelit anunţau un dezastru. Am căzut pe un scaun #PreyforNepal.

Am fost de două ori în Nepal. O dată, singur, pe vremea Regatului, a doua oară acum câţiva ani, cu încă 27 de oameni în primul tur din seria “Haideţi cu Imperator în…”. De fiecare dată, mi-a plăcut Nepalul enorm. Nu este cel mai curat, nici cel mai modern loc, dar are un farmec aparte… clădirile acelea care zici că stau să cadă, acoperişurile templelor, vânzoleala aia colorată, zâmbetele şi râsetele unuia dintre cele mai sărace popoare ale lumii, mantrele călugărilor tibetani, cei mai semeţi din lume, cele mai periculoase şosele din Euro-Asia, totul este un mix care i-a fermecat pe muţi… Şi pe mine, aşijderea. Nu o să uit vreodată prima mea întâlnire cu Durbar Square, piaţa centrală din Kathmandu, şi acoperişurile pagodelor care se profilau în aproape-obscuritatea nopţii după ce venisem aproape fugind din Thamel. Berea cu ghizii din Durbar Square, muzeul din Patan, oooo!, nepalezul care învelea cu grijă un şobolănel să nu-i fie frig, la Swayambunath, raftingul de pe valea Trisuli, toate mi se intersectau în memorie ca nişte flash-uri. Pe ecranul televizorului de la recepţie, BBC-ul transmitea imagini de arhivă şi corespondenţe dintr-o ţară în genunchi. Din nou, apocalipsa curgea în direct.

Şi, evident, grija pentru prietenii din Nepal – Raj, BJ, dar şi pentru Patricia, ale cărei poze de pe Facebook îmi spunea că IERI era în Kathmandu. O zi mai târziu, am simţit cum un bolovan se pulverizează: “Raj has been marked as safe in Nepal”. “Patricia has been marked as safe in Nepal”. “Bijaya has been marked as safe in Nepal”. “Alex Gavan has been marked as safe in Nepal”. “Radu Vatcu has been marked as safe in Nepal”. Facebook-ul îşi activase Safety Check-ul la o astfel de scală pentru prima oară după lansarea lui astă-toamnă. Tx, Zucky!

Zilele următoare, am urmărit, înjurând viteza Internetului prin Stane, ce se întâmplă acolo. Imagini cu clădiri prăbuşite, cu oameni scoşi vii sau morţi de sub dărâmături, cu superfortăreţe zburătoare punând roţile pe pistele cutremurate ale aeroportului Tribhuvan (care, surprinzător, s-a redeschis la 10 minute după cutremur şi a asigurat mişcarea celui mai mare număr de avioane din istoria ţării), cu elicoptere înfruntând furtuni de zăpadă să aterizeze la Everest Base Camp unde 18 oameni fuseseră ucişi de avalanşe. Încet, încet, detaliile începeau să apară. Statistica morţilor a ajuns undeva la 10.000 de oameni (Slavă lui Buda că The Big One a avut loc fix în mijlocul zilei, altfel numărul morţilor s-ar fi multiplicat de multe ori), numeroase temple şi structuri istorice s-au prăbuşit, dar infrastructura turistică a rezistat. Înţeleg că nu a existat decât un hotel care să fi căzut în Thamel (surprinzător, au fost construite mult mai rezistent decât te aştepţi la prima vedere), restaurantele s-au redeschis imediat, magazinele de tot felul sunt deja back to normal în proporţie de 20 – 25%. Legăturile auto funcţionează (mă rog, cât de bine funcţionează în Nepal), Pokhara nu a fost afectată, iar accesul spre Everest va fi funcţional din nou până la mijlocul lunii mai. Populaţia locală, turiştii, dar şi armatele chineză şi indiană s-au mobilizat să intervină peste tot. Poveşti de eroism, poveşti de viaţă şi de moarte, de groază şi de sacrificiu au apărut pe site-uri indiene, nepaleze, occidentale. Nu se ştiu încă pierderile. Ultimele estimări indică aproximativ 30% din Produsul Intern Brut de anul trecut. Nepalul îşi va reveni doar cu sprijin internaţional. Avioane ruseşti, indiene, chineze, europene, iraniene, ceheşti au aterizat, au adus ceva ajutoare, dar nu destul. Mai bine de 1,5 milioane de copii sunt în pericol, fără acoperiş deasupra capului, unii rămaşi orfani.

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=fuKoLze71C0

Cutremur într-o intersecţie în Kathmandu. Un templu se prăbuşeşte, zeci de oameni aleargă apoi să scoată eventuali supravieţuitori de sub dărâmături.

 

 

Cutremur în piaţa centrală din Bhaktapur.

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=fFRPFMGptJE

Imagini din dronă care surprinde cum arată Nepalul după cutremur. Doamne, ştiu aceste locuri!

 

Mă uit pe lista de ţări donatoare, noi lipsim. Sunt cehii, sunt polonezii, sunt ungurii. Ruşii au trimis avioane întregi. Noi, nimic. Un român şi-a vândut lucrurile şi pleacă să dea o mână de ajutor în Nepal. Nu zic să plecăm cu toţii în Nepal, dar puteţi ajuta donând câţiva bănuţi. Ştiu, există posibilitatea să nu ajungă unde trebuie, dar sunt absolut convins că organizaţia Salvaţi Copiii va direcţiona banii unde trebuie. Nu trebuie decât să trimiteţi un SMS la 8825 şi veţi dona 2 euro pentru copiii din Nepal. 2 euro nu înseamnă mare lucru pentru oricare dintre voi, dar în Nepal poate însemna o masă pentru opt copii.

Aşa că vă rog să trimiteţi un SMS la 8825 sau, dacă vă lasă inima să donaţi un pic mai mult şi aveţi cont Paypal, puteţi s-o faceţi aici.

Sau cei care l-aţi cunoscut pe Raj, prietenul meu din Kathmandu, s-a implicat in reconstrucţia caselor ghizilor lui din Gurkha, unde a fost epicentrul cutremurului. Puteţi sa-l ajutaţi via paypal in contul djhewey@gmail.com

La sugestia Zvetlanei, pentru o donaţie mai mare, iată aici, pe site-ul UNICEF.

 

ŞI VĂ MULŢUMESC!

 

 

Let’s hold on each other’s hand and together we will stand. Even the darkest night will end and the Sun will rise again… cu ajutorul tuturor.

Categorii:
Nepal

Comentarii

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii