Din pacate, timpul se scurgea cu rapiditate si ne apropiam de sfarsitul expeditiei. Fusese o calatorie intensa, variata, cu numeroase experiente. Dar, orice lucru frumos are si un sfarsit… Noroc ca mai aveam cateva zile care s-au dovedit la fel de interesante. In drum spre aeroportul din Lalibela, cu masina printr-un peisaj tulburator, treceam in revista imaginile si trairile din Etiopia...
De la Lalibela, am luat avionul spre Addis. Asta ne economisea nu mai putin de 2 zile de mers cu masina, asa ca nu am ezitat nici un moment. Am zburat cu Ethiopian Airlines, mandria Etiopiei… Se spune ca e una din cele mai bune trei companii aeriene ale continentului negru si ca are numai avioane noi… Si aveau dreptate. Zborul a fost lin, avionul nou si am avut si o femeie-capitan… Doar pe la aterizare, a cam dat cu avionul de pista, dar in rest, totul a fost ok.
Nunti de lux in Addis Ababa
Odata ajunsi in Addis Ababa, am fost ridicati de reprezentantii agentiei care ne-au dus direct la hotel. Planul era sa o intindem in oras sa mai vedem ce aveam de vazut – Muzeul National, vreo doua biserici, dar pe pajistea din fata lui Hotel Ghion era un spectacol interesant – toata lumea buna care se casatorea in ziua respectiva, venise la iarba verde sa se pozeze… asa ca grupuri, grupuri de nuntasi imbracati la patru ace si pozau in soare… Unii isi adusesera lautarii (cam ca in Romania, unii chiar aveau acordeon), altii chiar grupuri intregi de cantareti si dansatori… Fiecare nunta pe langa obligatoriul cuplu de insuratei, mai beneficia si de trei “cupluri de onoare” – toti imbracati la fel, uneori chiar punandu-i pe tinerii casatoriti in umbra… Dar cel mai interesant obicei l-am vazut in sensul giratoriu din fata Hotelului Sheraton… Cele 4 grupuri (insurateii + cuplurile de onoare), fiecare intr-o masina, stand in picioare in afara masina ca politistii de escorte prezidentiale, se invarteau in jurul sensului giratoriu…
Ultimele doua biserici importante din Addis Ababa
In fine, sa lasam nuntile la o parte si sa mai vizitam si obiectivele ramase. In primul rand, ne-am dus la Beta Maryam, unde se afla mormantul lui Menelik II, fondatorul capitalei etiopiene. Dupa ce ne invartim destul de mult sa gasim biserica, ajungem in fata unei biserici monumentale, construite in stilul mai modernist al bisericilor lui Haile Selassie. Cu ajutorul soferului, il gasim pe preot si reusim sa intram… monumentala, frumos pictata cu scene din istoria Etiopiei – vizita Reginei din Saba la Solomon, batalia de la Adwa… Preotul ridica un chepeng de sub un covor … ups… intrarea secreta catre Chivotul Legii ?
Da, de unde, coboram pe niste scari si ajungem in cripta bisericii unde se afla mormintele lui Menelik si sotiei, dar si a uneia din fiicele lui Haile Selassie… Aduce putin cu pestera lui Ali Baba, poate si datorita intrarii “secrete”.
Urmatorul stop, la biserica Bet Giorgis. Ce e interesant, “Bet” nu inseamna “sfant” sau “biserica”, ci “casa”… biserica este casa lui Gheorghe, a sfantului Gheorghe. Desi este o biserica mult mai mare decat bisericile traditionale, Bet Giorgis este totusi construita in stilul clasic al bisericilor rotunde cu “Sfanta Sfintelor” in mijloc… A fost construita de Menelik II in onoarea victoriei de la Adwa asupra italienilor. Iar alegerea hramului Sfantului Gheorghe nu a fost intamplatoare… nu neaparat pentru ca sfantul Gheorghe este un sfant militar, ci conform legendei, el a fost vazut calare luptand la Adwa de partea etiopienilor. Asa ca Menelik II i-a multumit construindu-i ditamai casa in Addis Ababa.
In interior, preotul vorbeste perfect englezeste si ne ofera un curs expres de crestinism etiopian. Danseaza si canta sa ne explice ce a creat Sfantul Yared, trece in viteza prin Vechiul si Noul Testament si ne arata ce inseamna fiecare fresca de pe “Sfanta Sfintelor”… Cum noi eram la a patra saptamana in Etiopia, aveam deja multe informatii, dar alaturi de noi era o norvegiana putin cam pierduta de viteza preotului-ghid. Remarc, ca si in Sfanta Treime o imagine a imparatului Haile Selassie vorbind in fata Ligii Natiunilor si imaginea (nu tocmai conforma cu realitatea) al lui Nicolae Titulescu.
Muzeul National Etiopia – casa celebrei Lucy
Ziua de duminica am dedicate-o vizitarii Muzeului National. Lonely Planet spunea ca e unul dintre cele mai bune muzee din Africa subsahariana si poate are dreptate. Este un muzeu complet, construit pe cateva etaje, destul de modern… Evident, punctul forte este Lucy, celebra femeie de 3 milioane de ani descoperita in tinutul Afar in anii 70, dar din pacate nu vom putea vedea originalul… Ca multi etiopieni de altfel, Lucy a plecat in Statele Unite, in turneu pe la diverse muzee. In schimb, imaginile sunt extrem de sugestive si interesante, trecandu-ne prin diferitele specii de ominizi care eventual au dus la homo sapiens. Nu numai oamenii sunt prezentati, ci si animalele, si putem vedea cat de imensi erau elefantii, hipopotamii, rinocerii si chiar si … zebrele !
Si pentru ca este ultima zi, dupa 20 si ceva de zile pline, nu pica rau si cateva ore de stat la umbra, la doi pasi de o piscina. As fi preferat la mare, dar cum Etiopia a fost vaduvita de acces la litoral, o inlocuim cu piscina de la Sheraton unde accesul ne costa 8 euro… Scump, dar odata te dai in barci.
Seara, apare in fine si Fish dupa 2 zile de mers de la Lalibela si mergem la un spectacol folcloric… sala mare, plin de faranji, ma rog, spectacolul clasic… Dar avand o audienta majoritar africana, atmosfera se incalzeste si spectacolul devine chiar interesant in momentul in care incep sa intre in joc si publicul care in majoritatea cazurilor danseaza la fel de bine ca si profesionistii… Plec cu zambetul pe buze, pana la urma a fost chiar un final foarte agreabil…
Addis Ababa – Cairo, la revedere Etiopia !
La ora 4:40 dimineata, cursa EgyptAir Addis Ababa – Cairo decola insa de pe aeroportul Bole… Aterizam trei ore si jumatate mai tarziu in Cairo care ne astepta cu o vreme relativ rece (adica vreo 15 grade) si un pic de ceata. Tranzitul ne permitea sa ne plimbam prin oras… aveam vreo 8 ore intre cele doua avioane.
Procesul de obtinere a vizei a fost fulger, la ora aceea matinala nu prea aterizau avioane in noul terminal al lui EgyptAir, mai greu a fost sa schimb 20 euro in lire egiptene pentru ca erau cateva persoane, dar in fine… In fata aeroportului, ne astepta soferul care ne plimbase cu 11 luni in urma la Dashur, Saqqara si Giza… ca de obicei, zambitor… Si ca de obicei, soseaua de la aeroport este un chin… daca credeti ca Bucurestiul este afectat de ambuteiaje, duceti-va la Cairo !
La Cairo, timpul nu mai avea rabdare
De dragul conversatiei, il intreb ce mai e prin Egipt cum e viata… Acum 11 luni, era foarte deschis… Astazi, raspunde destul de sec … e ok, e bine, totul e ok…. Hmmm… cu 10 zile in urma, o bomba a explodat in catedrala copta din Alexandria, iar in Tunisia, zeci de mii de oameni cer demisia presedintelui Ben Ali, un alt presedinte pe viata din lumea araba. Ceva nu imi suna bine… unde era tipul deschis la vorba de data trecuta ?
In drum spre Piramide, ne oprim la un mic magazin sa cumparam ceva de baut si ceva biscuiti… Ne cumpara el tot si nu accepta sa-i dam banii. Ajungem la Piramide… Fiind 10 ianuarie, valul naucitor de turisti a trecut… doar cateva autocare prin parcari, nu sunt cozi la intrarea in piramide… o adevarata placere. Ne ducem in toate punctele cheie – de unde e panorama “clasica” cu piramidele, la Sfinx, langa Muzeul Barcii Solare intre piramide… Ceva nu se leaga… vanzatorii par blazati, nu mai e nebunia de datile trecute (pentru mine, era a 5-a oara la Piramide), nu mai alearga dupa tine sa iti vanda un “babirus”, un “barfum” sau vreo Cleopatra… Cam multa politie pe camile, dar asta era si in 2000. Totusi, nu asta era atmosfera de la piramide ! Sa fie faptul ca nu sunt 2500 de autocare in parcare, ci doar 50 ? Pai, taman acum e bataia pestelui pe fiecare “bound” scos de turist din buzunar.
In drumul spre aeroport, ne oprim si la Citadela. Am vizitat-o in 2000, datile trecute am ratat-o, fie nu am avut timp, fie am ajuns prea tarziu cum a fost cazul escapadei din iarna trecuta… Vizitam citadela cu frumoasa sa moschee ridicata de primul lider aproape independent al Egiptului, Muhammad Ali… Acesta a reusit sa obtina o autonomie a Egiptului, de genul celei de care se bucurau Moldova si Tara Romaneasca din partea Imperiului Otoman care ocupase Egiptul de peste 300 de ani. Asta se intampla, in prima jumatate a secolului XIX… Istoria oficiala a acestul lider care a masacrat intreaga casta a mamelucilor si a facut pasi importanti pentru independenta Egiptului spune ca s-a nascut la Kavala, in actuala Grecie si ca era albanez… Posibil, dar… Kavala este locul de unde provin parintii lui Gheorghe Hagi si era un targ aproape complet aromanesc acum mai bine de un secol…. Sa fie Muhammad Ali aroman, asa cum este si Maica Tereza ? Posibil…
Moscheea este superba. A fost construita in stil otoman, dar foarte ornata si monumentala, taman pentru a arata otomanilor cat de tare e… Moscheea din citadela egipteana trebuia sa intreaca in frumusete si prestigiu pe cele de la Stambul… nu stiu daca a reusit sa le intreaca, dar pot spune ca sunt undeva din aceeasi liga a frumusetii arhitecturii islamice…
Am plecat spre aeroport unde totul s-a desfasurat la fel de rapid si eficient ca la sosire… Dar nici aici, nu prea vedeam zambete pe buze. Plecam din Cairo, dar parca nu mai simteam in aer acel dinamism si pofta de viata pe care am simtit-o de fiecare data cand am fost aici si care m-a facut sa ma indragostesc de Cairo… Sa fi stat prea putin ?… parea totusi ceva in aer… Am decolat in directia Larnaca, dupa o tura scurta asupra orasului care in limba araba inseamna “Victoriosul”… Totul parea resemnat si trist. La Cairo, timpul nu mai avea rabdare…
Nunta la Addis Ababa
si „cuplurile de onoare”
Masini dichisite
Coruri
si dansatori
Dansul masinilor
Si cuplurile de onoare
Addis – oras modern
Cu reclame cat casa
Beta Maryam
Regina din Saba in vizita la Solomon
Accesul secret spre cripta unde se afla…
Mormantul lui Menelik II
Bet Giorgis
Sf. Gheorghe omorand balaurul
Haile Selassie la Liga Natiunilor. Titulescu in prezidiu
National Museum
Celebra Lucy… originalul e in State
Toti stramosii nostrii
Interiorul muzeului
Mos Craciun la Sheraton
Bine ati venit la Sheraton Addis
Piscina de 8 euro 🙂
Spectacol folcloric
5000 de ani de istorie ne privesc
La Keops
Uitati-va in spatele politiei… de ce taie astia internetul cand fiecare locuitor are o parabolica ?
Pitzi la Sfinxulache
Citadela
Moscheea Muhammad Ali
Interiorul este exceptional
La Cairo, timpul nu mai avea rabdare
Eu încă nu am ajuns în Egipt şi parcă în zilele astea tulburi regret şi mai tare…mi se pare destul de ciudat că ai fost acolo cu doar 15 zile înainte să înceapă toate evenimentele.să sperăm că totul se va termina cu bine pentru ei, deşi sunt cam pesimist după ultimele evenimente… http://lumeaatreia.blogspot.com/2011/02/in-actualitate-egiptul-la-rascruce.html
Ce frumoase sunt fotografiile… De multe ori imi gasesc insipratia in textele si imaginile pe care le pui aici pe blog:) Multumesc.
@ Dudian – ti se pare ciudat ? 🙂 Crezi ca am aranjat demonstratiile 🙂
@ Ioana – ma bucur sa aud asta 🙂
Ai idee daca turismul mai misca acum in Egipt? Ma gandesc ca pe Nil nu e nici o revolta. E posibil insa sa apara probleme cu furnizorii, alimentele, curentul etc…
Da, sunt probleme mari de aprovizionare, restrictii de circulatie… cred ca doar in Sharm sau Hurghada sa mai palpaie
ati facut cum ati facut si iar ati ajuns la piramide…….:P
poate aveti cateva min sa mi raspundet si mie la mail ul cu London 😀 multumesc
Pitzi la piramide ? :)))
Astea sunt din alea care apoi posteaza pe forumuri "Nu intrati in piramide . Nu exista ZARA " ? :))
@Andrei – de a dreptul criminal………….dar cred ca mergea un Gucci, Versace………totusi nu se preteaza pitipoancele la haine de Zara……sunt prea ieftine pt conditia lor
Nu,nu, mi se pare ciudat din pct tău de vedere, adică azi să fii într-un loc şi peste două săptămâni să vezi la tv că locul ăla paşnic a devenit un vulcan…stai liniştit că nu te bănuiam că ai mobilizat tot poporul (şi nu sunt puţini deloc):)
@ Dudian – a fost o gluma 🙂 Da, dar am plecat din Egipt cu un sentiment totusi ciudat… nu pot sa spun ca am avut presentimentul Revolutiei, dar ceva era ciudat rau… Atunci credeam ca e datorita atentatului de la Alexandria, dar nu eram 100% convins… It was something in the air.. cum era si in Romania in decembrie 89… pe la inceputul lunii
Cat de tare. Cat de frumos povestit. Felicitari!
@ Razvan – multumesc de aprecieri 🙂
Cu celelalte lucruri (comentarii, poze) ne-ai obisnuit deja dar poza cu Pitzi la Sfinxulache e mortala!