In umbra marelui Shanghai. Episodul 6 – Go China Summit

Go China Summit - masa mea

Hai sa va povestesc si despre evenimentul ca atare la care am participat. Da, am tot vizitat provincia Jiangsu, dar toate aceste vizite au gravitat in jurul lui Go China Summit, un tip de eveniment de care cred ca turismul romanesc duce o mare lipsa…  Ca tot vorbim de ani de zile ca turismul salveaza Romania si asteptam cu dorul in piept caravane de autocare si avioane cu turisti straini veniti sa ne vada gradina carpatica… Dar daca nu aducem agenti de turism mai mari sau mai mici, precum si ziaristi si bloggeri de turism, vom ramane cu gradina nedescoperita….

In primul rand ce e Go China Summit. Este un format de eveniment de promovare turistica a unei destinatii, urmand un model de succes aplicat de aproape doua decenii in America. De fapt, firma care a organizat tot evenimentul, ITM are la activ numeroase evenimente similare in America, iar in China a ajuns deja la a treia editie. Practic, in colaborare cu Biroul de Promovare Turistica a regiunii, a provinciei, a statului  respectiv, sunt invitati un numar de turoperatori externi carora li se ofera nu numai ocazia sa se intalneasca cu potentiali furnizori de servicii locali, ci li se si arata ceea ce biroul de turism local considera ca sunt cele mai interesante lucruri din zona respectiva. In cazul nostru, gazdele au fost cei de la Biroul de Turism al Provinciei Jiangsu si birourile de turism din orasele vizitate – Zhenjiang, Yangzhou, Nanjing, Wuxi si Suzhou… cel mai implicat fiind cel din Zhenjiang, locul unde a avut loc si intalnirea.

Intalnirea de afaceri se face dupa principiul “Speed dating”… Atat turoperatorii straini, cat si furnizorii locali se inscriu pe site-ul evenimentului si isi aranjeaza intalniri… Aceste intalniri nu tin mai mult de 15 minute… Obiectivul este ca, in cele doua zile, sa aiba loc cat mai multe intalniri, sa schimbi informatii si carti de vizita (cu doua maini, ca la chinezi !) si apoi sa te lamuresti cu cine vrei sa continui discutia si sa inchei afacerea.

Am participat si eu la intalniri. Marea majoritate a agentiilor de turism nu prea au priceput ce e ala blog si tot insistau sa le trimit grupuri… de abia dupa ce cineva a pus pe masa mea titulatura in chineza de “scriitor de calatorii” n-am mai primit cereri de grupuri si oferte de tururi, ci am discutat despre cum pot fi promovate anumite destinatii pe internet si am aflat mai multe lucruri despre diverse locatii. N-o sa spun prea multe despre oferte – daca va intereseaza, intrebati-ma si va dau contactele, ci despre ce am descoperit cu privire la turismul la chinezi.

Cum ziceam si intr-unul din episoadele anterioare, Partidul a trasat turismul ca fiind o ramura economica de prioritate maxima. China nu va mai avea mult timp avantajul unei forte de munca penibil de ieftine, deci multe fabrici s-ar putea sa se mute in Vietnam, Filipine sau Bangladesh, unde mai gasesti muncitori la 1 dolar pe zi, inclusiv taxele, asa ca trebuie sa gaseasca si alte surse de dezvoltare. Chiar in zilele in care eram in China, presa scria despre un raport ONU care lauda  ca din 1990 pana in 2010 a scos circa 600 de milioane din saracie. Daca, in 1990, circa 70% din populatia Chinei traia cu 1,25 dolari pe zi, astazi doar 19% se afla in aceasta situatie. Conform ONU, este cea mai spectaculoasa “imbogatire” din istorie, inca o fateta a miracolului chinez. Atunci, China va trebui sa gaseasca alte strategii de crestere economica, nu din exportul de jucarii si toale ieftine. Una dintre directiile prioritare a fost cea de lansare de braduri chinezesti la nivel global. Daca te uiti la numele de branduri chinezesti, de multe ori te podideste rasul – “Golden Horse”, “Lucky 8”, multe Golden-uri si Lucky-uri… Ce sa zic ca una dintre bancile destul de raspandite prin Jiangsu se numeste nici mai mult, nici mai putin decat “Evergrowing Bank”. Super tare, nu-i asa? Dar tu, ca un occidental, ti-ai baga banii in actiunile unei banci care promite o crestere perpetua sau ai cumpara un automobil Golden Car? Probabil ca nu… nu stiu ce s-a mai intamplat cu ideea crearii de branduri chinezesti care sa se impuna la nivel global (singurul care imi trece prin minte este Lenovo, dar or fi si altele), in schimb, in turism s-au bagat bani seriosi.

Cum am zis, numeroase municipalitati au scos din pamant zeci de mii de obiective turistice, le-au refacut sau reconstruit de-a dreptul, le-au dotat cu welcome center, birou de informatii, case de bilete, indicatoare bilingve, harti, magazine de suvenire, locuri de mancat. Altele, mai complexe, au barci, telescaune, autobuze proprii (neadmitand mijloace de transport private – cum am vazut la Zhangjiajie sau Maoshan), o infrastructura turistica de sta matza-n coada si miorlaie uimita. Dar, cum ziceam, la nivelul intregii Republici Populare s-au construit zeci de mii de atractii turistice, deci competitia e acerba. E drept, sunt 1,4 miliarde de chinezi carora le place rau sa calatoreasca, dar obiectivul Partidului este sa aduca, daca se poate, cat mai multi straini sa viziteze China… in 2020, Organizatia Mondiala a Turismului estimeaza ca marea China va invinge Franta din pozitia de cea mai mare destinatie turistica a lumii si, probabil, se va lupta din greu cu Emiratele, un alt stat care se doreste a fi un gigant al turismului mondial (la emiratezi, ca si la chinezi, nu exista locul 2 si nici etajul 13 :)).

Asa ca am ramas uimit sa descopar in cadrul Go China Summit ca orice atractie, cat de mica, precum si orice oras are un birou al carui singur obiectiv il reprezinta promovarea turistica a respectivei atractii… Si fiecare templu, ori “zona pitoreasca” asa cum e denumita in China, are cate un director de vanzari si marketing, de multe ori chiar separati – un director de comunicare / promovare si unul de vanzari care negociaza cu agentii de turism sa aduca turisti… Ati auzit ca Pelesul sau Branul ar avea vreun director de marketing? Nu are Romania asa ceva, nici macar la nivel national (sau, cel putin, eu nu cunosc pe niciunul)… E drept, am dubii ca exista vreun director de marketing al turnului Eiffel, asa ca sa recunoastem ca nu suntem noi oile negre ale Europei… in schimb, ce am vazut in China m-a lasat cu gura cascata – fiecare obiectiv turistic are brandingul lui – pozitionare de produs, beneficii de comunicat, logouri, sloganuri, totul ca la carte … si, Slava Domnului, am in spate aproape 20 de ani de marketing si publicitate, pana si la Parcul National nu stiu care unde poti vedea berze cu ciocul rosu si cerbi cu coarne mari exista o strategie si plan de marketing bine puse la punct. Chinezii vor cuceri lumea nu prin forta de munca ieftina, ci prin cea educata!

M-am intalnit cu tipa care lucreaza la promovarea Zhangjiajie, zona aceea muntoasa dupa care s-a facut planeta Pandora din Avatar. Cand s-a prezentat ca vine din Zhangjiajie, care este… am intrerupt-o brusc: “Stiu, am fost acolo, pentru mine este cel mai frumos loc din China”. Nici nu stiti ce bucurie am citit in ochii ei (chinezii sunt educati sa nu se exteriorizeze. Uneori si eu ma comport chinezeste). Si ma bucur ca cred ca i-am oferit o zi fericita…

Un alt lucru extrem de interesant pe care l-am descoperit il reprezinta clasificarea atractiilor turistice. Cred ca este unic in lume, nu am mai vazut sau auzit sa fie si in alte parti, dar guvernul chinez a inventat un sistem prin care acorda niste “A”-uri atractiilor… un sistem similar stelelor din industria hoteliera. Exista un set de criterii pe baza caruia o atractie este AA-class sau AAAAA-class (asta e nivelul cel mai inalt). De altfel, la intrarea in fiecare loc, dar si pe brosuri, citeam “This is an AAAA-class touristical site” sau ceva similar. In discutia cu directorul de marketing al “Zonei pitoresti Maoshan”, am aflat ca obiectivul lui este sa faca din Maoshan o atractie cu 5 de A. Acum are doar 4. Singurul criteriu pe care nu il indeplineste este numarul de turisti straini. Are deja 25.000, dar ii trebuie 50.000. Il intreb cati turisti chinezi are. Milioane, dar ala e un criteriu indeplinit, lui ii trebuie inca 25.000 de turisti straini si va fi fericit, va obtine AAAAA-class. “Si la ce iti trebuie, e o chestier de mandrie personala?” il intreb. Nu, e un motiv de business – daca esti un monument 4A, biletul de intrare nu poate costa mai mult de 40 de yuani. La 5A, guvernul te lasa sa cresti pretul. Wow! Acum inteleg de ce toti s-au dat peste cap sa-si deschida muzeul in zi libera sau sa stea peste program… le trebuie turisti straini pentru a obtine inca un A. Dar sistemul mi se pare nemaipomenit!

N-o sa povestesc mai mult despre zonele care mi-au fost prezentate. Le-am prezentat in episoadele anterioare si le voi prezenta si in celelalte cateva episoade care vor urma… Dar, sincer, intalnirile de la Go China Summit m-au facut sa descopar o fateta mai putin cunoscuta a Chinei… una care imi intareste convingerea ca China e tara viitorului.

Daca in ziua 1 a fost o nebunie totala, cu oameni implorandu-ma sa ne vedem peste rand (unii erau programati a doua zi), in ziua 2 a fost liniste si pace. Am fost toti la ora 9, dar destul de putini doritori de discutii… Asa ca am putut sa ma intalnesc si sa povestesc fara presiunea a inca 2-3 care stateau la rand, navalind cand inca cel de dinainte nu se ridicase de pe scaun. Si pentru ca numarul doritorilor a cam disparut, m-am gandit sa dau o fuga prin oras ca era soare si frumos… Vazusem Zhangjie pe un nor destul de posomorat, asa ca doream sa-l revad zambind in soare. Le-am zis organizatorilor sa stie ca dispar, la 3 jumatate plecam spre Nanjing… Cu harta in mana (cu numele trecute bilingv in engleza si chineza) pot sa ajung linistit cu vreun taxi. Chinezii s-au speriat amarnic… vai, siguranta mea va fi in pericol (in China? Ce ziceti, baieti, singurul pericol care l-am simtit este sa nu fiu calcat de masina), asa ca imediat mi-au adus un ghid care sa ma escorteze… si care a platit si cei cativa yuani pe taxiuri. Dar am avut satisfactia ca m-am catarat in varful pagodei Jinshan de unde am avut o panorama de zile mari!

Seara, un banchet oferit de hotel. Nu, nu a mai fost desfasurarea de forte si ritualurile de cu o seara inainte, a fost mult mai intim si mai prietenos, doar noi si managementul occidental (sau occidentalizat) al hotelului… Printre ei, surprinzator sau nu, un roman. Il cheama Tudor, a plecat din tara la doar patru ani si de atunci a locuit in Elvetia. A terminat prestigiosul Institut Hotelier Elvetian si de atunci lucreaza in managementul marilor hoteluri de lux… A ajuns in grupul care detine Crowne Plaza (alaturi de alte marci celebre cum ar fi Intercontinental sau Holiday Inn) si de cateva luni a fost in echipa care a deschis si opereaza Crown Plaza Zhiangjie. Un tip de la care am aflat multe despre China, chinezi si industria hoteliera din noul El Dorado mondial… China.   Este un loc excelent in care sa lucrezi ca hotelier. Multumesc, Tudor, si multa bafta!

Si daca intentionati sa va programati o vacanta in China si Hong Kong, site-ul si ofertele J’Info Tours va pot fi utile.

 Imagini Go China Summit 2013 – Zhenjiang

 Go China Summit - inainte de incepere

Sala inainte de inceperea actiunii

Go China Summit - masa mea

Gata de intalniri 🙂

Go China Summit: masa mea

E oficial 🙂

Go China Summit: eu cu un tur operator chinez

Uneori chinezilor le place sa se pozeze cu cine se intalnesc 🙂

Go China Summit: Reprezentanta Zhangjiajie

Chiar si chinezoaicelor – este reprezentanta regiunii Zhangjiajie, aceea unde sunt muntii ca in filmul Avatar

Go China Summit: Scriitor de travel

In fine, e mai clar – sunt „travel writer” 🙂

Go China Summit: Traducatorii voluntari stau drepti

De jur, imprejur, drepti ca la armata, traducatorii voluntari !

Go China Summit: Traducatorii in pozitie de drepti

Drepti !

Go China Summit

Go China Summit: intalnire cu chinezi

In mijlocul discutiilor 🙂

 

Comentarii

  • Buna ziua,
    Promovare turism … ehe, atzi vazut ce se intampla la astfel de event-uri..?? Asa se „atrag” clientzii…
    Ceva similar are loc in India, la Jaipur, in fiecare an, unde organizatorii invita, ATENTIE ! peste 1200 de agenti de turism, TOATE COSTURILE (bilet de avion, cazare, mese, dineuri, etc + un tour de 7-14 zile, in India !!!!);
    http://www.ficci-gitb.com/
    nici nu stiu cum sa inchei.. decat cu „No comments!”
    Cu stima
    Nicolae ALDEA

    Dir Gen

    Nicolae ALDEA 2 aprilie 2013 17:28 Răspunde
    • Da, fix asa a fost la targul din Lisabona sau la evenimentul din China… La noi de ce nu se poate ? 🙂

      Imperator 3 aprilie 2013 0:03 Răspunde
      • Dle, la mine cautati raspunsl? Fara sa fiu original, dar parafrazand: ” Prietenii din turism, stiu de ce !”

        Aldea 3 aprilie 2013 6:24 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii