Distribuie articolul:

Check in Doha, Qatar

Cred că acum 10 ani puțini români, chiar și dintre cei cu pasiune de călătorie, auziseră de Doha. Lucrurile s-au schimbat de atunci. Qatar Airways a început să opereze de la București la Doha și de acolo să conecteze spre zeci și sute de destinații din Africa și Asia (ei zboară și spre Europa, și spre America, dar nu cred că sunt prea mulți care să zboare cu Qatar Airways de la București la Paris :). E peste mână). Încet, încet, Doha a devenit unul dintre marile aeroporturi-hub prin care românii pleacă în zone îndepărtate, exotice, și unicul hub real din Orient pentru România. A devenit atât de normal să zburăm spre Doha și mai departe spre Bangkok, Tokyo sau Bali, încât acum când am fost la Doha și mai mulți cunoscuți m-au întrebat de unde vin și le-am zis Doha, m-au întrebat: „Doha, Doha, dar de unde?”. Doha este văzut doar ca un punct de tranzit.

Ca să mă uit la statistici, am trecut de nu mai puțin de 46 de ori prin aeroportul Doha (atât cel nou, cât și cel vechi). În tranzit spre și dinspre Colombo, Bangkok, Bali, Kuala Lumpur, Kathmandu, Delhi, Hong Kong și alte locuri frumoase. Am călcat de doar două ori în afara aeroportului – o dată, când veneam de la Kathmandu, am ajuns la miezul nopții și aveam zbor după vreo 10 – 11 ore. Pe vremea aceea, exista o ofertă a Qatar Airways că dacă ai tranzit mai lung de opt ore, primeai cazare, mâncare și transfer gratuit. Așa că pe la 2 noaptea am ajuns la hotel în Doha, am tras un somn și, înainte de a pleca spre aeroport, am aranjat un tur cu cei de la recepția hotelului în care am stat – o oră pentru 100 de dolari (eram 12 sau 14, deci prețul a fost mai mult decât rezonabil). A doua oară, am ajuns tot seara, dar de la București, eram destul de obosit și am preferat să trag un somn, pentru că a doua zi aveam zbor foarte devreme, dimineața, spre Thailanda. Așa că mers la hotel, duș și nani, nani…

Așa că atunci când am fost invitat acum câteva luni să merg în Doha pentru Doha, nu pentru alte destinații am zis – de ce nu? Nu am văzut realmente Doha. Și poate fi chiar interesant. Nu, nu am auzit de nimic wow în Doha, dar sigur voi găsi ceva fain.

Doha, ca multe alte capitale din zonă, își dorește cu mai multă sau mai puțină ardoare să atragă turiști. Și cum plătește bine strategi de marketing, fiecare destinație are o anumită strategie de atragere. Dubai este indiscutabil steaua regiunii – aici strategia este să epateze – cel mai înalt sau cel mai mare, sau cel mai rapid, sau cel mai mare pitic din lume locuiește ferm la Dubai. În fiecare lună practic apare ceva „cel mai mai” care să atragă masele. Și evident că Dubaiul este indiscutabil centrul turistic al zonei. Abu Dhabi a decis să mizeze pe artă și cultură. Louvre s-a deschis, Guggenheim se va deschide peste câțiva ani, va mai fi și un megamuzeu de artă islamică, în plus aici se află una dintre cele mai frumoase moschei din lume și, pentru un pic de adrenalină, și Ferrari ThemePark. Omanul (și Mușcat) a mers pe tradiție și pe atmosfera de 1001 de nopți (nu există clădiri mai înalte de șase etaje în tot Omanul și absolut toate clădirile, de la palate, moschei și malluri până la stațiile de benzină trebuie să respecte strict stilul arhitectural tradițional). Manama este centrul de distracție al Arabiei Saudite (a se citi alcool & sex) și atunci ce îi rămâne Dohei? Aparent, s-au calat pe sport – au organizat Campionatul Mondial de Atletism, are loc un turneu de tenis important în fiecare primăvară (Simona Halep l-a câștigat în 2014 și a pierdut o finală în 2019), iar megaevenimentul este în curs de pregătire – Campionatul Mondial de Fotbal, the world’s biggest sports show în 2022. OK, sunt niște evenimente care atrag foarte multă atenție și vor veni, probabil, zeci de mii de oameni din toată lumea, dar este un eveniment punctual… Qatarul nu poate organiza un campionat mondial de fotbal la fiecare șase luni, așa că trebuie să creeze niște magneți, niște cârlige pentru turiști, pentru ca aceștia să vină permanent… să facă acel lucru pentru care oamenii să zică – WOW, vreau să vin la Doha !

