Prin locuri necunoscute, uneori poti gasi adevarate diamante

Era in 1991, pe vremea cand eram student in Olanda. Ma uitam uneori la Deutsche Welle in limba engleza unde aveau documentare foarte faine. Pe atunci, nu existau Discovery sau National Geographic,  cel putin nu in Europa. Documentarul vorbea despre un fascinant sat cu o biserica imensa si superba. Un documentar care a tinut aproape o ora si m-a tinut lipit de televizor. Era fascinant.

Nu am uitat aceasta emisiune, asa ca dupa mai multi ani, am ajuns cum necum in satul despre care povestea documentarul – Birthalm. Drumul pe sosea a fost genial – dealuri verzi, valuri, valuri, in stanga si dreapta drumului… cand am ajuns satul era cam pustiu, era in jur de pranz, si lumea era pe acasa la masa. Dar nu am avut nici o dificultate sa gasesc locul pe care il cautam – biserica se inalta somptuoasa pe un deal, si am vazut-o de hat, de la kilometrii intregi.

Birthalm a fost fondat in 1224 si imediat a intrat in competitie cu alte doua localitati vecine, pentru a obtine capitala zonei administrative. Pentru ca sa obtina rangul de capitala a districtului, fiecare localitate trebuia sa construiasca o cladire cat mai spectaculoasa… si ce putea fi mai reprezentativ pentru o localitate prea-cucernica decat sa construiasca o catedrala imensa… si pentru ca zona era cam bantuita de armate straine, au plasat-o strategic pe un deal si au inconjurat-o cu trei randuri de ziduri puternice de cetate… Din pacate, insa, Birthalm-ul nu a fost ales capitala de district, dar biserica a ramas fala localitatii.

Cum am ajuns, mi-a sarit in cale un restaurant din spatele careia apareau zidurile si turnurile cetatii. Desi cetatea-biserica pare inexpugnabila, in 1704, un atac prin surprindere i-a prins pe sateni nepregatiti si toate bogatiile au fost furate. De altfel, biserica trecuse la reforma, asa ca oricum podoabele bogate din aur fusesera deja indepartate.

Accesul se face printr-un coridor de lemn in panta. Se spune ca toate aceste coridoare acoperite, tipice zonei, erau construite pentru protejarea impotriva sagetilor inamice… Sincer, nu mi se pare o aparare eficienta… sagetile pot veni cu foc si culoarele acestea luau foc instantaneu… Acum insa coridorul este foarte frumos, iar la capatul urcusului, ajungem la catedrala, fix pe cel mai inalt varf din sat…

Intram inauntru. Biserica actuala este construita la vreo 200 de ani dupa competitia inter-sate intr-un stil gotic. Este mare, aerisita si superb de modesta. Evident, orga este la locul ei, de asemenea si un altar magnific, cel mai mare din tara, dar si bibliile reformate in limba germane isi asteapta credinciosii… Stranele sunt de secol XIV, ce atentie si pricepere au avut acesti mesteri dintr-un sat neinsemnat de au creat aceste banci care au rezistat la zeci de generatii de credinciosi ! Biserica este insa goala, ce pacat ca in acest satuc nu au mai ramas decat cateva familii… Dar uitandu-ma la dimensiunile localitati, nu cred ca nici in vremuri bune, nu se umplea aceasta Marienkirche (biserica este dedicata Sfintei Maria).

Ghida care e aici de ani de zile ne povesteste despre faimosul mecanism de inchidere a usii spre sacristie… De fapt, jumatate din documentarul de pe Deutsche Well explica acest mecanism… Nemtii tot nemti sunt – i-a interesat mai putin arhitectura gotica, imprejurimile naturale mirifice sau coridorul de lemn… Einz, zwei, gata, mecanism ! Si chiar daca sunt un roman atehnic, tot nu pot sa nu fiu uimit de un mecanism care e format dintr-un sistem de 19 incuietori ce se inchid simultan, dupa doar o rasucire de cheie ! Ghida ne introduce in fosta camera ce adapostea tezaurul bisericii, dar si bunurile cele mai importante ale comunitatii si ne spune sa ramanem acolo. Inchide usa si incuie sofisticata incuietoare… La naiba… ma uit la zidurile zdravene… daca li se strica nemtilor masinaria multi-seculara… Dupa cateva secunde, ne linistim… incuietoarea se deschide fara nici o problema.

Ce mai e interesant este ca burgmeisterilor locali nu prea le placeau familiile care se destramau. Asa ca atunci cand doi soti nu se mai intelegeau si voiau sa divorteze, erau inchisi intr-o camera din cetate unde nu aveau decat un singur pat, o singura farfurie, un singur tacam si o singura cana de apa… Si asta timp de exact doua saptamani. Se spune ca doar un singur cuplu a ramas neclintit in decizia de divort dupa perioada de 2 saptamani… toate celelalte grupuri s-au impacat, asa ca berea si wein-ul au curs prin sat in cinstea reinodatelor cupluri.

Dupa o tura pe strasse-le si gasse-le satului prin jurul catedralei-cetate, am plecat… Nu inainte de a baga la stomacel niste wurstel traditionali (carnati) si bier, ca doar nemtii stiu sa faca cel mai bine berea… Un loc remarcabil…

Si daca nu v-ati prins pana acum, acest loc nu se afla in Germania sau Austria, ci este un loc de la noi, din Romania… in romaneste, satul se numeste Biertan si este la doar 8 km de soseaua Sighisoara – Medias in mijlocul fostei zone sasesti… Este primul monument din Romania inscris pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Si Biertanul este cu adevarat o comoara a patrimoniului.

Cum ajungi la Biertan

Din Sighisoara, o iei spre Medias pe soseaua nationala si dupa vreo 15 – 20 kilometri, faci la stanga (exista indicatoare). De acolo, dupa vreo 8 km, ajungi in Biertan. Mai exista si cateva autobuze pe zi din Medias, iar din Sighisoara, aparent, doar cu taxiul, nu exista nici o legatura de transport in comun.

Unde mananci la Biertan

La intrarea in cetate gasesti restaurantul medieval Unglerus… Restaurantul arata bine, mancarea e buna, serviciul poate fi mai lent. Dar oricum, nu trebuie sa te grabesti in Biertan

Unde stai in Biertan

Exista cateva gast-haus-uri construite in case traditionale sasesti, majoritatea cu fonduri europene. Bateti la usa si intrebati unde sunt locuri… Preturile pot fi insa mai mari ca la Sighisoara.

Imagini Biertan

Cetatea Biertanului te intampina cu un restaurant

Cetatea…

pe strasse

intrarea in coridor

Exteriorul coridorului

Imprejurimile sunt de un verde superb

Altarul bisericii – cel mai mare din Romania !

Plafonul

Orga

Usa sacristiei

Hai sa ne uitam si la celebrul mecanism

Turnuri de aparare

In interiorul restaurantului