În total, am fost, să zicem, patru zile în Doha – două întregi, o seară și, în ultima zi, am avut program liber până la prânz. După ce am studiat ce ar mai fi de văzut prin Doha, m-am gândit că n-ar fi o idee rea să mă duc să văd un mall. În general, când mă duc undeva, îmi doresc să vizitez barem o piață, pe lângă un supermarket. De cele mai multe ori, aceasta reflectă nu doar tradiția, ci și viața modernă din respectiva țară. În plus, în Golf (și nu numai), mall-urile pot fi foarte spectaculoase. Așa că, după o sumară cercetare, am descoperit că, într-un oraș cu zeci de mall-uri (nici ghidul nu știa câte mall-uri sunt), există vreo trei care chiar merită văzute – Katara, Qatar Mall și Villagio. Am deschis Google Maps și, din capul locului, Qatar Mall a fost exclus, pentru că era la peste 30 de kilometri de hotelul meu, în timp ce altele se aflau la vreo 15 – 16 kilometri. Trebuia, așadar, să mă decid între Villagio și Katara. Mi-aș fi dorit să văd Katara pentru că are, cred, singurul sistem de aer condiționat în aer liber din lume, dar mai fusesem prin zonă. Parcă Villagio îmi suna mai bine: se zice că interiorul este o replică a Veneției și, cum am vizitat The Venetian în Macao , m-am gândit să văd și replica din Doha. Cred sincer că a fost cea mai înțeleaptă soluție.

În Doha, taxiurile nu sunt prea scumpe. Te costă doar 10 riali (circa 11 lei) să mergi prin zona centrală, iar în zonele mai îndepărtate – 1,90 riali (vreo 2 lei) per kilometru. Putem spune că este la fel de ieftin ca în România. E drept, benzina este aproape gratis în Qatar. Am sărit într-un taxi și am plecat spre Villagio. Șoferul, ca de obicei, un pakistanez, care lucrase și în Dubai. Se pare că mulți dintre ei au lucrat și aici, și acolo, iar părerile sunt împărțite: unii zic că e mai bine acolo, alții – că e mai bine aici. În Doha, se pare că polițiștii sunt mai duri și, în general, e cam plictisitor. În Qatar, regulile de îmbrăcăminte sunt mai stricte: nu ai voie cu pantaloni scurți pe stradă – bărbat sau femeie. În Dubai, nu e nicio problemă.

Și, cum mergeam noi așa spre Villagio, văd de departe un turn ca o torță olimpică, din aceea prin care se pasează flacăra olimpică de la un om la altul, înainte de a ajunge în orașul unde are loc olimpiada (chiar sunt curios cum o ajunge flacăra olimpică de la Olympia până la Tokyo, la anul. Probabil cu avionul. Eu îmi aduc aminte când a trecut flacăra olimpică prin România, în drum spre Moscova, în 1980). Încerc să fac niște poze, gândindu-mă că o fi cine știe ce turnul acela. Între timp, mă apropii de turn (conform GPS-ului, mallul este fix lângă turn) și văd și un stadion. GPS-ul îmi spune că este stadionul Khalifa, stadionul „vechi” din Doha, construit în anii ʼ70 și care a fost refăcut de două ori, ultima oară, evident, pentru Campionatul Mondial din 2022. Este „the stadium” al Qatarului, aici joacă echipa națională a Qatarului și va fi, probabil, stadionul finalei. Dar încă nu știu, de fapt. Stadionul este funcțional și urmează să găzduiască un turneu de fotbal, la sfârșitul anului.

Șoferul mă depune fix lângă mall, dar nu mă grăbesc și mă duc să arunc o privire la turnul acela în formă de torță și apoi să văd stadionul. Observ că iese ceva din torță, un soi de balcon. Nu văd pe nimeni acolo, dar Qatarul nu este chiar o țară turistică. Probabil e un soi de Burj Khalifa, ca acela din Dubai. Mă îndrept glonț într-acolo, intru și trebuie să trec printr-un control obligatoriu de securitate, cu bagaje scanate ca la aeroport și mi se spune că nu am voie cu aparatul de fotografiat. De ce? mă întreb foarte mirat. Apare un funcționar care vorbește o engleză impecabilă și îmi explică: acesta este un hotel, „The Torch” (parcă-parcă îmi sugerase și mie designul) și nu se intră cu aparat de fotografiat. Balconul ușor proeminent pe care îl remarcasem se dovedește a fi o pisicină, disponibilă doar pentru oaspeți. Renunț, îmi iau aparatul de fotografiat și plec mai departe. Arată interesant acest „The Torch”, mă mir cum de nu am auzit niciodată de el.

Apoi, fac o tură în jurul stadionului. Lângă acesta se află o moschee cu o arhitectură frumoasă și foarte modernă, unde se roagă, probabil, suporterii. Nu am reușit să intru pe stadion, totul era încuiat, cu excepția unui loc în care un paznic filipinez are ordine stricte să nu permită accesul nimănui. Mă resemnez spunându-mi că, probabil, nu e decât un stadion obișnuit, cum am văzut peste tot în lume, și presupun că nu este dotat cu aer condiționat. Și, pentru că veni vorba de Campionatul Mondial, iată o idee bună: vă dați seama că cei din Qatar nu vor avea nevoie de opt stadioane mari și moderne după eveniment – așa că unele sunt gândite să fie demontabile, pentru a fi trimise cadou în țări din Africa și Asia, pentru dezvoltarea fotbalului. Ceea ce este foarte lăudabil.

Tot referitor la Campionatul Mondial, am citit pe undeva că nici nu se vor construi o groază de noi hoteluri care ar rămâne pustii după eveniment, ci se vor închiria zeci de vase de croazieră pentru a se asigura mii de locuri de cazare și se vor construi tabere de corturi în deșert, cu toate facilitățile – probabil, după modelul Hajj-ului de la Mecca, unde zeci de mii de pelerini sunt cazați în tabere de corturi cu tot confortul (aer condiționat, baie, etc) pe parcursul pelerinajului.

Intru în mall și, într-adevăr, văd că e drăguț – un cer albastru-bleu domină culoarele și te poți plimba de-a lungul unor magazine care sugerează Veneția. Nu e la fel de spectaculos ca „The Venetian” din Macao, dar e simpatic și exotic. Există chiar și un canal pe care te poți plimba cu gondola – gondolierii sunt filipinezi, dar nu prea există amatori doritori; ce-i drept, mallul era cam gol, fiind dimineață, nu erau prea mulți clienți. Am intrat în Carrefour pentru un store check – foarte multe lucruri ca în România – mai ales în zona de ciocolată. M-am ales cu niște smochine și, evident, cu nelipsita ciocolată de mentă.

Am luat un taxi și m-am întors la hotel. În apropiere, se afla o stație de metrou, dar va fi dată în funcțiune, foarte probabil, peste câteva luni. Așadar, nu am avut ocazia să mă plimb cu metroul, deși o stație funcțională se afla exact lângă hotel. Din câte știu, este iminentă deschiderea stației de la aeroport și atunci se va ajunge foarte repede în centru – există o stație la vreo 800 de metri de Souq, iar linia va ajunge, tot peste câteva săptămâni, și la Katara Cultural Center. Deci, stați pe aproape și, când ajungeți la Doha, întrebați dacă e gata stația de metrou. Va fi indiscutabil mai ieftin decât cu taxiul.

Mi-am luat lucrurile și am plecat spre aeroport, unde, din nou, am avut noroc și am zburat la business class spre București. Imediat după decolare, am avut parte de unul dintre acele apusuri de soare de neuitat peste Qatar…

O să vă ofer un pic mai multe informații practice

Când să te duci în Doha

Perioada perfectă este, cred, de prin octombrie și până prin martie. Ulterior, devine foarte cald: 40 – 50 de grade. Acum, la mijlocul lui noiembrie, vremea era excelentă, cu temperaturi în jur de 30 grade ziua și 25 de grade noaptea.

Cum ajungi la Doha

Cu avionul. Compania aeriană de 5 stele Qatar Airways are două zboruri pe zi între București și Doha (dacă locuiești în vestul României, și Budapesta sau Belgradul pot fi o opțiune). Prețurile biletelor București – Doha sunt cam mari (uneori mai mari decât, să zicem, București – Beijing via Doha), dar avantajul este că, în drum spre mai știu eu ce altă destinație, poți să rămâi până la patru nopți în Doha, fără să plătești nimic suplimentar la biletul de avion. Dacă îți iei biletul de pe site-ul Qatar Airways, trebuie să bifezi opțiunea „Add a stopover”, iar dacă îți iei biletul printr-o agenție de voiaj, cere-le stopover-ul.

Pe lângă stopover, Qatar Airways oferă și hoteluri la prețuri foarte bune – pentru prima noapte, o cameră dublă de 4 stele costă 23 de dolari, iar într-un hotel de 5 stele, costă 28 de dolari. Da, dublă, pentru două persoane. Pentru nopțile următoare, costă mai mult (o noapte), dar mai bine aruncați un ochi aici pentru toate detaliile.

Viza Qatar

Cetățenii români nu au nevoie de viză pentru Qatar și pot sta până la 90 de zile în decurs de 180 zile. Atenție, nu se acceptă pașaport temporar, ci doar normal (din acela valabil cinci sau, mai nou, zece ani).

Transport prin Doha

Cum ziceam, Doha tocmai a dat deschis, în mai, metroul și mă aștept ca, în următoarele câteva luni (poate chiar săptămâni), acesta să fie conectat și cu aeroportul. Există numeroase taxiuri, iar prețul unei curse este de 10 QR (11 lei) prin centru și 1,90 QR (2 lei) /km prin zonele mai îndepărtate. Semafoarele sunt foarte leneșe – poți sta și 10 – 15 minute până apare culoarea verde. Atât taxiurile, cât și autobuzele care asigură transportul public prin Doha (dar și interurban, spre alte localități din Qatar) sunt deținute de aceeași companie – Karwa, care este o companie de stat.

Croaziere

Începând de anul acesta, anumite vase de croazieră care operează prin Golful Persic încep să oprească și la Doha. A fost construit un port nou-nouț pentru aceste vase de croazieră și se așteaptă ca numărul de turiști străini să crească.

Valută națională

Valuta națională a Qatarului este rialul și este stabilit la o rată fixă față de dolarul american: 1 $ = 3,64 QR (riali). De aceea, rata rialului poate fluctua în raport cu leul și euro. Prin multe locuri se poate plăti cu cardul (nu și la taxi), iar ATM-uri vei găsi destul de des prin zonele comerciale (inclusive mall-uri). Există și case de schimb valutar dacă ții să mergi cu cash după tine. Este preferabil să ai dolari americani, dar se pot schimba ușor și euro.

Alcool

Poți să cumperi și să consumi alcool în Qatar, dar nu pe stradă. Alcoolul poate fi găsit, în general, în baruri și restaurante scumpe (care își permit să plătească licență de comercializare a alcoolului). Ca turist, îți este interzis să aduci alcool în țară. Sticlele cu orice tip de alcool vor fi confiscate la aeroport și le vei putea primi înapoi după maximum două săptămâni.

Îmbrăcăminte

Qatar-ul este mult mai conservator decât Dubai, așa că nu am văzut pe nimeni în pantaloni scurți sau fuste scurte pe stradă. Se recomandă pantaloni lungi și fuste / rochii lungi. De asemenea, doamnele nu trebuie să se gândească la haine cu decolteu sau fără mâneci. Cu cât sunt mai lungi mânecile, cu atât mai bine. Baia la plajele publice se face complet îmbrăcat (de exemplu, la plaja Katara, cea mai mare din Qatar). La plajele private ale marilor hoteluri de 5 stele sau prin deșert, poți să faci baie în costum de baie normal. Topless-ul și nudismul se practică doar în baia proprie, la hotel.

Siguranță personală

Qatarul este, indiscutabil, una dintre cele mai sigure țări din lume. În plus, nu știu să fi existat vreodată atentate teroriste. Cel mai periculos lucru pot fi furtunile de nisip, în timpul cărora trebuie stai în interior. De asemenea, încearcă să te hidratezi cât mai mult – în Qatar este cald sau foarte cald și pot apărea probleme cum ar fi insolația. Regulile de circulație sunt respectate cu sfințenie.

Telefonie mobilă / internet

Sunt două companii de telefonie mobilă (Vodafone și Ooredoo) care au acoperire foarte bună. Poți cumpăra SIM-uri de la aeroport, dar sunt destul de scumpe și e bine să te gândești de două ori dacă merită. Am găsit wi-fi la viteză rezonabilă în hotel și în multe restaurante unde am mâncat. Exista wi-fi gratuit și în cele două muzee vizitate – Muzeul Național și Muzeul de Artă Islamică.

Imagini Doha

Prima reactie – ce Dumnezeule e cladirea asta ?

Apoi, am aflat. Un hotel

Cam asa arata din profil… interesant balconul ala

Care aparent ar fi o piscina

Fix, vis-a-vis, Stadionul Khalifa, vechiul stadion din Doha, adus desigur la standarde moderne

Langa stadion, o moschee

Cam asa am vazut din interior. National Arena pare mult mai impunator

Dar mai bine ma teleportez in Italia… Cu gandul, asa arata interiorul mall-ului Villagio

Exista si magazine mai sexy 🙂

Si un canal cu gondole (care nu prea functionau din lipsa de clienti)

In aeroport, ursuletul care imi face asa o pofta de vacanta…

Dinspre aeroport, ai o panorama faina spre zona moderna din Doha

Dar zborul planificat este spre Bucuresti

Din nou, zbor la business class

Acel minunat moment al aterizarii 🙂

Am prins si un apus de soare 🙂

Spectaculoasa infrastructura a Qatarului

Apus de soare la inaltime 🙂

Meniul de la business class

Si o parte din meniul de vinuri

Ce am mancat ? O supa crema

Friptura

Si nu puteam sa ratez desertul 🙂

Am stat sa ma uit la filme – la ultimul Spiderman

Si la clasicul „The Beach” cu Leonardo di Caprio si filmat pe celebra insula Koh Phi Phi