Da, stiam ca orasul Cape Town va fi culmea turului prin Africa de Sud, climaxul, multi mi-au zis ca orasul de la capatul Africii este cel mai frumos din lume (sau unul dintre cele mai frumoase), asa ca nu pot sa nu zic ca de abia asteptam sa ajung acolo. Dar in program, era ultimul stop si pana la Cape Town mai aveam lucruri de vazut, experiente de avut. Cu greu incercam sa-mi alung gandurile “cum o fi Cape Town” pentru ca aveam lucruri de savurat pe drum, in provincia West Cape pe drumul spre Cape Town. Si intr-adevar, este o zona plina de experiente super faina, memorabile care merita sa fie descoperita.
Dupa ce am parcurs spectaculoasa Route 62, noaptea am petrecut-o intr-o vila absolut minunata in oraselul Swellendam numita Elianthe Boutique Guest House. Absolut fermecatoare, o atmosfera de poveste, cu mobila ca de casa de turta dulce, ca in filmele acelea americane cu casute de secol XIX, cu gazde vorbarete si dragute, cu piscina (apa rece, eram in septembrie, dar din octombrie – noiembrie incolo sunt sigur ca era de balaceala), o gradina in care sa stai si sa scoti oboseala din tine. Dar din pacate, calatorului ii sta bine cu drumul si in afara de o noapte dormita pe o saltea care se incalzea (o experienta, chiar interesanta), a doua zi dis-de-dimineata, am incalecat pe multi cai putere si am plecat-o spre sud.
Multa lume stie ca punctul cel mai sudic din Africa de Sud este Capul Bunei Sperante, aflat la sud de Cape Town. Trebuie sa spun ca si eu stiam asta, dar in realitate, nu este asa. Cel mai sudic punct se numeste Cape Agulhas (daca toponimul va suna portughez, ei bine, navigatorii portughezi l-au botezat, ei fiind de altfel primii consemnati in istorie ca au ocolit Africa pe la sud venind din Europa – mai sunt legende neconfirmate insa cu navigatori fenicieni, greci si chiar romani) si se afla la 170 km est de Cape Town. Coasta din zona este cu adevarat spectaculoasa, iar oraselul L’Agulhas are aerul unui orasel de vacanta, cu vilute colorate, cu mici restaurante si magazine. Este probabil cel mai sigur loc din toata Africa de Sud. Nu mi-a zis nimeni, nu am citit nici o statistica, dar nu am vazut garduri la case, erau usi deschise, lucru absolut de neconceput in Johannesburg sau Pretoria unde casele arata ca niste citadele bine intarite (sau ma rog, micile comunitati in care se afla). La capatul drumului, se afla desigur acest Cap, bine marcat, dominat de un far impunator care de secole a ghidat numeroase vase pe langa Cape Agulhas. Este o zona marcata de multe furtuni, mai ales iarna, iar naufragiile au fost destul de frecvente.
De altfel, vremea schimbatoare a aparut si acuma. Daca in Swellendam era soare si frumos, cerul peste cel mai sudic punct al Africii devenise gri-negru si se puse si pe ploaie, amestecata cu un vant puternic. Facut cateva poze repede, oricum nu pot spune ca sunt foarte multe de facut aici – un mic monument care sa marcheze momentul, o harta a Africii pe care o vezi daca te urci pe o mica ridicatura si fuga la fort…
Fortul e impunator si frumos restaurant. Are grija de toti vizitatorii, asa ca la toaleta puteai gasi prezervative gratuite oferite gentil de guvernul Africii de Sud (incidenta HIV in Africa de Sud e enorma – 20% din populatia adulta are HIV), asa ca folosirea prezervativului este promovata de autoritatile locale. Al doilea presedinte negru al Africii de Sud, Thabo Mbeki a sustinut chiar ca HIV nu exista, ca este o inventie a albilor si se trateaza cu suc de lamaie, usturoi si nu stiu ce mix de plante inventat de un sofer de TIR (suna familiar in epoca covid). In urma acestor declaratii, aproape jumatate de milion de sud-africani au murit de SIDA, iar circa 1,5 milioane copii au ramas orfani de cel putin un parinte. Urmasii lui Mbeki nu au mai sustinut aceste aberatii, importand numeroase medicamente capabile sa prelungeasca viata bolnavilor de HIV.
Se poate urca in varful farului pentru a admira panorama marii, dar si a oraselului de la capatul Africii. Interiorul s-a pastrat intact, iar turistii de astazi se pot urca pe scari care pot da emotii celor care se tem de inaltimi. Din pacate, vremea a fost destul de cainoasa, dar si asa, am marcat faptul ca am atins cel mai sudic punct al Africii – cel real, desigur J.
Am continuat apoi spre Hermanus, unde urma sa dormim la Hermanus Backpackers, o pensiune detinuta de peste 20 ani de un cuplu de afrikaaneri. Hermanus este faimos in toata Africa de Sud pentru balene. In golful pe malul caruia este construit oraselul vin numeroase balene pentru speed dating, iar perioada de primavara (cum eram noi in septembrie) este perioada optima pentru a vedea balene. De altfel, in mod normal, tot in septembrie are loc un Festival al Balenelor cu muzica, gratare si buna dispozitie (si chiar si cu cateva balene care se apropie sa vada ce se intampla pe mal), dar doi ani la rand a fost anulat din motive pandemice. Sa speram ca va fi in 2022 ! Festival sau nu, Hermanus este locul ideal sa iei o mini-croaziera sa vezi balenele la doi pasi de tine. Lucru care evident, ca era pus in varful agendei zilelor petrecute la Hermanus. Dar inainte de a ajunge la Hermanus, venind dinspre Agulhas, am facut o oprire la African Penguin & Seabird Sanctuary in oraselul Gaansbaai, literalmente, peste golf de Hermanus. Aici sunt ingrijiti pinguinii raniti din diverse cauze si reintegrati in momentul in care sunt reabilitati, un centru care exista din 2015 si care a facut foarte mult bine pinguinilor din zona. In regiune, se afla o specie de pinguini numiti “pinguinii africani”, niste pinguini mai micuti de inaltime, aflati in pericol de extinctie (incalzire globala, cresterea populatiei umane care le ia resursele de mancare (adica pesti), sau le invadeaza habitatele datorita constructiilor. Pinguinii erau izolati de oameni (nu, nu te poti juca sau atinge de ei, sunt totusi bolnaviori) si multi aratau destul de tristi – dar toate povestile, filmele si pozele m-au convins ca este un loc unde chiar au grija de pinguini. La doar o saptamana dupa ce am plecat din Africa de Sud, am citit ca zeci de pinguini au murit pe plaja Boulders in urma unui atac al unui roi de viespi. Si sunt atat de draguti…
Dar la sanctuarul din Gaansbaai, am aflat ca in apropiere de Hermanus (practic, peste golf de Gaansbaai) se afla o colonie de pinguini mai mare decat cea faimoasa de la Boulders Beach aflata in apropierea Cape Town si care este obligatoriu vizitata de toti turistii din Cape Town. Colonia aceasta mai putin cunoscuta se afla la Stony Point si evident, mai fiind destul timp pana la apusul de soare, am luat-o direct spre acolo. Si bine am facut. Spre deosebire de Boulders Beach (pe care am vazut-o cateva zile mai tarziu), aici sunt mult mai putini turisti si multi pinguini. Zona turistica (unde se plateste ceva pentru a intra) era deja inchisa, dar o gramada de pinguini se invarteau pe plajele “neoficiale”, prin ierburile inalte de langa plaje, iar unii chiar au luat-o la plimbare prin oras, trecand pe langa parcari. Am vazut destul de multe animale in mediul lor salbatic in jurul lumii, dar pinguinii sunt cu adevarat unii dintre cei mai draguti si nostimi, sunt o placere sa-i urmaresti. Daca pe pamant, merg destul de caraghios, in apa devin niste campioni de viteza, in plus sunt niste pasari foarte sociale si este extrem de interesant sa-I urmaresti interactionand cu alti pinguini. Sunt si bine organizati – puii sunt stransi laolalta si sunt supravegheati prin rotatie de adulti pentru ca parintii lor sa poata sa se bage in apa sa vaneze pesti. Sunt adevarate gradinite de pinguini, gri, pufosi, super draguti si cuminti.
A doua zi dimineata la prima ora, eram in portul Hermanus dornici sa mergem dupa balene. In mod normal, sunt mai multe companii care ofera astfel de ture, dar din motive de lipsa de turisti, doar cea mai mare opera – Southern Right Charters si chiar a avut clienti. Pretul unei ture este de 1020 ranzi (59 euro). In mod normal, trebuie sa-ti rezervi un loc in avans pentru ca mai ales in septembrie, sunt multi doritori sa vada balenele, dar fiind an covidic, pur si simplu am aparut la cabanuta celor de la Southern Right Charters, am platit si am fost gate de plecare.
Initial, am avut parte de un briefing, inclusiv cu privire la excursie, cat si cu privire la balene. Cea mai intalnita specie de balene de aici este Southern Right Whales (Balene Sudice cred ca se spune in romaneste, dar nu bag mana in foc) care poate fi intalnita in toata emisfera sudica din Australia pana in America de Sud (trecand, desigur prin Africa). Femelele ating o lungime de 15 metri (recordul e de 18 metri) si cantaresc aproape 50 tone si pot trai pana la 100 ani. Masculul se lauda cu testicolele sale – cantaresc nu mai putin de 500 kilograme si sunt cele mai mari din regnul animal de pe Terra. Ma rog, am aflat extrem de multe lucruri interesante despre aceste balene care prefera sa vina sa isi gaseasca de multe ori partenerul in golful Hermanus.
Am pornit la drum. Marea un pic cam agitata, iar unii de pe barca care aveau probleme cu raul de mare au suferit de multe ori cumplit. Cat timp ne-am deplasat in cautare de balene, era destul de dificil sa stai in doua picioare, dar cand am ajuns langa balene si ne-am oprit, daca te tineai bine de diverse balustrade, atunci nu erau probleme… dar valurile te hatanau zdravan pot spune. Promisiunea era clara – “nu vezi balene, banii inapoi”, iar cei care se ocupa cu turele astea sunt siguri pe situatie. Nu, nu le hranesc, chiar m-am uitat si e un pic cam greu sa incanti ditamai balena cu hrana, iti trebuie probabil un al doilea vas plin cu mancare, ci mizeaza pe faptul ca balenele sunt niste animale foarte curioase si interesate de oameni. Cel putin asa ni s-a spus.
Pana la urma, am gasit balene, si a fost un adevarat regal pentru cei care iubesc natura. Am intalnit o mama cu o fiica adolescenta, iesite la plimbare, un pic mai departe o balena mai copil facea giumbuslucuri – acele sarituri de balena care le vedeti in poze sau pe youtube sunt facute in general de balenele-copii si adolescenti, maturii nu prea se dau in stamba si nu se mai dau peste cap. E un pic cam greu de povestit ce simti cand privesti in ochii acestor balene (de mai multe ori au iesit cu capul din apa sa se uite la noi), tandretea mama-fiica, copiii de 5 – 10 tone care se harjoneau, a fost una din acele experiente pe care nu le voi uita in Africa de Sud. Intalnirea cu natura este unul dintre amintirile de neuitat pe care le poti “acumula” in Africa de Sud.
Am decis ca dupa-amiaza de dupa intalnirea cu balenele sa nu mergem direct la Cape Town (aveam oricum mai multe zile de petrecut in capitala legislativa a Africii de Sud) si am dat o tura in Stellenbosch, un oras linistit, frumos, curat, ordonat ca orice oras afrikaanse, capitala vinului din Africa de Sud. Nu trebuie sa fi cine stie ce connaiseur pentru ca sa fi auzit de vinul sud-african. Este unul dintre cele mai cunoscute si apreciate din lume.
Stellenbosch este un alt oras in care m-am simtit excelent. Este un oras studentesc si am simtit o atmosfera care mi-a adus aminte de perioada studentiei mele de la Maastricht. Nu, arhitectural nu se aseamana cu Maastricht, dar barurile si restaurantele pline cu tineri cu laptopuri si tablete care evident lucrau ceva pentru facultate, rasetele, cladirile clasice si respectabile ale diverselor facultati, terasele bazaind in soare, magazinele stylish, strazile curate, totul fac din Stellenbosch un oras in care sa te simti minunat. Nu pot spune ca are niste monumente fantastice, dar tot complexul social-arhitectural m-a facut sa iubesc Stellenbosch din prima clipa si sa savurez fiecare minut petrecut aici. Cum ziceam, Stellenbosch este capitala vinului sud-african, imprejurimile orasului fiind ocupate de hectare si hectare de plantatii de vita-de-vie. Fiecare podgorie este si un obiectiv turistic – oricare dintre ele poate fi vizitata, degustarile sunt la ordinea zilei, multe au si spatii de cazare sau facilitati culturale sau de plimbare. Singura problema majora este pe care sa o alegi.
Am oprit in Stellenbosch la biroul de informatii turistice care gemea cu brosuri despre cele cateva sute de atractii turistice din zona si am cerut o recomandare de la tipa foarte de treaba de la birou. Ne-a povestit un pic despre podgoriile din zona si a facut si niste recomandari pe harta. Am ales o podgorie mare aflata pe drumul spre Cape Town unde trebuia sa ajungem pana la caderea serii. Asa ca am ajuns la Spier.
Spier este unul dintre cei mai vechi producatori de vin din Africa de Sud. Prima ferma de aici a fost fondata in 1692, deci are peste 300 ani de traditie, dar nu este cea mai veche podgorie din Africa de Sud. Cumparata de vreo 30 ani de un miliardar sud-african (proprietar printre altele a lantului de restaurante fast food Nando’s, un soi de KFC sud-african, dar care se gaseste in circa 30 tari ale lumii), Spier nu este doar o podgorie, ci si o galerie de arta – se spune ca aici se afla unele dintre cele mai valoroase lucrari de arta din Africa de Sud. Pe langa foarte modernul centru de degustari de vin (evident, cu magazin inclus), am descoperit si o curte parca desprinsa direct din Olanda traditionala – cladiri olandeze in stil traditional, gravitand in jurul unui mini-parc verde, verde cu niste copaci imensi sud-africani. Un simbol al transplantarii olandeze aici, la capatul Africii. Evident, exista locuri de plimbare, un parau linistitor, posibilitate de cazare, evenimente, restaurant, tot ce vrei. Inca o dovada a faptului ca sud-africanii stiu sa faca turism.
Am plecat ulterior spre Cape Town, fenomenalul oras de la capatul Africii, dar despre acest oras unic va voi povesti in alt episod…
Imagini West Cape – Cape Agulhas, Hermanus, Stony Point, Stellenbosch
Elianthe Guest House
O piscina imbietoare… dar mai pe vara
Camera foarte draguta si … homey
Drumul spre cel mai sudic punct al Africii
Instantanee
Coasta sudica a Africii
Case fara garduri, fara fortificatii ? Wow !
Capul Agulhas, cel mai sudic punct al Africii
Farul care a ghidat numeroase vase
Cel mai sudic oras din Africa – L’Agulhas
Centrul de salvare al pinguinilor
Infocenter cu magazin de suveniruri si cafenea
Pinguinii internati
Township, acele orase pentru sarai
Stony Point si colonia de pinguini africani
There is love
Iaca ce a aparut din iarba !
O gasca de pinguni plecati la plimbare
Cred ca au plecat la shopping
Acele fantastice peisaje din Western Cape
Si Hermanus mi-a oferit un apus de soare minunat
Hermanus Backpackers
Cabanuta celor de la Southern Right Charters pentru turele in cautare de balene
Vremea se anunta buna
Incepem briefingul
Si vasul de croaziera
Comod 🙂
Incep sa apara balenele
Oooooo !
Ochi in ochi
Mama si fiica
Acele peisaje devastator de frumoase din Western Cape
In drum spre Stellenbosch
Un oras atat de olandez !
O placere sa te plimbi pe aici
O fi trecut vreun roman pe aici ?
Galerii de arta
Masini retro
Facultatea de teologie
Casute cu arhitectura olandeza
Good point !
Un producator de vin de peste 300 ani !
La alegere
Proprietatea este fabuloasa
Cu cladiri cu arhitectura clasica olandeza
