Nu trebuie să răsfoiți prea mult blogul pentru a descoperi că îmi place Portugalia și că am fost de destule ori în țara de la capătul continentului, în ultimul deceniu, și că de fiecare dată am venit încântat. Pentru că Portugalia este un mix de arhitectură încântătoare, peisaje admirabile, mâncare de te lingi pe dește și o atmosferă superrelaxată. În articolul acesta, voi trece în revistă orașele prin care am fost și o mică descriere – să vă ajute când alegeți ce doriți să vedeți.
O voi lua de la sud spre nord…
Sudul Portugaliei
Faro, Algarve. Din păcate, am fost în Faro în luna martie, când orașul era la fel de plin de viață precum Mamaia în aceeași perioadă a anului. Faro, care este capitala zonei principale de litoral a Portugaliei continentale, are un centru vechi drăguț, unde poți descoperi fără prea mult efort pecetea arabilor care au stăpânit și pe aici, nu numai în învecinata Spanie. O minideltă se află în proximitatea orașului, se numește Ria Formosa, și majoritatea tururilor se opresc pe o insulă nisipoasă care pare desprinsă din Star Wars (restaurantul din mijlocul ei are și el o formă SF), unde, cu puțin noroc, poți găsi un colț doar pentru tine.
Am fost și prin câteva stațiuni turistice, dar, fiind martie, cam toate localurile erau închise, iar hotelurile, încet, încet, își reveneau din hibernare. În martie, erau vreo 20 de grade Celsius, dar nu destul, pentru turiști.
Centrul Portugaliei
Lisabona este inima Portugaliei și una dintre cele mai drăguțe capitale ale Europei. Din punct de vedere turistic, există două centre de greutate.
Unul este chiar centrul orașului, format din cartierul Baixa (înseamnă „jos”), care este un cartier construit în formă de grid, după cutremurul nimicitor din 1755. Plin de restaurante și de magazine, se închide cu imensa Praca do Comercio. Cartierul aflat la altitudine zero este flancat de două dealuri impozante, pe care se cațără Alfama și Bairro Alto („Cartierul de Sus”). Alfama, vechea medina locuită de musulmani și evrei chiar și după Reconquista, este cel mai interesant – plimbă-te la întâmplare pe ulițele întortocheate care se cațără pe deal, admiră azulejos – arta faianțelor specifice Peninsulei Iberice, și, pentru cea mai bună panoramă, intră la castelul Sao Jorge, care încoronează dealul Alfamei. De partea cealaltă, Bairo Alto nu se poate lăuda cu cine știe ce minuni arhitecturale, în schimb este cartierul unde vei găsi cele mai tari restaurante și baruri din Lisabona… și, în plus, dacă urci cu istoricul Lift Santa Justa și mai dai câțiva euro, vei avea parte de cea mai frumoasă priveliște din acest oraș care nu duce lipsă de panorame urbane.
La câțiva kilometri buni de centrul orașului, se află cartierul Belem, unde poți descoperi, probabil, cele mai impresionante monumente arhitecturale ale orașului – turnul Belem și mănăstirea Jeronimos. Construite în stilul manuelin (zis și „gotic marinar”), un stil specific Portugaliei (ca și stilul brâncovenesc, în cazul României, stilul manuelin nu e de găsit decât în Portugalia), este folosit în cazul multor construcții, dar, din păcate, multe au fost distruse de cutremurul urmat de tsunami din 1755. Tot în zonă, există Monumentul Descoperitorilor, de unde poți avea parte de o panoramă a întregii zone până, hăt, spre centrul orașului… în rest, nu e nimic deosebit. Dacă vreți să urcați într-un turn, turnul Belem e de departe cel pe care trebuie să-l alegeți.
Cascais – Estoril – Riviera Lisabonei se întinde de-a lungul fluviului Tejo, care se varsă printr-un estuar vast în Atlantic. Imediat ce apele lui Tejo se întâlnesc cu apele sărate ale Atlanticului, încep plajele luate cu asalt de lisabonezi, dar și de turiști veniți de departe. Cascais are o zonă veche și o stradă pietonală plină de animație, dar și o marină plină cu sute de ambarcațiuni care mai de care (nu va așteptați însă la un Monte Carlo). Plimbându-vă pe cele câteva ulițe ale orașului vechi, veți fi încântați să descoperiți o placă pe care scrie că în respectiva casă a locuit Mircea Eliade. În orășelul de lângă, Estoril, a trăit o altă personalitate mult mai controversată a României – Regele Carol al II-lea (care a și murit aici și îngropat în mausoleul familiei regale portugheze din Lisabona, dar mutat acum mai bine de un deceniu la Curtea de Argeș). Estoril este însă faimos pentru cazinoul său, care i-a atras încă din perioada interbelică pe cei bogați și faimoși (după al Doilea Război Mondial, a cedat primul loc Monaco-ului, dar continuă să fie o destinație pentru pasionații de cazinouri). Plaja este drăguță, lungă, dar destul de îngustă… de multe ori, flancată de numeroase baruri.
Sintra – Sinaia Portugaliei, o zonă cvasimuntoasă… de fapt, este deluroasă, dar dealurile sunt relativ abrupte și îți dau senzația că te afli la munte. De asemenea, de multe ori este mult mai răcoare decât în Lisabona învecinată, așa că monarhii portughezi au construit aici palate somptuoase pentru a se retrage în lunile fierbinți de vară. Palatul din centrul orașului are unele dintre cele mai frumoase azulejos pe care le-am văzut, în timp ce Palacio de Pena construit pe vârful dealului care domină Sintra este unul dintre cele mai colorate palate ale Europei… sunt arhitecți puritani care strâmbă din nas pentru că este un amalgam de stiluri (unii îl numesc o cacofonie arhitecturală), dar noi, muritorii de rând, nu ne putem opri din pozat…
Obidos – dacă Sintra este Sinaia Portugaliei, atunci Obidos este Sighișoara Portugaliei. Și este absolut superbă. Un orășel (sau sat mare) păstrat în cel mai pur stil tradițional iberic, cu case albe, strălucitoare, mii de flori, ziduri de apărare și senzația că după fiecare colț va apărea vreun don în zale și călare, este unul dintre orașele cele mai frumoase ale Portugaliei și unde simți cu adevărat istoria locurilor.
Tomar – acum vreo zece ani, erau la modă templierii – câteva romane și filme i-au făcut celebri, fiind implicați în descoperirea adevăratei personalități a lui Isus (care s-ar fi căsătorit cu Maria Magdalena, iar prima monarhie franceză provenind direct din copiii celor doi), în descoperirea Americii, a electricității și, probabil, dominând încă lumea. Probabil, multe sunt legende urbane, un lucru e însă sigur – după dezmembrarea ordinului, unii au fugit în Portugalia, unde au primit dreptul să-și construiască lăcașuri de cult, dar și drepturi militare, la Tomar, unde veți descoperi urmele templierilor de după templieri… și vă asigur că urmele sunt monumentale.
Portugalia de Nord
Porto – dacă ați fi englezi, prima reacție ar fi…. „oh, Porto wine!”. Da, vinul de Porto, care face furori prin perfidul Albion, provine, ați ghicit, din Porto. În consecință, există un întreg cartier al orașului plin de crame unde se învechește râvnita licoare – puteți să vizitați mai multe dintre aceste crame, să aflați poveștile respectivelor branduri (da, multe au o vechime de câteva secole) și, evident, să degustați din produse. De partea mai puțin îmbătată a Porto-ului, veți descoperi câteva cartiere mizere, dar boeme (pe vale), dar și niște clădiri de-a dreptul monumentale. Nu ratați librăria Lello, una dintre cele mai frumoase din lume, dar și… gara. Este „tapetată” cu niște azulejos absolut superbe!
Guimaraes – acest orășel se află în inima portughezilor. Nu, Cristiano Ronaldo nu s-a născut aici, ci în Madeira, echipa locală nu a cucerit Liga Campionilor sau Cupa Campionilor (doar Lisabona și Porto au avut parte de această cinste), ci, pur și simplu, pentru că aici a fost prima capitală a Portugaliei! Obiectivul turistic-cheie este palatul ducal, construit cam acum 1000 de ani, dar și plăcutul, însă nespectaculosul centru vechi. Guimaraes a fost capitală culturală a Europei în 2012, așa că, în continuare, orașul trebuie să fie asaltat de evenimente culturale.
Braga – Porto muncește, Coimbra studiază, Lisabona cheltuiește, iar Braga se roagă… așa zic portughezii. Braga este plină-ochi de biserici și se zice că localnicii sunt cei mai credincioși din toată țara. Nu știu cât e de adevărat, pentru că bisericile erau goale, iar localnicele purtau niște pantaloni scurți nu tocmai cucernici, dar ce mai contează! – orașul vechi este chiar foarte drăguț, iar faianțele din biserici sunt pur și simplu încântătoare.
Cam astea sunt orașele Portugaliei (continentale) în care am călcat… dar, în mod cert, îmi face o mare plăcere să revin în Lisabona mereu și mereu, dar și să revăd Obidos, de exemplu, și, de ce nu, să descopăr și alte colțuri ale acestei țări de un pitoresc și savoare deosebite.
Tururi organizate
Paralela 45 organizează un circuit prin toată Portugalia, cu plecare din Cluj-Napoca, pentru doritorii din Ardeal. Plecarea este în aprilie, când vremea este foarte faină în Portugalia – cald, dar nu excesiv, taman bine de plimbat și explorat această țară minunată.
Mai întâi se va ateriza la Lisabona și, după vizitarea capitalei portugheze (dar și a zonei adiacente – ca excursie opțională), se va merge spre nord, vizitându-se în drum minunatul Obidos și mărețele mănăstiri de la Batalha și Alcobaca. În Porto nu se poate rata o minicroazieră pe Douro (am făcut-o, confirm că e de neuitat) și imposibil de ratat degustarea de vin de Porto. Veți avea o zi la dispoziție să descoperiți singuri Porto sau, alternativ, o excursie opțională la Braga și Guimaraes, orașe aflate în apropiere. Drumul spre Lisabona va conține și o oprire la Fatima, acolo unde Fecioara Maria ar fi apărut în fața unor copii, și încă o zi la Lisabona.
Turul începe pe 1 aprilie 2020.
Preț: 895 de euro. Aici intră – bilet de avion (cu tot cu taxe de aeroport și bagaj de cală – se zboară cu Lufthansa via Munchen), cazări la 4 stele cu mic dejun în Lisabona și Porto, transport rutier peste tot, croazieră și degustarea de vinuri, precum și toate vizitele din program – Coimbra, Fatima, Obidos, Alcobaca, Batalha.
Citiți aici toate amănuntele ––> circuit Portugalia
Imagini Portugalia
Catedrala din Faro in plin centrul vechi
Vreo planeta din Star Wars ? Nu, in Rio Farmosa
Praca do Comercio din Lisabona
Alfama
Palatul Regal din Sintra
Palacio da Pena
Cascais
Si cetatea orasului
Estoril, statiunea de lux de langa Lisabona
Cascais si vilele sale somptuoase
Porto pe malul raului Douro
Aceste azulejos absolut superbe
Orasul vechi – Guimaraes
Braga, orasul care se roaga
Cu biserici aproape la fiecare colt
Ați fost în Sintra și nu ați văzut Quinta da Regaleira și nu ați coborât în fântâna inițiatică. Sau ați fost și nu vi s-a părut spectaculos?
Am fost si la Quinta. Mi s-a parut foarte fain. Dar de abia la a doua excursie in Sintra, prima oara n-am avut timp 🙂