Distribuie articolul:

Lindos, Rhodos

După ce, în episodul precedent, am scris o introducere la Rhodos (inclusiv istorică, se putea altfel?), iată cam ce am văzut prin această insulă pe care am îndrăgit-o. Și o să încerc să o iau metodic, zi de zi.

În prima zi, am decis să mergem direct în capitală, în Rhodos City. Rhodos City e format, să zicem, din trei entități – orașul vechi, orașul medieval, orașul cavalerilor și al palatelor sale, însă și al unor ulițe înguste, pline de flori, dar și ascunse de soarele uneori necruțător de vară. Orașul „nou-vechi” – construit în perioada ocupației italiene (1912 – 1943), în stilul arhitectural fascist bombastic. Ce e de remarcat este că în Rhodos nu au construit acele clădiri imense pe care le mai vezi prin Peninsulă, sunt totuși clădiri de o dimensiune rezonabilă, unele chiar cu bun-gust. Și, în fine, orașul „nou-nou”, construit după război cu blocuri în stil grecesc, cu magazine, mă rog, orașul „de zi cu zi”, de obicei aflat în afara circuitului turistic.

Cum am avut mașină la dispoziție închiriată de la Autocandia (o găsiți prin mai multe locații din Grecia, nu numai în Rhodos), am căutat o parcare fără plată și am avut norocul să o găsesc fix în buricul târgului, în zona italiană. Am parcat și am ieșit la promenadă pe malul apei. Rhodosul a prosperat datorită unui golf foarte bine izolat de valuri puternice și furtuni. Astăzi, este port turistic, de aici plecând majoritatea tururilor pe apă de pe insulă – dacă te plimbi pe promenadă, la fiecare 20 de metri există un stand care vinde excursii – atenție, nu toată lumea vinde același lucru, sunt direct tour-operatorii – care fie te duc într-o excursie pe diverse plaje până la Lindos, fie te duc în insula Symi, fie la pescuit, scuba diving, în fine, fiecare oferă ceva – sigur găsești ceva ce să te atragă. Legenda spune că deasupra golfului se află imensa statuie a Colosului care îl înfățișa pe Helios, Zeul-Soare, iar vasele intrau printre picioarele statuii. Mă rog, nu există nicio redare a colosului din perioada respectivă care să îl arate cum arăta, de fapt, și nici nu se știe exact unde a fost amplasată imensa statuie. Toate reprezentările Colosului pe care le vezi pe vederi sunt, de fapt, niște reprezentări bazate pe imaginația autorilor… dar, din păcate, nu știm nici cum arată, nici unde se afla, de fapt (se presupune că se afla acolo unde se află acum fortificațiile Sf. Nicolae, dar nu s-au găsit urme).

De-a lungul digului, se află niște mori de vânt foarte fotogenice, așa că după o plimbare până la intrarea în port, am intrat într-un final în orașul medieval. Acesta a fost construit de Cavalerii Ioaniți pe fundațiile greco-romano-bizantine și arată ca un oraș vest-european medieval perfect. Am luat-o la pas prin bazar (acesta are un aer foarte turcesc, s-o spun cinstit), apoi pe impresionanta Stradă a Cavalerilor, unde se află palatul diverselor „limbi”. Dacă ați fost în Malta în prealabil (și eu am fost de două ori), poate ați reținut că acești cavaleri erau veniți din mai multe țări europene și erau împărțiți pe „limbi” (în zilele noastre, le-am spune „națiuni”). Fiecare limbă avea palatul său (sau auberge), niște palate mai mult sau mai puțin impunătoare de-a lungul acestei străzi care urcă discret spre Palatul Marilor Maeștri – există palatele francezilor, englezilor, provensalilor, germanilor, aragonezilor (azi, catalane) sau ale conglomeratului Leon-Castilla – Portugalia. În vârful străzii, se află structura incredibil de puternică a Palatului Marilor Maeștri – șeful ordinului ioanit purta titlul de „Mare Maestru”, dar de fapt avea puterea și atribuțiunile unui monarh de sine stătător – Rhodos și, ulterior, Malta au fost posesiunea Ordinului, deci Marele Maestru a fost un adevărat Rege al Rhodosului. Se poate vizita, merită vizitat, poți descoperi camerele, unele mai austere, altele mai bogate ale Palatului – cu opere de artă antice, recuperate din diverse situri de pe insulă și nu numai. Evident, marea majoritate a bogățiilor originale a dispărut – fie au fost luate de cavaleri când au evacuat insula, fie au fost duse la Constantinopol de învingătorul Soliman Magnificul, dar ce vezi azi îți sugerează bogăția și luxul perioadei respective.

Ce merită de asemenea făcut este să te pierzi pe străduțele laterale. Nu te uita la hartă și închide-ți GPS-ul. Orientează-te eventual după turle și minarete, care se află peste tot, dar mai ales bucură-te de aerul de altădată, de misterul ulițelor alambicate, descoperă atât case superb restaurate, dar și ruine, bea o limonadă într-o curte de moschee sau mănâncă ceva grecesc după vreun colț neașteptat… Orașul ăsta vechi trebuie savurat, fotografiat și vizitat la pas molcom.

Lindos. Oh, Lindos este o minune! Imaginați-vă un sat (sau, mai degrabă, orășel) complet alb, alb strălucitor, care se cocoață pe un deal, e, practic, ca un brâu suspendat, iar deasupra se află „coroana” satului – o cetate impozantă. Da, aduce foarte mult cu pueblos blancos ale Andaluziei, cu satele cocoțate pe dealuri ale Marocului, cu localitățile din Ciclade, dar Lindos are acel ceva în plus – această citadelă spectaculoasă care se află în vârful dealului de mai multe milenii – de fapt, odată ajuns în citadelă, vei descoperi o agora din perioada Greciei Antice, un castel bizantin cu reamenajări cruciate și chiar urme otomane. Panorama de sus e splendidă – plaja de sub castel, satul alb strălucitor și spectaculosul golf Sf. Pavel, unde se spune că ar fi debarcat sfântul care a adus creștinismul în Rhodos.

E o plăcere să te plimbi pe străzile orașului mai ales la orele prânzului, când nu e așa de multă lume. Da, centrul poate fi plin, dar dacă te îndepărtezi un pic, nu mai simți valul acela opresiv de oameni. Lindos este cunoscut și pentru măgari – pentru cine dorește să călărească bietul animal care de milenii a fost cel mai bun ajutor al omului în ceea ce privește transportul și agricultura în Grecia, Lindos este locul. Cum intri în orașul vechi, vei descoperi o „stație” de măgari, de unde poți închiria un măgar (cu tot cu „șofer”) până sus la citadelă. Da, poți urca pe jos fără nicio problemă, dar numeroși turiști preferă să călărească un măgăruș, pentru urcat pe deal.

Vorbeam de plaje, da, una dintre cele mai faine plaje din Rhodos este cea fix de sub oraș… pe lângă apa caldă, intrarea incredibil de lină, lipsa de valuri și nisipul excelent, poți găsi una dintre cele mai faine priveliști spre oraș.

Cum tot am scris, cavalerii ioaniți și-au lăsat puternic amprenta asupra insulei. Fiind un ordin militar cu mulți inamici prin zonă, ioaniții au construit un spectaculos sistem de apărare de-a lungul întregii insule. Evident, capitala a fost puternic fortificată, dar mai există cel puțin alte două cetăți extrem de spectaculoase – ambele, pe coasta vestică, o coastă mai bătută de vânturi.

Kritinia a fost prima cetate unde ne-am oprit. Numele înseamnă „Noua Creta”, pentru că satul de lângă a fost fondat de refugiați greci din Creta, alungați de turci. Castelul a fost construit de un faimos arhitect venețian, pentru a proteja acest colț de insulă – în afară de zidurile exterioare, în interior nu a mai rămas mare lucru, dar priveliștea este minunată și poziția castelului, extrem de spectaculoasă. Și acum, să vă dau un pont primit de la directoarea de PR de la hotelul Sheraton, unde am stat două nopți (promit să vă povestesc și de Sheraton). Sub castel, înainte de a urca scările care duc la el, se află o mică terasă. Ținută de niște greci din satul de lângă, este taverna aceea tradițională – grecii sunt numai zâmbet, glumesc cu turiștii, umblă desculți, iar mâncarea se schimbă zilnic – este ce gătește nevasta în ziua respectivă.

Monolithos, aflat mai la sud, dar tot pe coasta vestică, mi-a adus aminte de Meteora. Gândește-te la o vale care coboară molcom spre apa mării, din mijlocul căreia apare spectaculos un pinten de munte, un deal cum sunt cele de la Meteora. Și în vârful lui, evident, o cetate de necucerit. De fapt, nu a fost niciodată cucerită, pentru că otomanii s-au gândit că ar avea mult prea multe pierderi – așa că au ocupat cetatea în urma retragerii cavalerilor de pe insulă. Astăzi, este o ruină, există o bisericuță albă grecească și, mai ales, niște priveliști de neuitat. Deși e cea mai mică fortificație de pe insulă, aș zice că e de departe cea mai spectaculoasă!

Hotelul Elafos în Profitis Ilias – un alt pont provenind de la directoarea de la Sheraton (Efharisto, doamna!). Nu este chiar pe drumul principal, dar are o poveste aparte. Este un hotel în stil elvețian construit prin munții Rhodosului. Deși plin de meandre, drumul, mai ales spre final, a fost absolut superb – răcoros, umbrit de pini, cu două grade mai puțin decât pe coastă și priveliști de vis. Aici, în anii ’30 a fost construit un hotel de lux pentru ofițerii italieni staționați pe insulă. Și pentru că hotelul era la munte, cuiva i-a venit ideea să-l construiască în stil… elvețian. Știu, singurul lucru care aduce cu Elveția este că se află într-o zonă muntoasă și atât. Dar nu pot să neg – este o prezență exotică și haioasă în Rhodos. Deși hotelul din zilele noastre nu mai este vârful luxului de pe insulă (dimpotrivă, are o atmosferă foarte retro, multe părți din el par să fi rămas la fel ca în anii ’30), prăjitura de portocale este genială – de fapt, asta a fost recomandarea directoarei Sheraton – vrei să vezi ceva exotic și să mănânci cea mai bună portokalopita? (cum i se spune în grecește). Și trebuia să o cred pe cuvânt.

Valea Fluturilor – sincer, a picat la țanc. Condusesem destul de mult, era un soare d-ăla ca pentru insula Zeului Soare, simțeam cumva în subconștient nevoia de un pic de răcoare. Mi s-a spus că probabil nu sunt mulți fluturi (aparent, sezonul de vârf e undeva de la 15 iunie până pe la 15 august, eu vizitând locul fix pe 15 iunie), dar că e fain. Și, într-adevăr, m-am simțit minunat. Și au fost și fluturi.

Mii de fluturi (se pare că mai demult erau și sute de mii de fluturi, dar de când cu încălzirea globală și cu apariția oamenilor prin zonă, numărul lor a scăzut considerabil) sunt atrași la sfârșitul primăverii de mirosul unor copaci care trăiesc pe acolo – în engleză, Oriental Sweetgum, nu știu cum e în românește. Și acolo trăiesc, mănâncă etc., etc. Reproducerea nu are loc însă pe vale, din cauza umidității, dar aici au loc împerecherile. Ca idee, este o vale idilică, cu un pârâu simpatic și umbrită – e o oază de răcoare și de bună dispoziție. Din păcate, fluturii aceștia sunt niște insecte nocturne, așa că dacă vii ziua, îi vei vedea dormind-buștean pe frunze… da, pot fi și câteva zeci pe un copac, seamănă cu niște zmeie alb-negre (am văzut câțiva și zburând, și atunci devin roșii). Trebuie însă să fii atent să-i vezi, că se camuflează bine. În schimb, valea asta merită luată la pas, chiar dacă nu ar fi niciun fluture pe ea. Pur și simplu, e o plimbare plină de răcoare și frumusețe.

Capela Tsambika. Mi s-a spus că dacă întâlnesc vreun grec (de fapt, grecoaică) cu numele Tsambika, 100% e din Rhodos. Pe unul dintre cele mai înalte dealuri de pe malul coastei estice, se află o capelă mică, ortodoxă, loc de pelerinaj pentru femei. De ce doar pentru femei? Pentru că legenda spune că dacă urci până aici și te rogi, vei face copii. În mod normal, trebuie să urci desculță de la poalele dealului până sus, la capelă, dar odată cu modernitatea, cerințele astea un pic masochiste s-au mai relaxat – a fost construită o altă mănăstire Tsambika, jos, fix lângă șoseaua națională, unde poate ajunge oricine, chiar și în scaun cu roțile, iar dacă chiar ai ambiție să urci până în vârf, poți urca acolo cu mașina până aproape de capelă. De la parcare, mai sunt doar 300 de trepte (clar marcate, să știi cât mai ai de urcat) până la capelă… Nu am văzut multe pelerine (erau vreo două tinere care coborau desculțe pe șosea, când am început eu să urc, iar sus mai era o tânără care se ruga la toate altarele), în schimb sunt destul de mulți turiști care urcă aici pentru panoramă. Și, sincer să fiu, există o panoramă incredibilă, vezi aproape întreaga coastă estică a insulei – cel mai bine se văd spre sud plaja Tsambika, fix sub deal, recunoscută ca fiind una dintre cele mai frumoase plaje de pe insulă, iar la nord, o stațiune plină de hoteluri numită Kolymbia. Kolymbia, nu Columbia! Așa că după un picuț de efort să ajungi până sus, coboară urgent pentru a te arunca în apa caldă a mării…

Cum ziceam și în primul episod, Rhodos are și niște plaje excelente. Dar m-am gândit să le las pentru un articol separat…

Notă

Am fost în Rhodos la invitația prietenilor de la Paralela 45. Paralela 45 este unul dintre cei mai mari tour operatori români care oferă zboruri charter spre Rhodos săptămânal lunea până pe data de 23 septembrie. Prețul unui pachet (zbor, taxe aeroportuare, hotel si transfer) începe de la 332 euro pe persoană.

Puteți vedea toate ofertele aici –––> Chartere Rhodos