Africa de sud, mozaic de culturi, mozaic de experiente (ep. 9). Cape Town, cel mai frumos oras din lume ?

Bo Kaap Cape Town

In fine, capatul, climaxul, varful intregii excursii sud-africane a fost cand am ajuns la Cape Town. Adevarul este ca de cand ajunsesem in Africa de Sud, tot m-am gandit – cum o fi la Cape Town ? Cei pe care ii cunosc si fusesera la Cape Town, mi-au spus ca e un oras absolut fantastic, unii chiar ca e cel mai frumos oras din lume. Si va dati seama ca cei care ajung la Cape Town sunt in general oameni umblati, care nu pot cadea in extaz decat daca chiar e ceva frumos. Chiar am incercat sa “fur startul”. Cand am fost sa vedem pingunii de la Stony Point, am dat o fuga si la Pringles Bay, la cativa kilometri, de unde teoretic se vedea Cape Town. Nu l-am vazut, l-am intrevazut, ca era apus de soare, un pic de ceata si soarele apunea de undeva dinspre Cape Town, deci greu de vazut ceva. Dar nu era bai, mai era o zi si ajungeam in Cape Town.

Am intrat in Cape Town, venind dinspre Stellenbosch. Am trecut pe langa aeroportul neasteptat de gol (datorita variantei beta descoperite in Africa de Sud, cam toate tarile lumii au pus Africa de Sud pe lista rosie, neagra, portocalie, in fine, pe lista damnata, iar numarul turistilor straini in septembrie 2021 ii numarai pe degete. De altfel chiar ne-au oprit oameni pe strada sa ne intrebe daca suntem turisti straini si cand le confirmam, literalmente sareau in sus de bucurie “The tourists are coming !”). Nu foarte departe se afla township-ul Cape Flats (acum, are un alt nume in Xhosa, imposibil de pronuntat, si mai greu de retinut) care a fost creat in perioada apartheidului pentru a deporta negrii si asa-numitii “coloureds” care reprezinta majoritatea in zona Cape Town din orasul pe care autoritatile il voiau complet locuit de albi. Apartheidul a disparut, dar Cape Flats a ramas si aparent continua sa creasca pentru ca Africa de Sud este asaltata cu din ce in ce mai multi emigranti din toata Africa australa (am avut parte de taximetrist zimbabwean si ospatar mozambican in Cape Town) si acestia evident nu au bani sa se mute in suburbiile elegante ale orasului, ingrosand populatia paupera din townships, uneori creand si adevarate lupte intre localnici si noi venitii care le pun in primejdie putinele locuri de munca.

Dar dupa aceasta introducere mai putin plina de glam a orasului, am ajuns pe autostrazile care converg spre centru (ca idee, Africa de Sud are o retea de autostrazi la care Romania va visa intotdeauna si va ramane cu visul) si imediat am putut sesiza magia orasului – este situat intre mare si niste culmi muntoase incredibil de spectaculoase, parca puse cu mana pentru incantarea ochiului. Tot asa, cu ochii dupa munti si mare (am descoperit si iconicul Table Mountain cu usurinta), nici n-am observat cand am intrat in oras pana nu am ajuns in plin centru. Si dintr-odata, am descoperit un oras cu cladiri tipic britanice, cu o atmosfera americaneasca si cam pustiu… seara nu este o idee prea buna sa te plimbi prin downtown… poti fi usurat rapid de lucruri de valoare, iar in cel mai bun caz, sa fi urmarit de cersetori ca scaiul. Noroc ca nu am stat in downtown, ci intr-un hotel foarte dragut (ma rog, camerele erau cam mici, dar cochete) fix pe dealul Signal de unde am avut o panorama minunata a orasului – atat ziua, cat si noaptea cand tot orasul scanteia cu milioane de lumini. Hotelul se numeste Signal Hill Lodge  si e fix deasupra cartierului multi-color Bo Kaap (practic, ajungi pe jos in 10 minute).

Am avut trei zile la dispozitie in Cape Town si nici vorba sa fie destul. Cred ca iti trebuie vreo saptamana sa intelegi cate ceva. O zi am luat-o spre Capul Bunei Sperante, trecand pe langa niste plaje superbe, apoi ne-am oprit la Hout Bay de unde te poti duce intr-o croaziera spre o insula plina cu lei de mare (din pacate, era doar una pe zi si la o ora cam nepotrivita pentru planul nostru, asta din cauza lipsei de turisti), ne-am oprit la Boulders Beach unde se afla cea mai faimoasa colonie de pinguini africani din zona (si cea mai vizitata, desigur). Nu am mai ajuns la Capul Bunei Sperante ca a inceput furtuna si oricum se facuse tarziu, asa ca iata am un motiv de ce sa ma intorc.

In schimb, cea mai fantastica zi a fost cand am urcat cu telecabina pe Table Mountain si am coborat pe jos spre Gradina Botanica Kirstenbosch, considerata a fi una dintre cele mai frumoase din lume (confirm !). Din pacate nu am avut timp nici de gradina, doar am traversat-o, dar am pus-o acolo pe lista de destinatii in care e musai sa revin cand voi mai veni la Cape Town. Pentru ca in mod cert, va mai exista si o a doua oara, simt eu si o a treia oara. Dar sa va povestesc mai mult despre orasul propriu-zis, promitand sa revin cu tura pe Table Mountain intr-un post special

Cape Town este undeva pe o zona plata la malul marii, inconjurat de munti de-a dreptul spectaculosi. Centrul dominat de cateva blocuri inalte cu fatada de sticla, incepe sa se urce incet pe pantele muntilor din jur – cum era si hotelul nostru. Pur si simplu de la Signal Hill Lodge cu greu te desprindeai de panorama, iar dimineata la micul dejun pe terasa, era o placere sa admiri orasul pe jos.

Cum am zis, sub hotel, la vreo 10 minute de mers pe jos se afla cartierul Bo Kaap, coloratul cartier musulman al orasului. Povestea cartierului musulman incepe din 1760 cand un olandez localnic a cumparat o parcela de teren sub Signal Hill si a construit niste case unde si-a mutat sclavii adusi din actualele Indonezia si Malaezia. Pentru ca initial, colonistii olandezi nu au prea reusit sa puna mana pe sclavi localnici, s-au gandit sa importe sclavi din alte colonii olandeze, gandindu-se ca respectivii fiind transplantati pe alt continent sa fie mai maleabili. Si se pare ca au fost… numarul sclavilor asiatici musulmani a crescut, la un moment dat a venit si un val de azilanti politici si comunitatea musulmana din Bo Kaap a tot crescut, alaturi de ei, cartierul si numarul de moschei.

Legenda spune ca locuitorii care si-au cumparat casele (nu cei care stateau in chirie) s-au apucat sa-si vopseasca cladirile in culori stridente (pentru a iesi in evidenta fata de chiriasi), iar zona in timpul apartheidului a fost purificata etnic, doar populatia malay fiind lasata sa locuiasca aici. Spre deosebire de alte zone locuite de locuitori non-europeni, liderii regimului de apartheid au inteles potentialul turistic al zonei, asa ca l-au lasat in pace si chiar i-au incurajat pe locuitori sa-si vopseasca locuintele cat mai strident. Adevarul ca atunci cand am luat cartierul la pas, mi-am adus brusc aminte de albastrul ala aspru inventat de Yves St. Laurent la vila lui din Marrakech. Ulitele sunt in urcare si coborare, casele nu foarte inalte si din cand in cand rasar minaretele moscheilor drapate cu steagul Palestinei in semn de solidaritate cu suferintele co-religionarilor lor. Nu exista o ruta pre-stabilita sau niste obiective turistice iesite din comun … pur si simplu e o placere sa iei cartierul la pas, sa urci sau sa cobori pe ulitele in panta si sa admiri mixul de culori… uneori care se potrivesc, alteori care nu se potrivesc, dar asta conteaza mai putin.

De obicei cand ajung in orase in care nu am mai calcat, ma uit sa vad daca se fac asa numitele tururi gratuite. Am fost in destule tururi gratuite din Lvov pana in Cartagena si evident, am verificat daca exista si astfel de tururi gratuite si in Cape Town – principiul e simplu – in general trebuie sa te prezinti intr-un anumit loc unde un tanar sau tanara te plimba pe jos prin zonele turistice si iti spune povestile locurilor. La final, se da un bacsis pentru efortul ghizilor – si de fiecare data am avut ghizi foarte competenti si distractivi, de multe ori oameni care au trait in cartierele sau orasele vizitate de mici si care au vazut cu ochiii lor schimbarile. Asa ca am descoperit si locul de free tours Cape Town, iar locul de plecare era in fata Motherland Coffee Company (o cafenea care inchidea in mod straniu candva imediat dupa pranz desi ar fi fost locul perfect sa stai la o masa dupa o plimbare pe jos). Erau mai multe tururi disponibile, unele nu se mai faceau din motive de COVID si altele din motive de lipsa de turisti. Dar cum am ajuns dimineata, erau cateva suflete prezente (niste turisti din Palestina, vreo doi din Spania si cativa din alte orase sud-africane) si am plecat in a descoperi orasul istoric. Desi nu era planificat decat turul istoric si apoi un tur de Bo Kaap (nu am mai participat ca ma plimbasem deja), la cererea mea si a altor catorva s-a tinut si turul de apartheid.

 

Historic City Tour ne-a plimbat prin fata celor mai importante cladiri istorice si atunci mi-am dat seama de ce Cape Town este unul dintre cele mai frumoase orase din lume. Nu numai datorita cadrului natural fantastic, ci si pentru cladirile clasice in stil britanic, adevarate palate care impodobesc centrul – indiscutabil daca aceste cladiri ar fi teleportate in Europa, ar ajunge mandria oricarui oras ! De la Parlament (Africa de Sud are 3 capitale – capitala executiva unde e guvernul – Pretoria, capitala judiciara – unde e Curtea Suprema – Bloemfontein si capitala legislativa unde e Parlamentul – Cape Town) la Castelul Bunei Sperante de unde a inceput orasul odata cu primii colonisti olandezi, am descoperit frumusetile acestui oras la pas – cladiri spectaculoase in stil englezesc, parcuri verzi impecabil intretinute, mici palate care adapostesc diverse servicii ale administratiei locale, Cape Town are feelingul unei Londre mai mici si mult, mult mai dragute (ma rog, mie nu-mi place Londra, dar Cape Town-ul este mi-a intrat pe sub piele, e o Londra mai mica, mai frumoasa si mai insorita).

Intre cele doua tururi, m-am dus sa vizitez si muzeul District Six. Daca am ratat Muzeul Apartheidului din Johanesburg (nu am prea calcat in acest oras), am decis sa aflu mai multe despre apartheid. Si am aflat in acest muzeu dedicat unui cartier locuit in mare majoritate de o populatie saraca (majoritate de culoare, dar, nu toti, existau si exista si azi albi saraci) care a fost mutata cu forta pentru extinderea unui Cape Town complet alb. Muzeul recreaza atmosfera si viata din District Six inainte de relocare (nu stiu, e posibil ca numele acestui cartier sa fi inspirat numele zonelor din Hunger Games), viata de zi cu zi, facilitatile gen spitale, dar se concentreaza mai ales pe aberatiile apartheidului – de la interzicerea cuplurilor inter-rasiale (si chiar divortul obligatoriu pentru cele deja existente) la numarul de paturi alocate pentru fiecare rasa in parte pana la solutia zero – demolarea intregului cartier pentru a face loc unor cartiere uni-rasiale – District Six fiind in centru, la doi pasi de zona guvernamentala, evident ca s-a decis ca zona va deveni alba. Locuitorii de culoare au fost imbarcati obligat-fortat in camioane cu cate ceva din avutul lor (gen masini de spalat, frigidere) si mutate in townshipul din Cape Flats unde de cele mai multe ori nu aveau nici macar o ghereta din tabla. Tragedia apartheidului este redata prin experiente, prin recreerea de scene, de locuri – inclusiv o frizerie sau un mic magazin. District Six a fost complet epurat in 1986 cu putin inainte de caderea apartheidului si acum este doar partial reconstruit… fostii locuitori sunt in Cape Flats, unii vor sa se intoarca, dar nu au unde pentru ca locuintele lor, blocurile lor, strazile lor au fost rase de pe fata pamantului.

Dupa introducerea in atmosfera apartheidului, m-am intors la Motherland Coffee unde am inceput turul “from apartheid to freedom”. De data asta, ni s-au povestit mai multe despre legile uneori absurde si iritante inclusiv pentru albi – de fapt apart-heid inseamna “despartire”, “separare” – ideea autoritatilor era ca sa creeze zone uni-rasiale – zone pentru albi, pentru negri, pentru coloureds, pentru indieni, pentru malay, pentru orice rasa intr-o tara multi-rasiala si multi-nationala. Ma rog, ceva similar cu politica Israelului din 1948 pana in zilele noastre. Uneori aceste separari erau de-a dreptul ridicole – o banca pentru albi (pe care nu aveau voie sa se aseze negri), la cinei metri, o banca pentru negri (pe care nu aveau voie sa se aseze albii) in fata tribunalului. Am ajuns si in fata Primariei unde se afla o statuie sincer un pic cam ciudata al lui Mandela. Aici a fost locul unde s-a adresat pentru prima oara dupa eliberare maselor si piata aceea imensa era plina ochi. Mandela a venit cu un mesaj reconciliator a la Gandhi si a reusit cumva sa stapaneasca dorinta de razbunare a populatiei majoritare care fusese discriminata si umilita timp de generatii. El a preluat expresia lui Desmond Tutu despre natiunea-curcubeu si a reusit sa pastreze nivelul economic inalt atins in perioada apartheidului, navigand printre resentimente si un potential razboi civil atat de proorocit la inceputul anilor 90.

Dupa cum scriam si in alte episoade, am ramas surprins ca desi Congresul National African care reprezinta populatia majoritara e la putere din 1994, urmele fondatorilor si promoterilor ideii de apartheid sunt inca bine conservate – de la maretul monument al Voortrekkerilor de la Pretoria pana la statuia lui Cecil Rhodes care troneaza la doi pasi de Parlament. Cecil Rhodes a fost un copil bolnav nascut in friguroasa si cetoasa Anglie si a fost trimis la 17 ani de parintii lui in Africa de Sud, tara cu un climat infinit mai bun. Aici s-a imbogatit din diamante, a ocupat actualele teritorii ale Zambiei si Zimbabwe (Zimbabwe i-a purtat numele – Rhodesia pana la eliberare in 1980), a fost un ardent promotor al construirii caii ferate Cairo – Cape Town si a ajuns prim-ministru al Africii de Sud, initiind un vast program de rechizitionare a pamanturilor detinute de comunitatile indigene si de interzicere a drepturilor civile pentru populatia de culoare. Unul din parintii fondatori ai apartheidului continua sa aibe o statuie in plin centrul Cape Town-ului intr-o tara condusa de 27 ani de partidul care a luptat contra apartheidului.

Cape Town este un oras genial, un oras superb – atat din punct de vedere arhitectural, cat si al cadrului natural. Este o imbinare perfecta. Alaturi de superbele apusuri de soare, plajele geniale in timpul verii, mancarii excelente… Este cel mai frumos oras din lume ? Pentru unii, da, dar eu ma feresc de clasamente. Indiscutabil este unul dintre cele mai frumoase orase ale lumii unde va trebui sa mai revin !

Imagini Cape Town

Cape Flats

Cape Flats. Welcome to Cape Town

Signal Hill Lodge

Desi era racoare, era incantator sa iei micul dejun pe terasa de la Signal Hill Lodge

Panorama Cape Town

Panorama din hotel (la apus)

Night view Cape Town

Si noaptea !

Camera Signal Hill Lodge

Camera – cocheta, dar cam mica

Cape Town downtown

Cape Town, downtown la ora la care trebuia evacuat

Cape Town centru

Centrul Cape Town

Table Mountain

Table Mountain

Bo Kaap

Bo Kaap si casutele sale colorate

In drum spre Bo Kaap

 

Car in Bo Kaap

 

Bo Kaap Cape Town

Bo Kaap si Lion Head

In spatele casutelor colorate se afla Lion’s Head

Case colorate

 

Moschee Bo Kaap

O moschee din Bo Kaap

Kaapstad

 

Rosu albastru

 

Grafitti in Cape Town

 

zona pietonala Cape Town

Strada pietonala comerciala. De aici, incep tururile gratuite

Cladiri britanice

Arhitectura britanica

Parlamentul Africa de Sud

Parlamentul Africii de Sud

In spate la primarie

 

Primarie Cape Town

Primaria

Castelul Bunei Sperante

Castelul Bunei Sperante

Jan Smuts

Statuia lui Jan Smuts. Conducand armate bure impotriva britanicilor, apoi conducand armate britanice in doua razboaie mondiale. Este fondatorul RAF, aviatia militara britanica. Unul din stalpii apartheidului, ulterior si-a dat seama ca nu va functiona. A pierdut alegerile din 1948 in fata Partidului National care a instituit regimul de apartheid. Se spune ca daca ar fi castigat partidul lui Smuts, altfel ar fi evoluat Africa de Sud si multe tragedii ar fi fost evitate.

Parc Cape Town

Incantatoarele parcuri din Cape Town

Cecil Rhodes

Statuia lui Cecil Rhodes

Muzeu Cape Town

 

District Six Museum

District Six Museum

District Museum Cape Town

Interiorul muzeului

Geamantane

Geamantane de genul celor care au fost folosite de evacuatii din District Six

District in poze

 

Demolari

Bucuresti 1987 ? Aproape. District Six 1980

Bal pentru negrii

 

Coafor Cape Town

Un coafor pe vremea cand coafezele nu erau stylists

District

Urmele lui District Six

Fugard Theater

Si COVID a facut victime in District Six

Tribunal

Inalta Curte de justitie

Banca pentru negrii

Intr-o parte, banca pentru non-albi

Banca pentru albi

Si cea pentru albi

banca pentru albi Cape Town

Sa respectam legislatia

Statuie Nelson Mandela Cape Town

Nelson Mandela din locul in care s-a adresat maselor dupa eliberare

Comentarii

  • Daniel spune:

    Poti sa ne spui, te rog, cum este politica Israelului similara cu cea de apartheid din Africa de Sud? Am vazut ca si in celelalte postari sustii acelasi lucru complet fals. Unde anume se fac segregari rasiale in Israel? Acolo traiasc laolalta si arabi si evrei si alte natii cu fix aceleasi drepturi si aceleasi sanse (vezi arabi in toate structurile). Nu acelasi lucru se poate spune despre tarile arabe unde nu sunt recunoscute in niciun fel alte religii sau alte natii si unde religia crestina, de pilda, e doar o gluma proasta.

  • Elefantul African spune:

    ce restrictii mai sunt pe aici ? merge sa faci o calatorie cu un copil ? cand e de plaja ?

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii