Care a fost cea mai tare aventură a ta? Ce aventuri vă mai planificați?… Și în plus, un concurs simpatic :)

Concurs Eurolife

Acum câteva săptămâni, vă povestisem despre ideea de aventură și locurile care pentru mine au fost adevărate aventuri. Erau povești despre prima oară când am trecut granița, prima oară când am ieșit din Europa, prima oară când am ajuns în Asia. De fiecare dată, mi se părea că parcă plec în cosmos… Și, pe undeva, era adevărat. Erau niște lumi complet – dar complet diferite! – față de cele pe care le cunoșteam și cu care eram familiar. Apoi am scris despre aventurile pe care mi le doresc. Din Socotra până pe Pamir Highway și din Papua la Iguazu… e o listă de 10. (Evident, lista mea e mult mai mare, dar m-am gândit să mă limitez).

Astăzi am eu o întrebare pentru voi:

Care este cea mai mare aventură pe care ați trăit-o ? Evident și cu niște mici povești „de ce” :).

 

Și pentru că prietenii de la Eurolife, compania de asigurări care oferă asigurări pentru aventurile noastre, au promis niște premii, a doua întrebare o găsiți pe site-ul lor: „Cum se numesc cele trei pachete de asigurări Eurolife?” Ca să vă suflu, răspunsurile le găsiți aici —> Site Eurolife.

Vor fi trei premii pentru trei câștigători constând în trei kituri de aventurier – o hartă răzuibilă (unde să vă treceți țările vizitate) și un tricou fain.

 

Răspunsurile le puteți da mai jos în secțiunea de comentarii sau direct pe Facebook-ul paginii Imperator Travel. Termenul limită este vineri, 30 august 2019, iar câștigătorii vor fi aleși de un juriu format din mine și prietenii de la Eurolife 🙂

 

MULTĂ BAFTĂ!

 

 

Categorii:
Diverse

Comentarii

  • Relaxat, echilibrat si zen, iti raspund la intrebare cu prima aventura in Norvegia. A fost o aventura pentru ca a implicat deplasare AAAA (avion, autobuz, autocar si automobil) Cu probleme de orar pe timp de weekend. Dar ca sa nu crezi ca le amintesc doar pentru concurs, las aici link-ul de la vremea respectiva https://danielbotea.ro/2018/05/prima-data-in-norvegia-oslo-kristiansand.html

    Daniel Botea 20 august 2019 10:47 Răspunde
  • Cea mai mare aventura a mea de pana acum a fost prima oara cand am iesit, impreuna cu un prieten, din Europa si a avut loc in Maroc, Marrakesh. In primul rand, zborul nu e fost deloc ECHILIBRAT. Ruta a fost Budapesta-Londra-Marrakech, insa din neatentie, nu am observat ca in Londra trebuia schimbat aeroportul pe timp de noapte, din Stansted, in Gatwick. Abia pe drumul spre Budapesta ( 8 ore cu microbus, am observat) Am ajuns pe Stansted, in Londra la 11 seara si cautam cu diseperare ceva transfer spre Gatwick. Cand in sfarsit am gasit coada la care trebuia sa asteptam, am aflat ca drumul pana pe Gatwick dupa aproximativ 5 ore, pe timp de noapte. Ca norocul ca zborul spre Marrakech era de abia la 7:40 dimineata.L-am prins la limita. Ajunsi in Marrakech, numai RELAXAT nu a fost. Vorbisem din timp cu un tip care isi inchiria doua camere in Medina. Camere mult spus, aveau pamant batatorit pe jos, niste paturi pe doua paturi subrede si mirosuri a la Marrakech ( miros de carne putreda de la soare si mirodenii). Plus ca tipul era super dubios, asculta pe telefon, in curtea interoara, impreuna cu ceva amici, oameni care tipau sau pareau suferinzi, deja ne faceam idei ca noi urmam. In fine, per ansamblu a fost o aventura foarte misto, mai ales cand imi amintesc acum. A fost prima data cand am dormit in cort, in desert, la 20 km. de granita cu ALgeria ( granita inchisa). A fost si prima data cand am vazut capuse cam cat o moneda de 1 euro care sugeau sange pe gatul camilei pe care eram suit eu dar as mai merge de inca cateva ori in aceleasi conditii, pentru ca am simtit o conexiune foarte puternica, ZEN, cu Marocul si in special cu desertul. Am lasat o parte din mine si acolo. La cat mai multe aventuri din cele mai ciudate pentru toti va doresc, pentru ca –Die young, as late as possible!!!– Si da, inca o data, cele 3 pachete de asigurari: RELAXAT,ECHILIBRAT si ZEN.

    SORIN PETRESCU 20 august 2019 12:15 Răspunde
  • Calatorim destul de mult si am avut destule aventuri, placute. Dar cea mai mare, consider ca a fost un safari in desert, in Dubai. Pentru ca pentru mine a fost, la inceput, teribil de neplacuta. Goana cu un Hummer H3, peste dunele imense de nisip, mi-a facut rau, am fost de-a dreptul disperata. Pe la mijlocul „cursei” ne-am intors la locul de plecare, pentru ca eu am abandonat. Desigur cursa a continuat fara mine. Totusi finalul a fost minunat, am prins un apus de soare superb, apusul in desert este de neasemuit. Iar cina organizata la final, cu program artistic specific arabesc, a fost deosebita.
    Cele 3 pachete de asigurari Eurolife sunt: RELAXAT, ECHILIBRAT si ZEN.

    Pascu Roxana Cristina 20 august 2019 18:54 Răspunde
  • Cred ca de departe cea mai frumoasa aventura din calatoriile mele a fost cea de la granita Rusiei dinspre Sank Petersburg cu Estonia la 1.30 noaptea cand vamesii constata ca mi-a expirat viza cu ora jumate si trebuia sa platesc o amenda da 1000 de ruble, numa ca eu nu mai aveam nici o letcaie in portofel, ci doar un credit. Asa ca iata-ma singura romanca in vama la rusi, fara pasaport, cu bagajul confiscat si fara ruble. Cu o tipa din Estonia(noroc cu ea ca vorbea rusa si engleza) aflata in aceasi situatie ca si mine si cu un granicer rus, am plecat pe un camp sa cautam un bancomat de unde sa scoatem bani. Dupa ce am platit amenda, am completat si semnat un formular scris in alfabetul chirilic ( Dumnezeu stie daca mi-am vandut un rinichi) ca sa mi elibereze pasaportul si am traversat granita la 3 noaptea peste un pod, imi amintesc ca am trecut in fuga noastra pe linga un castel bantuit de ciori si dupa ce am iesit din vama Estoniei.. surpriza .. politia locala ne ia la intrebari ca ce cautam noi la ora aia singure. „Pai asteptam autocarul sa ne duca in Talin”, noi foarte prompte. Dupa ce ne explica ca in oras se plimba o ursoaica cu puii sai, ne invita in masina lor si ne conduc in statia unde ne astepta autocarul. Asa ca iata-ma in masina politiei escortata catre autocarul meu ce ma astepta in parcare. Vai cate emotii am avut cu rusii, cu alergatul pe un camp dupa bancomat, cu fuga spre granita sa prindem autocarul, cu rucsacurile dupa noi, cu politia..pastrez chitanta amenzii cate zile oi avea. 3 pachete de asigurari Eurolifie sunt Relaxat, Echlibrat si Zen.. Bafta tuturor!

    anisoara pascu 20 august 2019 22:32 Răspunde
  • au fost doua: trip of my life 1 (1999)si 2 (2015). prima pe la 20 si, a doua pe la 40 de ani… prima calatorie a fost un tur al europei: tren timisoara -viena (biketour meeting), viena-praga, autostop praga-amsterdam, haga (ICJ)- bruxelles (NATO) intr-un mars pe jos impotriva razboiului dein fosta iugoslavie, autocar pana la paris-milano-roma ghidand o caravana de indieni ce demonstrau pentru o agricultura si o economie mai etica, ecologica si echitabila… autostop Liubliana (concert Metallica)-Budapesta, tren pana acasa.
    a doua calatorie e aici: http://tripofmylife2.blogspot.com/

    paul 21 august 2019 9:38 Răspunde
  • Scriu comentariul acesta pentru ca-mi trezeste nostalgii. Prima aventura ( dac-o pot numi asa ) a fost in 2011 , cand am vizitat timp de 26 de zile tot Egiptul pe cont propriu , chiar dupa revolutia lor din februarie cand l-au inlaturat de la putere pe Mubarak. Toti cunoscutii mi-au spus ca-s nebun la cap sa ma duc de capul meu in Egipt la acea vreme. Am stat in Cairo la Hostelul Pyramid Isis , pe care cu drag l-ai recomandat chiar tu Cezar si nu mi-a parut rau deloc. Nicicand si niciunde nu m-am simtit mai in siguranta ca atunci.
    A doua aventura a fost acum doi ani, in 2017, cand am plecat tot de capul meu 35 de zile in America de Sud si mi-am indeplinit un vis vechi de 36 de ani. Sa vad Machu Picchu. Si l-am vazut. S-=am vazut tot ce era de vazut in Peru , apoi Buenos Aires si Iguazu si m-am intors acasa din Rio de Janeiro. De ce-am fost in locurile acestea ? Pentru ca la 14 ani , cu mintea de-atunci, am speratca n-o sa mor pana n-o sa pun piciorul in piramida lui Keops , sa vad Machu Picchu si sa ma plimb pe Marele Zid. Mai am doar Marele Zid. Dar il mai las, pentru c-am zis la un moment dat ca dupa ce l-oi vedea si pe-asta pot sa mor linistit. Asa c-o sa-l vizitez pe la 95 de ani :).
    Raspunsul la intrebare n-o sa-l dau.Raman cu bucuria c-am scris cateva cuvinte pe site-ul unui om pe care-l respect foarte tare, chiar daca nu-l cunosc.

    Sorin 21 august 2019 12:23 Răspunde
  • Cea mai mare aventura a mea a coincis cu prima iesire din Europa in…Maldive. Si mai low budget, asa. Am stat pe o insula a localnicilor de unde faceam excursii la diverse resorturi. E si mai iefin si cu mult mai divers decat sa stai o sapamana intreaga izolat la 5 stele. E inutil sa explic cam cat e de frumos pe acolo. Aventura a fost cand am mers la snorkeling in mijlocului oceanului, deasupra unui recif incredibil. Eu nu stiu sa inot, dar tot inainte cu vesta de salvare si cu haul dedesubt 🙂 Eram ok, aveam asigurare. Cele 3 pachete de la Eurolife sunt: RELAXAT, ECHILIBRAT si ZEN.

    demo 21 august 2019 17:04 Răspunde
  • Cred ca fiecare calatorie vine la pachet cu o aventura mai mare sau mai mica. Prima intalnire cu leopardul e o aventura mai ales cand colegul de „banca” incepe sa tremure dintr-o combinatie de entuziasm si frica. La fel si cand descoperi comorile din apa. Dar totusi, cea mai „tare” aventura a fost saltul cu parasuta deasupra desertului namibian. Nu de alta dar avionul nu avea usi, asa ca tot zborul de dinainte fu cu o doza suplimentara de adrenalina. Unde mai pui ca mai am si frica de inaltime! Si totusi, atat de fain fu, incat nu zic ca n-as mai face-o:)

    Pachetele Eurolife sunt: relaxat, echilibrat si zen

    Cristina Rosca 21 august 2019 21:22 Răspunde
  • Cu Rulota prin Provence. Sa conduci ditamai furgoneta de 8 metri e deja o provocare, dar mersul pe stradutele mici si pitoresti este o rasplata extraordinara. Am cautat celebrele campuri de lavanda pe care le-am gasit sus in munti, deoarece era deja inceput de august si cele de la campie erau culese; am vizitat muzeul lavandei si am vazut prin sate tot procesul recoltei, de la utilaje la distilerii. Urcusurile si coborasurile au fost dificile, dar ne-au motivat culorile mov aprins pe care speram sa le zarim dupa fiecare curba, precum si ciclistii care se antrenau pe drumurile unde se desfasoara celebrele etape din turul Frantei. Promit sa imi strang pozele si sa iti scriu mai in detaliu asa cum am facut-o in trecut despre Carnavalul de la Rio, Vietnam si Laos … Toate cele bune
    Cele 3 pachete de la Eurolife sunt: RELAXAT, ECHILIBRAT si ZEN.

    Mihai Florea 23 august 2019 16:27 Răspunde
  • Zile de festival, Cerbul de Aur, Brasov, acum doua zile. Mi-am dat comanda de bilete pentru mine si sotie. Fiica-mea ne-a dat ignore si nu a mai „servit”, asa ca am mers in doi. Eu si colega de apartament. Aveam cazare doar pentru o noapte, in speranta ca pentru a doua vom mai gasi noi pe undeva. Cat e Brasovul de mare… Prima zi, ajuns, placut, vizite, festival, fiesta la superlativ.
    A doua zi de dimineata, o luam din loc spre Canionul Sapte Scari. Sa umplem din timp. Cu cazarea, vedem noi, mai la amiaza!!
    Dupa cativa km de dat cu pasul, pe drumuri si carari de munte, urcus si coboras, ajungem in sfarsit la destinatia finala, adica la baza, jos. Rupti de oboseala, cu picioarele usor tremurânde, transpirati si cu vlaga cat un pui de potarniche, haituit de ulii…
    Nevasta-mea spune ca s-ar intinde putin si abia atunci , activitatea cerebrala s-a activat:
    Pfaaaaiiileeii! Cazarea, festivalul, somnul!!
    O taiem repede catre Brasov, gasim o taverna, comandam ceva de bagat sub nas si… Nu pot sa mananc pana nu gasesc ceva. Pe net, booking, locuri, canci!! Vai mami, o frigem in masina la noapte. Bine ca avem bilete.
    Nevasta-mea ma priveste ca Vlad Tepes pe boieri, si tare ma bucur ca n-are o țeapa la indemana!!
    Ma fac ca mai navighez putin pe siteurile de profil dar trag si cu coada ochiului. Totusi, are un cutit si o furculita pe masă. 😬😁
    -Ti-am spus eu sa ne uitam de ieri! Tu nu si nu, lasa ca o sa gasim!!😬🤔
    Pune mana pe furculita si-mi inchipui cat sufera friptura aia de vita..🙄🤪😮
    Intr-un final, un hotel, o singura camera, dau rezervare dar si sun, sa fiu sigur. Normal, casuta vocala.
    E ora 16.00 si noi suntem rupti, obositi si disperati!
    Ajungem la masina, unde e cald si bine, afara erau vreo 34 grade. Deci??? 😥😥😪
    Pornim putin, AC, si se mai schimba. Pe la 19.00 nevasta-mea ma trezeste si imi spune sa ies, sa se schimbe pentru Cerbul De Aur. In masina, normal. Iar mi-o iau, stiti voi, „doar din cauza ta” ” de azi inainte stiu eu ce am de facut” ” n-are omul baza in tine”!!! Mda, bine!
    Cand tocmai isi lua bluza, suna telefonul:
    ” Buna seara, de la Dumbrava Minunata suntem! Va mai intereseaza cazarea”? ☺️☺️🤗🤗
    De asta iubesc eu Brasovul!!😂🤣

    Gabriel 26 august 2019 16:26 Răspunde
    • Pachete asigurari
      Zen, Relaxat, Echilibrat

      Gabriel 26 august 2019 16:29 Răspunde
  • Hahaha, mi se pare foarte tare tema concursului! Deja revad niste amintiri grozave din tinerete.

    După ce am ascultat povestirile unor colegi care se intorsesera din Croatia, mi-am luat prietena de mana, ne-am suit in Matiz si am apucat-o spre vest având ca destinație finala insula Hvar, pe coasta Dalmata.

    Nu am facut nici o rezervare la hotel, căci se purta statul „in gazdă” – cel putin asa imi spuneau colegii care mai vizitarea zona.

    După 2 zile de condus si o noapte petrecută într-un hotel din Osjek, am ajuns la Split de unde trebuia sa luam ferryboat-ul spre Hvar. După ce am cumparat bilete la ferry si am parcat mașina la coada de îmbarcare pe chei, am plecat sa ne plimbam pe jos prin oras, pentru ca mai aveam cateva ore bune până la îmbarcare. Nu am verificat din timp programul ferryboat-ului si asta era sa ne coste scump in seara aceea.

    Aici am avut primul soc: Split-ul este un oras mediteraneean fermecător și plin de istorie. Sunt vestigii romane la tot pasul: Palatul lui Diocletian si Templul lui Jupiter sunt cu adevarat impresionante. După ce le-am vizititat si dupa un suc si o inghetata a venit timpul pt îmbarcare.

    Am acostat pe insula Hvar, la Starigrad parca, de unde am mai condus niste km (nu putini) pana in orasul Hvar. Aici am ajuns pe la miezul nopții, asa ca poftim si mai gaseste cazare la ora asta daca poti. In piata centrala se închideau ultimele restaurante iar singurul spatiu comercial deschis era o casa de schimb valutar. Asa ca am mers aici si i-am explicat tipei de la ghișeu ca abia am ajuns si am vrea sa găsim ceva cazare asap. A ras si a dat vreo doua-trei telefoane, după care a aparut nenea Milan care a fost de acord să ne închirieze o camera. Pe o bezna completa am incercat sa ne tinem după Milan care era vitezoman, printr-un labirint de străduțe înguste de orășel medieval, cu urcusuri si coborasuri extreme. Într-un final am ajuns undeva si am parcat Matizul pe o alee ingusta. De aici am mers pe jos vreo 5 minute si am fost pofiti intr-o super vila foarte elegantă, la un pret derizoriu (parca 15 € / pers / noapte). Pentru ca eram numai 2, am primit acces la un singur dormitor, dar vila avea un living imens, doua bai si terasa. Am sărit în pat si am adormit in aer… Dar surpriza reală a venit dimineata, cand am luat micul dejun pe terasa vilei, care avea pe putin 100 mp si o vedere superba spre un mic golf plin de yacht-uri. Privelistea era de o frumusete rara si ne-am îndrăgostit de Croatia pe loc.

    După o saptamana in Hvar, a urmat o saptamana in Korcula, apoi Dubrovnik. Revenind din Dubrovnik am pierdut ultimul ferryboat într-un orășel-port uitat de lume (tot traficul mergea pe o șosea care străbatea Bosnia pt. vreo 20 km). Noi nu am vrut sa riscam pentru ca oficial romanii aveau nevoie de viză pt. Bosnia și tocmai se terminase războiul pe acolo de câțiva ani. Am gasit cumva cazare in orășelul asta, la un hotel inca nedat in folosinta dar complet funcțional. Faza tare e ca toata seara s-a auzit „Dragostea din tei” in localitate iar tipa de la hotel a fost foarte impresionantă ca noi stiam versurile.

    Cand deja trebuia sa ne fi întors de mult acasa, am hotarat sa ne mai prelungim vacanta si cu o saptamana la Bol (o plaja deosebita care își modifică forma in fiecare an) pe insula Brac.

    Într-un final, am reusit sa ajungem acasă după 22 de ore de condus non-stop (nu mai aveam bani de hotel) si cu doar 10 euro in buzunar. Dar cu amintiri frumoase pentru o viață 🙂

    Iar cele 3 pachete Eurolife sunt Relaxat, Echilibrat si Zen.

    Florian 27 august 2019 13:24 Răspunde
  • In august 2013 am plecat pentru cateva zile in Republica Moldova. Intr-o seara eram in Chisinau impreuna cu 3 prieteni si tocmai ne decisesem, cu o sticla de vin in fata si cu ochii pe niste poze cu cetatea Tighina, ca ar fi o idee foarte buna sa mergem si pana in Transnistria.
    Auzisem ca Transnistria n-ar fi o destinatie tocmai sigura dar la o cautare mai amanuntita pe internet lucrurile pareau ok, cu conditia sa nu te apuce noaptea pe strazi. Nu de alta dar noaptea, de plictiseala probabil, transnistrenii mai obisnuiau sa iasa sa se joace cu AK-47le. Zis si facut, a doua zi am plecat in aventura noastra, cu GPS-ul setat pe cetatea Tighina si cu gandul sa nu mai mergem si pana in Tiraspol, din lipsa pe timp. Pe drum, la vreo 15 km de granita GPS-ul se cam ratacise, asa ca am oprit la o benzinarie sa intrebam in ce directie sa o apucam. Am dat peste un batranel care vorbea intr-o ruso-romana de exceptie si care tot incerca sa ne explice cum sa ocolim Transnistria pe nu stiu ce drumuri laturalnice. Cand s-a prins el ca de fapt noi tocmai acolo vrem sa ajungem s-a blocat pret de cateva secunde dupa care ne-a spus, cu un glas jumatate grav jumatate speriat: – Nu mergeti acolo ca e foc, e pacat de voi ca sunteti tineri. Evident, nu l-am ascultat si am apucat-o pe drumul care in final s-a dovedit a fi cel bun. Dupa ce am trecut de vreo 3 controale si cateva tancuri am ajuns in sfarsit la punctul de trecere al granitei, unde trona triumfatoare o stema cu secera si ciocanul. Acolo, cel mai inteligent granicer transistrean (spun asta pentru ca spre deosebire de colegii lui rupea 2 cuvinte in engleza si unul in romana), ne-a explicat cam ce avem de facut ca sa trecem granita. In mare, sa completam ceva formulare pentru noi si masina, si sa le dam si lor niste bani de un ceai, nu de alta dar altfel ar fi trebuit sa mergem pana in Tiraspol la o sectie de politie (si noi nu doream sa ajungem pana in Tiraspol). E drept ca pana atunci nu realizasem ce mari amatori de ceai sunt transnistrenii, probabil ca au luat exemplul lui Burebista, au ars viile si s-au apucat de cultivat ceai.
    Ajunsi in Bender (Tighina) am constatat cu stupoare ca toate drumurile principale care duceau la cetate sunt inchise, am incercat sa intrebam cativa localnici dar cum noi nu stiam rusa si ei nu stiau nici o alta limba, nu ne-am putut intelege. Dupa ce ne-am invartit prin Bender vreo ora fara sa reusim sa gasim vreun drum care sa ne scoata la cetate (GPS-ul abandonase lupta asta de mult) ne-am decis sa o lasam balta si sa ne mai plimbam aiurea prin oras cateva ore. A fost foarte frumos, am vazut tancuri si tunuri, mai multe secere si ciocane si stele rosii pe zidurile cladirilor, busturi ale lui Lenin si Stalin in parcuri, magazine alimentare aproape goale, oameni parca rupti din Romania anilor 80.
    La intoarcere GPS-ul (dorind probabil sa se razbune dupa portia zdravana de injuraturi primita in acea zi) ne-a scos la un alt punct de trecere al granitei(doar pentru localnici, se pare). Noroc cu un taximetrist moldovean caruia i s-a facut mila de noi si ne-a scos pana la vama. Din pacate cetatea Tighina a ramas pentru o data viitoare dar macar am apucat sa vad putin din Transnistria, probabil cea mai „exotica” destinatie din Europa.
    Cele 3 pachete de asigurari de la Eurolife sunt: RELAXAT, ECHILIBRAT si ZEN.

    VICTOR 29 august 2019 20:31 Răspunde
  • Interesantă temă:) Cea mai mare aventură a mea a avut loc anul trecut în septembrie și m-a marcat profund: 3 săptămâni pe bicicletă în Bosnia & Muntenegru împreună cu un prieten. Am cărat bicicletele în tren până la Timișoara, de acolo le-am demontat și le-am aruncat de-a valma peste genți și borcane într-un microbuz care ne-a dus la Belgrad. Am dormit o noapte în minunata capitală din vecini, apoi ne-am continuat periplul cu trenul până la Užice și de acolo cu alt tren până la Priboj, un orășel uitat de lume de la granița cu Bosnia. De aici a început propriu zis aventura noastră pe două roți care ne-a dus prin locuri de o frumusețe incredibilă, ne-a facilitat întâlniri neverosimile atât cu localnici cât și cu alți cicloturiști, ne-a scos în cale cel mai frumos loc în care am dormit vreodată – pe malul golfului Kotor, sub cerul liber, undeva între Perast și Kotor. La Mostar am dormit într-un apartament la o tanti extrem de amabilă, care ne-a prezentat (în bosniacă și prin semne) casa ei bombardată în 1993 care încă nu era complet refăcută și păstra cicatici ale războiului din belșug. Asta nu o oprea însă să ne aștepte dimineața cu cafea și cu smochine proaspete. În Herzegovina am pedalat pe 32-33 de grade prin zone în care nu se găsea apă zeci de kilometri iar atunci când o găseai era aproape la fel de scumpă ca berea. Am rămas 25 de km fără apă între Hutovo și Ravno pe o căldură teribilă și pe un urcuș scurt dar nenorocit maxim. Undeva pe coada lacului Jablanica, după ce ne-am strâns cortul, am ajuns în satul Trušina unde într-o zonă distrusă total am avut o discuție aproape suprarealistă (gesturi + 2-3 cuvinte în bosniacă) cu doi bărbați care ne povesteau despre viața de dinainte de război. La Trebinje am văzut cele mai frumoase fete, ne-am bălăcit în cascadele de la Kravica, am băut bere croată, bosniacă, sârbă sau muntenegreană în funcție de locul în care ne aflam, am rămas stane de piatră în Muzeul Războiului și a Victimelor Genocidului din Mostar, tot acolo am petrecut o seară minunată cu doi cicliști, unul ceh și unul francez, asta în timp ce încercam să scăpăm de un localnic dubios cu care am dat de mai multe ori nas în nas. Nu se poate descrie în cuvinte sentimentul pe care l-am avut când am văzut marea de deasupra orașului Herceg Novi sau când ne-am încheiat periplul pe litoralul muntenegrean, la Sutomore, după 785 de km pedalați și peste 11.000 de metri diferență de nivel. Nu am trecut prin nici o situație limită, nu ne-am simțit nici măcar odată în pericol, dar cu siguranță a fost cea mai frumoasă aventură pe care am avut-o până acum.
    Un scurt rezumat – https://www.facebook.com/alexandru.d.voinescu/media_set?set=a.1131530336999900&type=3
    Cele 3 pachete Eurolife sunt Relaxat, Echilibrat si Zen.

    Dudian 29 august 2019 21:44 Răspunde
  • Buna, dupa lungi deliberari in cadrul Eurolife, castigatorii sunt:
    Victor, Sorin Petrescu si Dudian.
    Felicitari castigatorilor si multumesc mult tuturor care au participat !

    Imperator 9 septembrie 2019 20:12 Răspunde

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Destinatii