Distribuie articolul:

Nu eram inca pe Pamir Highway din punctul meu de vedere, dar incepusera cateva privelisti faine. Ajunsesem la raul Panj care reprezinta granita dintre Tajikistan si Afghanistan si banuiam ca va fi ultima noapte petrecuta in lux la hotelul Karon Palace din Kalai Humb. Urmeaza partea dura – sosele proaste sau inexistente, cazari la localnici, care sigur, sunt o experienta faina de a intelege mai bine obiceiurile locului, dar conditiile pot sa lase uneori de dorit. Dar voi avea niste surprize placute – drumurile sunt proaste, dar cazarile au fost chiar foarte faine :). Dar o sa ajung la fiecare pe rand.

Ziua 2 Kalai Humb – Khorog

Dupa peste 350 km facuti pe sosea buna din Dushanbe, ma gandeam ca ne vom relaxa un pic si vom pleca la o ora decenta dupa un mic dejun fain. Hotelul chiar era lux si ma asteptam ca nici micul dejun sa nu dezamageasca… Dar… “Vezi ca maine vom pleca la 3 dimineata” imi zice ghidul tajik. “Whaaaat ?”. De ce ? Verificasem pe Google Maps, erau doar 250 km. Ma rog, probabil vom ajunge pe drumuri grele, dar chiar si asa. “Pai drumul e constructie, sunt detonati munti si se inchide dupa 7 dimineata pana la lasarea serii”. Pfff… Asta e, suntem prin zone indepartate, pot aparea probleme.

Asa ca la 3 dimineata, toti cu bagajele in masini, gata de plecare. La 3 si 5 dimineata am invartit roata. Santierul incepe aproape imediat de la iesirea din Kalai Humb. Si urmeaza intr-adevar un drum de pamant plin de denivelari. Vechiul asfalt, plin cu gropi, provenind din perioada sovietica parea deja parfum, dar fusese indepartat pe o buna parte din drum, asa ca in locul lui, e pamant gol. S-a mai turnat ceva asfalt, am mai avut cateva bucati, dar nu mai lungi de 500 metri cu asfalt nou nout si gata. Il intreb pe ghid cand e termenul de finalizare. “Noiembrie” imi spune plin de incredere. “Care noiembrie, e deja 1 august, poate noiembrie in 2 ani sau 3”. Desi drumul este facut de chinezi (cu finantare chineza, cu tot ce trebuie), nu se lucreaza ca in China – 24 ore din 24, 7 zile din 7, cu mii de oameni. Prin afara Chinei, chinezii nu mai sunt chinezi, iar termenul e cand o da Allah.

De-a lungul istoriei, lipsa drumurilor sau mai bine zis, dificultatea lor au aparat Pamirul, dar l-au si inapoiat. Datorita muntilor, marii cuceritori nu si-au batut capul sa cucereasca zona, lasandu-I pe localnici in pace – chiar si ce cei care nominal erau stapanii Pamirului (Afghanistanul, Emiratul de Buhara, Imperiul Tarist, pana si chinezii sustin ca ar fi stapanit pe aici), nu au prea calcat pe aici. Asa ca localnicii si-au dus viata dupa bunul lor plac. Primii care au venit sa stapaneasca si sa schimbe reguli incetatenite de secole au fost sovieticii cei care au construit Pamir Highway in anii 1930 taman pentru a avea acces in zona. Dar lipsa drumurilor si greutatea accesului a pus o bariera de netrecut comertului, asa ca zona a ramas inapoiata si saraca. Pana in ziua de azi. Exista un mare plan de construire de drumuri bune, rapide, asfaltate prin tot Pamirul spre granita cu China. Pe drumurile acestea potrivite doar pentru cai si 4×4, am intalnit numeroase TIR-uri. Doamne, ce soferi sunt si astia, iau salariul groazei. Si numai TIR-uri tajice, nici unul chinez desi este evident ca aduc marfuri din China – toata piata tajika este inundata de chinezarisme si dupa inchiderea granitei dintre Tajikistan si Kyrgyzstan, probabil Pamir Highway este unica sosea folosita. Intreb de ce sunt doar TIR-uri tajice si nu si chinezesti – soselele Kyrgyzstanului vecin este plin cu TIR-uri chinezesti. Ghidul imi zice ceva ca marfurile sunt transferate la granita, dar nu imi explica de ce. Probabil ca nu le da voie Tajikistanul. Sau banii castigati de soferi sunt prea putini – un sofer de TIR tajik ia 500 dolari pentru a transporta marfa de la Kashgar la Dushanbe pe un drum care tine 10 zile prin Pamir.

In fine, plecam in noapte, pe sosele de pamant. Baremi daca aveam ceva de vazut, dar e noapte. Pe drum, mai intalnim niste masini care gonesc sa treaca dincolo inainte de ora 7. Nu, nu e un raliu, sunt totusi putine masini. Constructia nu merge pana la Khorog, capitala Pamirului, ci vreo 100 km (din cei 250) si va costa 200 milioane de dolari. Din Khorog pana la granita mai sunt 400 km. Deci, mai e pana cand Pamir Highway va fi un drum modern. Dar asta nu inseamna ca nu e cazul sa-l vizitati mai degraba decat mai tarziu. Se poate intampla un miracol geostrategic si asfaltarea acestui drum ar putea deveni de o importanta capitala. Oricum, trebuie sa spun ca sunt practic doua Pamir Highway incepand cu Khorog- unul este o sosea directa spre Murghab si apoi Kulma Pass, granita cu China. Cealalta continua spre sud, de-a lungul granitei cu Afghanistanul si pe acolo am dubii ca va fi ceva asfaltat in timpul vietii noastre. Si drumul sudic este Pamir Highway-ul pentru turisti, cu munti falnici, cu urme istorice, cu peisaje de neuitat. Probabil acea zona nu este in pericol de modernizare…

In fine, am avut o scurta pauza pe drum pentru a face niste poze – mijea de ziua, era ceva lumina, dar destul de obscura. Era momentul sa ne dam seama ce frumos va fi drumul in continuare. Si apoi, din nou, la viteza. Simteam un stress atat pentru sofer, cat si pentru ghidul tajik. Trebuie sa fim inainte de 7 la Vanj ! Drumul devine de-a dreptul minunat – muntii strang alaturi drumurile (atat cel de aici, din Tajikistan, dar si cel de vis-à-vis din Afghanistan), iar raul Panj vine cu o viteza incredibila pentru un rau. Ah, daca ar fi fost soare, ar fi fost o zona absolut superba, dar soarele nu si-a facut inca aparitia din cauza muntilor. Zona este arida si va fi arida cam tot timpul – verdeata explodeaza doar atunci cand apar satele – satele au numerosi pomi si campuri cultivate in proximitate. Arata ca niste oaze in desert.

Drumul nu pare chiar in constructie. Sunt cateva excavatoare abandonate. Hello, chinezii in China ar lucra non-stop. La un moment dat, ne intersectam cu o duba plina ochi cu oameni. “Sunt muncitorii de la drumuri” imi spune ghidul. Ii depasim. Trebuie sa ajungem ! Si pana la urma, ii vad pe ghid si pe sofer razand biruitori. Am trecut de niste obstacole puse pe drum. Am trecut, am trecut inainte de 7 ! De-acum nimic nu ne mai opreste, putem sa ne oprim sa facem poze, sa ne bucuram de peisaj.

Mai intai, ne oprim pe malul Panjului sa ne luam micul dejun la pachet. Niste tufisuri pe post de toaleta si acesti munti sublimi. A aparut si soarele, viata e frumoasa. Drumul e tot drum de pamant si colb, dar asta conteaza mai putin. Locurile sunt absolut superbe.

Intr-un final apare si ceva asfalt. Din acela comunist, gaurit, pe anumite distante, a mai fost plombat, dar uneori am senzatia ca e mai bine sa mergi pe drum de pamant si nu pe asfaltul sovietic. Oprim intr-un sat la un magazin care imi aduce aminte de magazinele din Romania anilor 90. Cu de toate, puse una peste alta, nici o idee de merchandising. Dar nu conteaza. Cumpar o inghetata CCCP (adica URSS in rusa). Cineva a capitalizat sentimentele nostalgicilor si a creat un brand CCCP – au si inghetata si bauturi racoritoare. Daca inghetata e asa si asa, bautura racoritoare CCCP este absolut odioasa. Ca si CCCP de altfel.

Ajungem in Khorog mai devreme decat trebuia. Evident, am plecat de la 3 dimineata si am tras din greu. Khorog, un oras cu 30,000 locuitori este capitala informala a Pamirului si oficiala a regiunii autonome Gorno-Badakhshan. Un oras plin de freamat, cu magazine, cu pensiuni faine pentru calatorii de pe Pamir Highway. Langa hotel este un targ in aer liber cu covoare in parcul central, mai jos apare si Centrul Islamilit. Sunt si vreo 2 cafenele cu croisante care cel putin arata bine si cu cappuccino. Vor fi ultimele pana la Osh, in Kyrgyzstan.

Am stat la Hotel Lal, un hotel inalt pentru orasul asta – cred ca e cea mai inalta cladire din oras. Scarile de acces la etajele superioare sunt inguste, asa ca bagajele sunt ridicate la etaj cu un soi de lift-scripete. Ca in vremurile comuniste, daca nu ai, improvizezi. Si functioneaza. Camera mea destul de ampla, iar gazdele dragute, zambitoare si vorbitoare de engleza. O rara avis pe meleagurile acestea.

Principalul obiectiv turistic din Khorog este … gradina botanica. Construita sus pe munte, dintr-un punct de unde te poti bucura de toata panorama orasului si a zonei inconjuratoare, gradina botanica a fost visul unui botanist rus pe numele lui Anatoli Gursky. Acesta a deschis gradina botanica in 1940 care este considerate ca fiind la cea mai mare inaltime din lume (2320 metri – ma rog, unii sustin ca o gradina botanica din Nepal ar fi la o altitudine superioara). Aici, Gursky a lucrat decenii intregi pentru a studia aclimatizarea plantelor aduse din toata lumea la conditii de inaltime. Dupa independenta, nu au mai fost bani pentru stiinta, asa ca zona stiintifica a fost inchisa, a ramas doar gradina botanica care in mare parte a fost lasata cam cum arata la moartea lui Gursky. Desi este evidenta lipsa de finantare, continua sa fie un loc absolut minunat de luat la pas. Inteleg ca duminica, locuitorii vin aici pentru picnic, iar lipit de gradina se afla unul din numeroasele palate prezidentiale din Tajikistan (si unicul din Pamir). Daca tot vine presedintele asa de des, nu se gandeste sa dea un picut de finantare si gradinii ? Ar fi cu adevarat un paradis pe pamant si probabil un loc in care s-ar putea descoperi multe lucruri importante in domeniul botanicii.

Sambata in Khorog, are loc asa numita piata afghana. Locuitorii de dincolo de Panj, din Afghanistan vin in Khorog in aceasta piata fara viza sa vanda si sa cumpere. Este o ocazie pentru turistii aflati aici sa simta un pic din Afghanistan… Din pacate, noi nu am fost sambata, asa ca vom simti Afghanistanul mai degraba la el acasa J.

Ziua 3 Khorog – Yamg

In sfarsit, trezirea la o ora rezonabila. Dupa micul dejun, am dat o tura prin bazarul orasului (si supermarketul de vis-à-vis) pentru a cumpara provizii. Dimineata si seara urma sa mancam la familiile unde vom dormi, dar la pranz, doar din intamplare. Urma sa intram cu adevarat in Pamir, sa descoperim cu adevarat Pamir Highway ! Era momentul pe care-l asteptam de ani de zile.

Si am pornit la drum. Nu o sa ma repet din nou, si din nou, si din nou despre frumusetea locurilor. Muntii Pamir sunt superbi, zici ca sunt pusi cu mana pentru a se prezenta calatorului de pe Pamir Highway. De fapt, cum ziceam, sunt doua Pamir Highway – cea din Tajikistan pe care am parcurs-o si cea paralela, la uneori la nici 200 metri de noi, dar peste raul Panj, in Afghanistan. In general, drumul din Tajikistan este mult mai bun ca cel din Afghanistan care nu cred sa fi vazut vreodata asfaltul. Aici, mai era asfalt, dar tare de demult.

Pamir Highway este intesat de baze militare si de mini-cazemate. In 2021 cand talibanii au cucerit Afghanistanul cu o viteza nemaivazuta de la caderea Vietnamului de Sud, in haosul informational si in necunoasterea strategiei talibane, guvernul de la Dushanbe s-a speriat ca acestia nu se vor opri la raul Panj, ci il vor traversa pentru a transforma si Tajikistanul intr-un Emirat Islamic. Nu sunt putini in Tajikistan care si-ar dori acest lucru. Dar talibanii nu sunt exact niste internationalisti, ci mai degraba nationalisti pashtuni, asa ca nu aveau nici un chef sa-si mai adauge alte cateva de milioane de tajici in portofoliu pe langa cei care deja traiesc in Afghanistan (ca idee, sunt mai multi tajici in Afghanistan decat in Tajikistan). In viteza, pe toata granita afghano-tajika s-au ridicat fortificatii, s-au construit baze militare si foarte des sunt niste pereti din spatele carora soldatii tajici ar putea raspunde atacului luptatorilor islamici. Inutil sa spun ca asta nu s-a intamplat, talibanii nici nu au prea aparut pe la granite (desi, pentru prima oara ei controleaza coridorul Wakhan, lucru care nu l-au facut in prima “domnie”), dar in continuare, mii de soldati tajici patruleaza de-a lungul Pamir Highway in liniste. Inainte de venirea talibanilor, Pamir Highway era cunoscut ca un drum important pentru exportul de hasis din Afghanistan spre Rusia si Europa, dar dupa ce au venit talibanii la putere, productia de hasis a incetat brusc – desi reprezenta vreo 20% din PIB-ul Afghanistanului zic gurile rele.

Deci, nu ma voi mai repeta – drumul e superb. O sa povestesc mai degraba ce am vizitat si ce s-a mai intamplat, desi, cum am zis de la inceput – Pamir Highway trebuie vizitat pentru minunatiile peisajelor, pentru munti, pentru vai, pentru sate, pentru culmi inzapezite, pentru culori, pentru cerul albastru… acel lucru care m-a incantat in practic fiecare loc de pe drum.

In drumul spre Yamg, dupa un pranz intr-o mancatorie dintr-un sat uitat de lume, ne-am oprit la primul obiectiv istoric – fortareata Khah Khah (da, se pronunta “caca”!). Unul dintre ramificatiile Drumului Matasii care lega China de Europa a fost si pe aici, de-a lungul raului Panj, asa ca zona trebuia sa fie controlata – uneori pe drumurile comerciale nu veneau doar negustori pasnici, ci si armate dornice de jaf. Asa ca au fost construite mai multe fortarete – Caca fiind una din ele. Construita pe un deal natural, a supravegheat valea Panj timp de aproape un mileniu pana in secolul VII (se crede ca a fost distrus in perioada invaziei arabe). Fortareata este formata de fapt din 2 fortarete – una in interiorul celeilalte ca papusile matriosca. In limba turca “kala” inseamna “fortareata” si se presupune ca intr-o stra-turca sa fi fost “khah” – fiind 2 fortarete, au dublat pe “khah” – de unde si khah khah. Astazi, te poti catara pe peretii de chiripici ale celor 2 fortarete si sa admiri peisajul exceptional din jur. Fortareata este inconjurata de o zona fertila – atat pe partea afghana, cat si pe cea tajica, sunt campuri vaste cultivate la perfectiune. Este de asemenea unul din extrem de putinele locuri in care poti cumpara suveniruri – cum am oprit la fortareata, a aparut ca din pamant un cuplu sa ne ofere imbracaminte locala.

In departare, apar pe partea tajica doua varfuri importante – varful Karl Marx (6723 metri) si evident, Frederich Engels (6510 metri). Imi e neclar daca le-au fost schimbate numele (cum ziceam, varful Comunismului, cel mai inalt varf din Tajikistan a devenit varful Somoni), dar intr-o regiune in care putine varfuri – chiar si cele cu zapada relativ eterna in varf au vreun nume, ma astept ca geografii locali sa nu se fi ocupat cu rebotezari de varfuri.

Asa ca ne-am continuat drumul si am ajuns in satul Yamg, unul dintre cele mai mari sate din Pamir. Aici era locul unde urma sa ne culcam – de fapt, avand un grup mai mare, ne-am impartit in doua – unii au ramas aici, la o familie in centrul Yamg si ceilalti s-au dus ceva mai departe, la un home stay nou deschis.

Cand am ajuns cu masina in fata gardului, prima mea reactie a fost de respingere – pffff. Ce naiba o fi aici. Un gard trist, sarac care nu anunta nimic bun. Apoi am intrat cu masinile pe poarta, dar nici aici nu vedeam ceva mai optimist, niste ziduri albe, dar cand am intrat in curtea interioara a casei, lucrurile s-au schimbat radical. O gradinita verde, cu pomi fructiferi, cu o familie zambitoare si cu camere curate si foarte bine aranjate. Si evident, cu un aer foarte local – camera mea a fost cea mai mare, avea 4 paturi (dar am dormit singur) si cu peretii tapetati cu … covoare. Nu, nu era nici un covor “Rapirea din Serai” desi s-ar fi potrivit perfect, ci unele cu design-uri mi s-a spus pamireze – care seamana asa de mult cu cele din Romania…

Ei bine, aveam sa aflu ca gazdele noastre nu sunt orisicine in sat. Patriarhul familiei care din pacate nu era acasa, avand probleme de sanatate si fiind internat la un spital in Khorog este nepotul (sau stranepotul) lui Mubarek Kadam Wakhani, un satean care a fost poet sufi, filozof, inventator, muzician si astronom fara ca sa fi parasit zona in care s-a nascut niciodata (a trait 64 ani, o varsta matusalemica pentru Pamir in perioada respectiva) . A fost un auto-didact. I se mai spune si Leonardo da Vinci al Pamirului. A trait in secolul XIX, fiind martor la tragica rupere a Pamirului in doua de catre rusi si englezi.

Unul din lucrurile deosebite care le-a facut Wakhani a fost un ceas solar care indica momentul in care venea Nowruz-ul, Anul Nou Persan, principala sarbatoare din toata Asia Centrala din Pakistan si Afghanistan pana in Azerbaijan si Kurdistan. Desi este o sarbatoare zoroastriana, nu a fost nici o problema sa fie perpetuata ca principala sarbatoare a localnicilor si dupa adoptarea Islamului. Astazi, continua sa fie sarbatorita cu fast peste tot, mai putin in Afghanistan unde talibanii s-au prins ca e o sarbatoare zoroastriana, asa ca au interzis-o.

In cinstea lui Wakhani, urmasii lui au construit un muzeu – de fapt o casa traditionala pamireza cu clare influente zoroastriene (simbolurile din casa sunt zoroastriene), o casa destul de mare in care poti vedea vase, instrumente muzicale (cum ziceam, Wakhani a fost si muzician, instrumentele fiind facute de el personal), scrierile lui, dar si carti scrise despre viata lui, haine, etc. O incursiune intr-un univers traditional din Pamir dedicat unui om cu adevarat exceptional.

Pe drumul spre casa, ne-am intalnit cu niste copii absolut adorabili care ne-au urat bun venit si au dorit sa practice un pic de engleza cu noi si am intrat si in magazinul satului, foarte similar cu cooperativele de la noi de pe vremuri, doar ca erau mult mai multe marfuri ca in Romania lui Ceausescu, dar in care nu era nici un vanzator… Totul era deschis, totul era la dispozitie, nimeni nu se gandea sa fure… asa ceva pe vremea lui Ceausescu, era golit instantaneu.

Dar despre restul calatoriei pe Pamir Highway in articolul urmator… m-am lungit la scris …

Iti recomand sa citesti si partea 1 a povestii aici ––> Pamir Highway partea 1

Imagini Pamir Highway

3 dimineata, gata de plecare …

Intram in zona de santier

Se crapa de ziua

Port tot Afghanistanul in spate !

Pamir Highway 😉

Incepe sa se lumineze mai serios

Primele semne ca totusi se lucreaza ceva

La 2 pasi de raul Panj

Aici, ne-am oprit sa luam micul dejun dupa ce am trecut de santier. Da, muntii acestia sunt in Afghanistan

Mic dejun pe granita

Pe drumul de vis-a-vis, un cuplu se grabea pe motoreta

I love Pamir !

Din nou, la drum pe Pamir Highway

In fine, si un sat in Tajikistan

Si unul in Afghanistan

Cele doua Pamir Highway paralele

Asfalt sovietic

Opriri dese – nu poti sa nu faci poze !

Magazin satesc in Pamir

Inghetata CCCP

Moda pamireza

Centrul orasului Khorog, capitala Pamirului

Hotel Lal din Khorog

Si asa arata camera

Pe hol, pe pereti, tesaturi de Pamir

Iar in parc, un targ de covoare

Gradina botanica din Khorog

Aici sunt 15 copaci plantati in perioada sovietica in cinstea celor 15 republici unionale. Aici, apar steagul republicii din perioada sovietica si cel de dupa independenta: Ucraina, Georgia, Moldova