Distribuie articolul:

Casa Tortuga, El Salvador

Acum ceva timp, am scris un articol despre businessuri romanesti din turism raspandite pe diverse meridiane – hoteluri detinute de romani, restaurante romanesti sau agentii de turism locale ale unor romani. La un moment dat, cineva a comentat pe Facebook ca exista un hotel romanesc si in El Salvador, pe malul Oceanului Pacific! Fiind un comentariu pe Facebook, l-am pierdut in mareea de posturi si comentarii, dar cand anul trecut am inceput sa ma gandesc din ce in ce mai serios la o noua tura prin America Centrala care sa includa si El Salvador, am cautat locul respectiv si, imediat, cu ajutorul Facebook-ului, am descoperit-o… se numeste Casa Tortuga, se afla undeva pe coasta pacifica a micului stat El Salvador (unicul stat centro-american care nu are iesire decat la Pacific, nu si la Caraibe), mai precis pe Playa Dorada, la vreo ora de mers cu masina de ceva mai cunoscuta statiune La Libertad, o statiune apreciata de surferi.

Asa ca am luat legatura on-line cu Marius, proprietarul, care imediat m-a si invitat acolo. Si nu am fost singurul roman care a trecut pe la Casa Tortuga – au fost si Simona cu Alex de la Lipa Lipa, la cateva saptamani dupa mine, dar si George si Maria, care au ajuns cu ceva timp inaintea mea.

Dar cum de Casa Tortuga este o pensiune romaneasca?… Pentru simplul motiv ca apartine unui roman plecat si el de acasa, prin SUA, dar care nu a uitat niciodata Romania – judecand dupa posturile sale de pe Facebook care sunt dedicate 100% Romaniei… ma rog, nu chiar 100%, pentru ca multe sunt de asemenea dedicate El Salvadorului care, incet, incet, pare sa se fi infiltrat in inima lui. Si, sincer, dupa ce am stat cam o saptamana prin acest mic stat, il inteleg si de ce.

Din pacate, nu am putut sa il intalnesc pe Marius – cand am ajuns in Playa Dorada, el era in State, mi-ar fi facut mare placere, dar in mod sigur ne vom intalni pe undeva, pe vreo paralela. Dar sa va spun povestea Casei Tortuga.

Casa Tortuga are peste trei decenii. A inceput sa fie construita acum 37 de ani, iar cel care a construit-o, un medic salvadorian, a adus un arhitect spaniol, pentru ca voia sa aiba un aer spaniol. Si a reusit.

Marius a inceput sa se gandeasca la a deschide o pensiune sau un hotel prin America Centrala prin 2010, cand a fost in insula caraibeana Roatan (tine de Honduras), unde l-a cunoscut pe Chris, proprietarul Transquilseas EcoLodge. Marius mi-a spus ca Chris i-a fost sursa de inspiratie in a-si dori o afacere in America Centrala. In 2014, a ajuns pentru prima oara in El Salvador si a simtit ca aici trebuie sa-si implineasca visul. Daca ma intrebati pe mine, imi dau seama si de ce. Desi El Salvador este faimos mai degraba pentru violenta, salvadorienii sunt, de departe, cei mai simpatici si saritori oameni pe care i-am intalnit in toata America Centrala.

A cautat o proprietate si a gasit Casa Tortuga, pe care a cumparat-o in acelasi an. A fost usor? Nu. Un an mai tarziu, un mini-tsunami a lovit Casa Tortuga si un sfert de proprietate a fost distrusa. Au fost si morti in satele din jur si in Guatemala, dar in Playa Dorada nu au fost decat pierderi materiale. Trei luni mai tarziu, Casa Tortuga era reconstruita.

Cum e sa faci business in El Salvador? Cu plusuri si cu minusuri. De exemplu, birocratia este mult mai simpla si eficienta decat in Romania. Incepand de la intregul proces de vanzare-cumparare al proprietatii, pana la plata taxelor si a impozitelor locale, care s-au desfasurat foarte lin, fara cozi infernale la ghisee si ore pierdute. Dar, pe de alta parte, exista aceeasi filozofie de „mañana” – lasa pe maine ce poti face azi. Marius a impus niste standarde de calitate a serviciilor, in conditiile in care aceste standarde in Salvador sunt cumva diferite de cele la care se asteapta niste americani sau europeni. Si, cel putin din punctul meu de vedere, cred ca a reusit.

Am ajuns seara la Casa Tortuga, dupa caderea noptii. Fusese o zi lunga, dar frumoasa. Plecasem de dimineata din Santa Ana, El Salvador, cu o masina si cu un ghid aranjate de Marius, si vizitasem situl mayas Tazumal si frumoasele sate traditionale de pe Ruta de las Flores. Sincer, de abia asteptam sa ajungem la mare si la un pic de relax dupa mai bine de 10 zile de bantuit prin America Centrala – urcat vreo trei vulcani, orase coloniale, sate mayase, situri UNESCO.

