Probabil nu as fi auzit de ei daca nu as fi citit bloguri straine. Dar, de o vreme, citesc bloguri de travel in limba engleza si la un moment dat am descoperit la o conferinta de bloggeri de travel ca printre premiile acordate de sponsori era si o excursie la un sanctuar de ursi din… Romania! Am sapat mai mult si am descoperit ca firma britanica de voluntourism Oyster Worldwide ofera tururi in Romania la sanctuarul de ursi ! Mai sa fie, si eu nu stiu de el? Am gasit-o si pe castigatoarea turului si i-am luat un interviu.  Cu ocazia asta, am descoperit ca respectivul sanctuar numit LiBearty e pe undeva pe la Rasnov, Bran, poate Zarnesti.

Saptamanile trecute, cand am fost invitat de J’Info Tours sa petrec un weekend la pensiunea Valea Argintilor, le-am sugerat sa caute “rezervatia cu ursi”… si au gasit-o, iar trupa de travel bloggeri care a fost invitata la eveniment a descoperit acest loc putin cunoscut in Romania, dar destul de cunoscut in afara.

In primul rand, cum se ajunge acolo. Trebuie sa o iei pe soseaua Rasnov – Zarnesti si undeva se face un drumeag destul de deteriorat la dreapta. Este si un semn, dar trebuie sa te uiti cu mare atentie si sa stii despre ce e vorba… ca, altfel, cuvantul LiBearty nu iti spune mare lucru. Am vrut sa trecem cu microbuzul peste un pod… dupa ce soferul s-a dat jos si a studiat situatia infrastructurii in zona a dat verdictul final – pe jos. Noroc ca a aparut un localnic care ne-a indreptat spre rezervatia de ursi… “e cam la 3, 4 kilometri distanta”… Pai, la drum atunci…

Drumul este cu adevarat frumos. Peisajul, nu drumul de acces care a vazut si zile mai bune… Am mers pe spinarea unui deal… de jur imprejur puteai vedea toate atractiile zonei… Piatra Craiului in spate, masiva, Bucegiul invaluit intr-un nor straniu (tot lumea zice ca Bucegiul e un loc cu proprietati extra-senzoriale), cetatea de la Rasnov si semnul ei hollywoodian, dar Branul intunecat sub un deal… Doar statia de televiziune sau Dumnezeu stie ce mai e acum de pe Postavarul semnala ca poate vine o vreme mai buna… N-a venit, a fost frig, dar un frig din acela sanatos, sa te revigoreze si sa te intareasca pentru a tine piept vantului care urma sa ne spulbere la intoarcere.

Dar sa nu ne plangem, am mers, lipa, lipa, unii mai repede, altii mai incet, unii pozand, altii fotografiind (eram si pozari si fotografi in grupul cam eterogen) si am ajuns la o bariera aparuta in mijlocul drumului… Plus o ghereta. Am ajuns la sanctuarul ursilor – LiBearty… Pana sa vina ghidul, am luat cunostinta de regulile stabilimentului, ne-am antrenat zoomii dupa ursii care se vedeau pe un deal si am asteptat venirea ghidului.

Rezervatia sau, mai bine zis, sanctuarul ursilor LiBearty s-a nascut acum cativa ani, mai precis in 2005, dupa ce Cristina Lapis, sotia fostului consul onorific al Frantei la Brasov, s-a decis sa se implice in salvarea ursilor tinuti captivi pe la restaurantele si hotelurile din zona montana Prahova – Brasov. Impreuna cu niste fundatii de protejare a animalelor din strainatate si cu ajutorul Primariei Zarnesti, care le-a oferit un teren de 70 de hectare in concesiune pentru cateva decenii, Cristina Lapis a deschis “LiBearty”, un nume haios care combina cuvantul “Bear” – urs cu “Liberty” – libertate. De altfel, si logoul este foarte haios, un desen infatisand Statuia Libertatii din New York cu fata de urs!

Din 2005, la Zarnesti au fost adusi zeci de ursi – recuperati din custi de restaurante, de la ursari care ii obligau sa danseze sau din gradini zoologice in paragina din diverse locuri din tara care au fost obligate sa inchida portile din cauza ca nu ofereau conditiile cerute de directiva UE cu privire la gradinile zoologice. Acum, pe cele 70 de hectare de deal se afla circa 70 de ursi, inclusiv doi emigranti – unul adus tocmai din Texas (era un urs brun care se gaseste doar in Europa, recuperat de la un circar care dadea spectacole in locuri improvizate in parcari) si altul din Georgia, gasit de misiunile ONU de mentinere a pacii.

In timp ce mergeam alaturi de ghid, am ciulit urechile. Fiecare urs are o poveste dramatica. Unii rupti de mici de langa mama lor vanata, altii suferind ani de zile de umilinte si torturi. Unul vine de la o gradina zoologica unde a trait intr-o cusca in care abia se putea misca, altul de la un circ unde fusese chinuit sa danseze… De altfel, cel mai mult m-a impresionat ursoaica Jaksie… de mica a fost invatata ca atunci cand vede un om sa se ridice in doua picioare si cumva sa-si dea capul peste umeri… Desi se afla la LiBearty de ceva timp, are traume care nu s-au vindecat… eram la vreo 400 de metri ca ea s-a si dus direct la gard si a inceput “spectacolul”… de altfel, exista si asa-numitul “sindrom al gardului”… ursii care nu s-au vindecat si continua sa vina la gard sa vada oamenii. Din fericire, nu am vazut decat vreo 15-20 de ursi veniti la gard, restul se plimbau nestingheriti pe domeniul lor.

Cel mai haios era un urs cocotat in varful copacului. In general, asta fac ursii tineri in libertate, dar probabil ursuletul acela nu a avut libertate in tinerete si cumva recupereaza… sper sa se recupereze.

Ghidul ne povesteste… dupa ce ursii ajung in sanctuar (acesta este numele oficial – sanctuar, un nume bine ales), stau izolati pana cand veterinarii ii consulta… Multi vin cu mari probleme – picioare deformate de la mersul pe bicicleta la circ (ursii nu sunt “construiti” sa mearga pe bicicleta!), dinti rupti in gratiile de fier, in asteptarea hranei, cate si mai cate.

Dupa control, trec in zona de “acomodare”… marea majoritate a ursilor adusi aici nu au cunoscut alti ursi… asa ca pot avea o surpriza enorma sa mai vada altii ca … ei. Dupa perioada de acomodare, in care se prind si cum e cu gardul electric care ii separa de oamenii cei rai, incep sa se reintegreze si sa se faca bine… Din pacate, niciun urs de aici nu poate fi reintegrat in natura… Aici vor trai pana la moarte. Odata ce ar fi lasati in padure, ei s-ar apropia din nou de oameni, nu ar fugi pentru ca nu au acel sentiment de autoaparare… oamenii sunt rai si le vor face rau… asa ca se vor distra cu ceilalti ursi pe cele 70 de hectare ale LiBearty.

Am intrebat daca fac pui. Nu, nu fac, sunt castrati. Materialul genetic este afectat si nu este bine pentru specia lor sa se inmulteasca. In schimb, vor trai mai mult decat verii lor din padure care traiesc circa 20 de ani. Un urs la sanatoriu poate ajunge si la venerabila varsta de 40 de ani!

Am ajuns la clinica de ursi unde se afla si niste mici sali de conferinta dotate cu aparat foto… m-am uitat pe geam. Sub geam, statea trista Mura, un urs care a pedalat prin circ… Nu trebuie sa fii un expert in ursi sa iti dai seama de pe boticul ei cat de trista e…

Apoi, am vazut un film despre ursi, despre tortura, despre umilinta, despre durere… Despre Maya care a fost tinuta in cusca intr-un restaurant din Bran si a inceput sa-si roada singura labele! Da, pana la os… Ursii nu se pot sinucide asa de usor ca oamenii. A fost preluata de cei de la LiBearty, dar nu a mai putut fi salvata. Era prea tarziu. A fost eutanasiata. Iar LiBearty exista si in memoria lui Maya.

Filmuletul dureaza vreo 7 minute… Este impresionant. Noi, cei care am fost acolo, am fost… Dupa film, s-a asternut tacerea. Am gasit filmul pe YouTube. Uitati-va si voi!

Cei de la J’Info Tours ne-au facut insa o surpriza. Am devenit toti parintii adoptivi ai unor ursi. Eu l-am ales pe Baloo… Nu l-am vazut, doar numele lui pe gard. Din cate am inteles, este unul dintre ursii “vindecati”… nu mai are sindromul gardului, se bucura de viata, vine doar cand li se da de mancare. Am vazut foarte multe coji de portocale… nu cred ca e o mancare traditionala urseasca, dar probabil ca vitamina C ii ajuta.

La intoarcere, ne-am oprit pentru traditionalele poze de grup… dar ce poze de grup sa faci cand la doi pasi de noi doi ursi se harjoneau, se jucau, chiar se pupau… Erau niste ursi fericiti, trecuti prin cine stie ce momente groaznice, dar care acum erau fericiti… Se vedea pe boticul lor, la fel cum alti ursi erau tristi. Iti dai seama.

Am plecat totusi cu un sentiment de bine de la LiBearty… am devenit tatic de urs si am vazut niste ursi care par sa fie fericiti… mai sunt unii tristi cu traume adanci, dar care sper ca se vor vindeca… Si de asemenea sper ca tot mai multi dintre voi veti vizita LiBearty, mai ales ca e aproape de o zona super-turistica… Bran, Rasnov, Brasov, Poiana, toate sunt la doi pasi!

Din pacate, sanctuarul de ursi de la Zarnesti nu e prea bine cunoscut in Romania. Cred ca nici cei de acolo nu au facut eforturi prea mari sa atraga turistii. Poate sa nu streseze ursii, dar si asa… un loc ca LiBearty trebuie popularizat pentru ca oamenii sa invete, mai ales copiii. De exemplu, acum nu se poate vizita decat daca suni in prealabil, iar iarna, puteai sa te prezinti sambata si duminica la orele 11:00 sau 13:00 la poarta. Intrarea costa 25 de lei. Adoptia unui urs – 5 euro pe luna. Atat ghidul, cat si portarul ne-au spus ca sunt niste planuri de dezvoltare si din punct de vedere turistic – se va construi un centru pentru vizitatori, o casa de bilete. Cred ca trebuie asa ceva, dar cei de la LiBearty trebuie sa gaseasca echilibrul intre turism si protejarea ursilor… Si sper ca il vor gasi.

Daca v-am facut sa considerati benefica o vizita la ursuleti, ma bucur ca aceasta postare şi-a atins scopul. Este un loc foarte putin cunoscut, dar care trebuie cunoscut… Pentru mai multe informatii, uitati-va pe site-ul lor. Si daca ajungeti acolo, salutati-l pe Baloo din partea mea!

Cum ajungi la LiBearty

Simplu, nu poti ajunge decat cu masina si, eventual, si un pic pe jos, daca ai masina cu fundul jos. Pe soseaua Rasnov – Zarnesti, la vreo 2 km de la iesirea din Rasnov, pe un drumeag de tara la dreapta.

Cand sa vizitezi LiBearty

Suna in prealabil pentru programari la 0731 334 792 pentru grupuri de cel putin 10 persoane. Daca sunteti mai putini, puteti veni sambata si duminica, la orele 11:00 si 13:00, direct la poarta. Asta e programul de iarna, pentru programul de vara interesati-va, pentru ca s-ar putea schimba! Iar odata cu deschiderea centrului de vizitatori, s-ar putea ca si programul sa se prelungeasca.

Unde sa stati

Nu cred ca e o problema grea sa gasiti vreun loc de cazare in zona Branului, poate doar de Craciun si de Anul Nou. Cand am vizitat sanctuarul ursilor, am stat la pensiunea Valea Argintilor in Simon, un loc fain despre care am scris deja.

Podul buclucas

Pe drumul de costise ce duce la LiBearty 🙂

De jur imprejur … cetatea Rasnovului

sau Bucegiul imbratisat de un nor ciudat

Intrarea la LiBearty – o ghereta si o bariera

Pana vine ghidul, sa invatam regulile

Si tot atunci, sa ne exersam zoomii pe ursi 🙂

Hopa, primul urs care ne spune bunvenit… din varful pomului !

Iata-l !

Un urs cam tristut…

Betsy, ursoaica care da reprezentatie de cate ori vede un om

Mura cea trista

Si un logo simpatic 🙂

Ar fi trebuit sa fie un certificat, nu diploma 🙂 Orisicat, sunt tata de urs 🙂

Nu l-am vazut pe Baloo, ci doar semnul lui de pe gard 🙂

La doi pasi, un urs cam trist

Dar si semne de optimism … doi ursi care se joaca… O raza de bucurie in LiBearty !