Dar cum e Doha ? Ce e de făcut acolo ? Fix de asta am fost la Doha, să văd ce e și cum e. Și, mai ales, ce e de văzut. Ce pot să vă spun este că e un loc plăcut, în care poți petrece câteva zile și să vezi lucruri, să faci lucruri și să te simți bine. Da, poate nu găsești locuri wow, dar este un oraș plăcut. Un oraș din seria „feel good”. Din seria în care să te relaxezi, să mănânci ceva bun, să vezi niște locuri faine și, mai ales, să te bucuri de faptul că e cald cu soare atunci când în Europa este frig, este gri. Ai fost în Dubai? Foarte bine. Ai ajuns și în Oman ? Minunat! Atunci, nu ar fi o idee rea să te duci și în Doha.

Cei de la Qatar Airways, care reprezintă una dintre principalele companii conectoare între America / Europa și Asia / Africa / Oceania, s-au gândit să și promoveze un pic Doha. Așa că atunci când îți faci rezervări pe site-ul Qatar Airways (sau printr-o agenție de turism), poți să optezi pentru programul Stopover în Doha. Practic, vei cumpăra biletele tale de conexiune pentru Bangkok, Singapore sau Beijing, dar poți să stai până la patru zile și în Doha. Și nu oricum, ci cu niște prețuri promoționale. Dacă stai o noapte în Doha, vei plăti pe un hotel de 4 stele doar 23 USD (da, camera dublă!), iar dacă vrei să stai la 5 stele, nu vei da mai mult de 28 USD. Yap, 28 USD. Cum ziceam, poți să stai până la patru nopți între avioane, dar prețurile per noapte cresc un pic. Mă rog, te invit să citești toate detaliile aici.

În plus, să clarific din capul locului – românii nu au nevoie de viză pentru Qatar și pot sta până la trei luni fără viză, dar, ATENȚIE – pașapoartele temporare nu sunt acceptate, doar cele normale, de 5 sau 10 ani (mai nou).

Am plecat spre Doha în fix ziua primului tur al alegerilor prezidențiale. Noroc că zborul era pe la prânz, așa că am dat o fugă la prima oră la secția de votare, apoi hai acasă să iau bagajul și fuguța la Aeroportul „Henri Coandă”. Și fiind o zi specială pentru mine – se împlineau 10 ani de când am dat drumul la blog https://www.imperatortravel.ro/2019/11/azi-blogul-meu-implineste-10-ani.html, am avut parte de un serviciu pe măsură – am primit un upgrade la clasa business să pot zbura in style spre Doha și să „ud” blogul cu șampanie ;). Lucru pe care l-am și făcut.

În general, zborul București – Doha este operat cu un avion de tip Airbus 320. În general, cam toate aeronavele Qatar Airways au ecrane pentru programul de entertainment la bord, cu mici excepții. Ei bine, s-a întâmplat ca în ziua respectivă să vină o astfel de excepție, dar la business class am primit o tabletă pe care să văd filme și, probabil, mai erau și alte metode de distracție, dar nu m-am mai uitat. Am optat să mă uit la „Once Upon a Time în Hollywood” cu Brad Pitt și Leonardo di Caprio. Și să-mi aduc aminte că am auzit pentru prima oară de di Caprio când a jucat în „The Beach”, legendarul film care a pus Koh Phi Phi ferm pe harta artistică a lumii.

A urmat sarabanda prânzului – la business ai un meniu cu trei alegeri (în economy, sunt doar două, dar și acolo poți să alegi, nu te trezești cu ceva care îți place sau nu în față). Și dacă chiar vrei, înainte de a zbura, poți să optezi on line pentru niște meniuri speciale – pentru probleme medicale, pentru credințe religioase, pentru vegetarieni etc. Aruncă un ochi aici.

Evident, am băut cam jumătate din rezervele strategice de mint lemonade (ador băutura asta, iar cea de pe Qatar Airways la business class este chiar magică) și, într-un final, m-am gândit că totuși e musai și un pic de șampanie Canard Duchene Charles VII (e roze). Mai era o șampanie în meniu (Pommery), dar am lăsat-o pentru retur J. Ce nu am lăsat pentru retur au fost ciocolatele Godiva (primești și la economy, dar mai mici), care, pe lângă Leonidas, sunt printre ciocolatele mele favorite.

Am survolat Marea Neagră, Turcia și Iran (pentru o siguranță deplină, spre deosebire de Fly Dubai, Qatar Airways nu survolează zona de război din nordul Siriei și Irakului) și, la un moment dat, am avut parte de o panoramă excepțională – tot estul Turciei, de la lacul Van până la muntele Ararat, totul, dar totul, se vedea extrem de clar. Absolut superb – recomandarea mea este să prindeți loc pe partea stângă a avionului, pentru această panoramă… Între timp, fiind noiembrie, a venit și noaptea (vara, aterizezi la Doha încă pe soare), dar am putut admira luminile strălucitoare ale orașului, în aterizare.

Am aterizat lin pe aeroportul Hamad (e numele tatălui actualului emir – numele lui complet este Hamad bin Khalifa al –Thani și a abdicat în favoarea fiului său în 2015) și, ca de obicei când am zburat cu Qatar Airways, am aterizat cu vreo 15 – 20 de minute înainte de ora oficială. De fapt, dintre companiile aeriene care operează în România, Qatar Airways are cea mai bună punctualitate – poate și pentru că nu pun presiune imensă pe rotirea avioanelor, poate și pentru că orarele sunt mai „relaxate”, nu știu, ce e cert, am zburat de 47 de ori cu Qatar Airways și niciodată nu am avut întârziere, dimpotrivă aproape de fiecare dată am ajuns mai repede la destinație. Și asta e bine.

După ce am trecut de controlul pașapoartelor (în câteva minute), am preluat bagajele (care au venit la fix) și am fost preluați spre hotel de cei de la Discover Qatar, agenția de turism a celor de la Qatar Airways și cei care se ocupă de managementul programului Stopover Qatar (dar nu numai, organizează tururi cum este cel de deșert safari sau operează tururile gratuite oferite celor care au un tranzit ceva mai lung prin aeroportul Doha). Hotelul în care am stat a fost Crowne Plaza Business Park, un hotel de 5 stele fain, un hotel tipic de business (dar are piscină pe acoperiș dacă vrei să înoți o țâră), aflat la doi pași de una dintre stațiile din metroul nou-nouț din Doha (rețeaua nu e tocmai lungă, prima linie a fost inaugurată în mai 2019, iar următoarele, în maximum un an de-acum înainte, să fie gata pentru World Cup 2022). Nici centrul hai să-i zicem vechi, unde se află unul dintre cele mai plăcute locuri din Doha – Souq Waqih –, nu e departe. Nu există o stație de metrou lângă (cred că totuși e la vreo 500 de metri de el o stație), dar cu taxiul faci vreo 10 – 15 minute și costă 10 riali (adică 11 lei).

Colegii mei de călătorie s-au dus în Souq Waqih, în schimb eu am continuat ziua festivă de 10 ani de blog cu o amică la unul dintre hotelurile de lux din Doha – Hotel Kempinski, construit pe o insulă artificială la doi pași de Pearl Doha, o insula artificială de lux, răspunsul dat de Qatar insulei The Palm din Dubai. A fost o seară faină, cu o mâncare tradițională arabă super, super bună… Deh, zona Golfului Persic este pentru mulți chintesența luxului, așa că uneori e fain să te dai în bărci în orașe precum Doha. A doua zi, urma explorarea cu adevărat a orașului… dar despre asta, în episodul următor. 🙂

Am fost la Doha la invitația companiei Qatar Airways, companie catalogată de 5 stele de către Skytrax. Doha este hub-ul companiei care operează spre sute de destinații de pe toate continentele (exceptând, desigur, Antarctica).