Se vedea ca vila a fost construita ca o casa particulara, nu cu ideea de a fi un stabiliment turistic. Dar asta, sincer, ajuta enorm in a te simti ca acasa. Mai intai, la intrare e o casa mare in care locuiesc niste familii salvadoriene, cei care se ocupa de Casa Tortuga – spala, calca, gatesc. Sunt insa la o distanta suficienta sa nu te deranjeze, desi sunt si copii care, inerent, se harjonesc. De fapt, Casa Tortuga se afla in mijlocul unui sat… e drept, mai sunt vreo doua-trei pensiuni turistice, dar este un sat adevarat, nu o statiune turistica, este un sat autentic salvadorian. Cum zic, era deja noapte, dar asta nu inseamna ca nu mi-am aruncat adidasii cu care batusem America Centrala si am trecut pentru urmatoarele 36 de ore la modul descult … Dupa cele trei camere (nu, nu sunt mai multe, v-am zis, e ca o casa mare), incapatoare si cu mobilier de lemn, am luat-o la fuga spre piscina. Era luminata, apa era calda (mai avusesem o pensiune cu piscina in Panajachel, Guatemala, dar apa era rece, fiind destul de racoare, noaptea), era minunat … nu m-au scos din apa decat crevetii gatiti de Tanti Ana. Care au fost wow.

Ziua urmatoare a fost de relache. Una bine-venita. Casa Tortuga este fix pe plaja, este suprainaltata (pentru cazuri de uragan sau mini-tsunami), asa ca trebuie sa cobori pe scara pentru a ajunge pe o plaja neagra magnifica. Obisnuit din multe locuri cu plaje albe sau galbene, plaja neagra este chiar neobisnuita. Adica, am mai vazut, dar nu sunt chiar atat de multe plaje cu nisip negru. Le gasesti doar in zonele vulcanice (prima plaja neagra pe care am vazut-o a fost in 2007, in Tenerife), dar aici, la Playa Dorada, este, probabil, prima plaja neagra pe care m-am plimbat si m-am aruncat in apa. Si, sincer, sunt niste culori extrem de neobisnuite cand apa se sparge de pamantul negru.

Cum ziceam, satul nu este turistic, este un sat de agricultori si pescari. Dimineata, ei ies in larg la prins peste si ii vezi si seara prin larg. Poti sa faci numeroase activitati – de la mers pe ocean in cautare de balene (daca ai noroc, pot aparea balene in larg) pana la a te urca pe un deal din spate pentru panorama coastei pacifice. Evident, daca ai o masina la dispozitie, poti sa mergi si mai departe – pe pitoreasca Ruta de las Flores sau chiar si pana la vulcanul Santa Ana, o experienta extraordinara.

Dar am preferat sa nu facem nimic. Adica, am facut – ne-am plimbat prin apa, ne-am tavalit prin nisipul negru, ne-am imbaiat … e drept, valurile sunt cam mari, asa ca dupa un pic de lupta cu ele, am revenit la piscina. Si, mai ales, am mancat o mancare delicioasa gatita de tanti Ana. Eram pe malul oceanului, deci toate au fost pe baza marina – pesti, creveti, fructe de mare.

Desi nu am vazut nimic, a fost o zi exceptionala. Ba nu, mint, am vazut ceva. Am vazut apusul, iar Andreea a vazut rasaritul (eu nu m-am trezit la 5 dimineata, mai ales ca urma o zi lunga, calatoream pana, hat, in Nicaragua). Dar culorile acelea nu pot fi descrise, trebuie doar sa le vezi, ca sa crezi ca poate exista asa ceva…

Daca sunteti prin zona, nu ratati una, doua, sapte, douazeci de zile de relaxare pura, culori superbe, mare calda si mancare „ca la mama acasa” (nu a noastra, a celor din Salvador) pe malul Pacificului. Aruncati o privire pe site-ul Casei Tortuga, si just … vamos :).

O sa ma intrebati cum e cu nivelul de siguranta in El Salvador. Sunt cateva reguli simple – nu intra in zone dubioase (intereseaza-te in avans de ele, in general sunt in San Salvador, capitala tarii, dar nu numai). Nu calatori noaptea (nici pe sosea, nici pe jos prin orase). Daca te prinde noaptea in oras, ia un taxi pe care ti-l cheama de la hotel sau restaurant, nu luat de pe strada. Nu afisati obiecte de valoare la vedere. Lasati-va lanturile de aur masiv si ghiulurile acasa (glumesc :)). Si daca aveti ceva tatuaje mai ciudate, nu le lasati la vedere – membrii bandelor criminale sunt toti tatuati, din cap pana in picioare.