Maramures traditional. (ep. 1). In vizita la artizanii Maramuresului

Familia Buda Rogoz Maramures

Rogoz, Maramures

Sunt convins de faptul ca atunci cand cineva vorbeste despre mine se refera la tipul ala care a vazut 100 si ceva de tari din lume si lumea ma intreaba mai degraba despre ce sa faci in Namibia, Palau sau Bolivia decat ce sa vezi in Maramures sau Oradea. Dar desi am fost in 133 tari ale lumii (aceasta este cifra exacta in acest moment) si iubesc sa descopar civilizatii mai mult sau mai putin indepartate, mie imi place acasa, in Romania. Am avut ocazii de a ma muta in alte tari, dar in ultima instanta, am ramas in Romania si, sincer, nu imi pare rau. Ma simt excelent acasa, ma simt excelent cand simt pista aia dura pe Otopeni de la aterizare (din pacate, nu mai e asa de dura ca au asfaltat-o in pandemie, dar o sa ma obinsnuiesc si cu asta :)), cand ma intind in patul meu si cand ma plimb prin parcul IOR. Si, surprinzator pentru multi, am vizitat extensiv si Romania. Trebuie sa recunosc ca nu am fost in 5 judete (Satu Mare, Salaj, Botosani, Vaslui si Teleorman), dar promit ca ma voi concentra sa le vad si pe acelea, in rest am fost prin toate celelalte mai recent sau mai demult, dar sigur visitand diverse locuri. Prin Salaj am trecut chiar acum doua saptamani in drum spre Maramures, dar nu pot sa-l pun la socoteala atata timp cat nu am vizitat absolut nimic – am trecut doar cu masina si m-am oprit in vreo doua locuri sa fac niste poze la niste panorame de vis.

In schimb, de fiecare data cand am putut, am pus umarul la promovarea Romaniei sau ale unor colturi din Romania. Acum 9 ani, in 2012, va invitam sa participati la un sondaj – votati cele 7 minuni ale Romaniei in care am descoperit si promovat multe locuri mai putin cunoscute, dar evident si cele mai faimoase. In 2015, am adus in Romania zeci de bloggeri de calatorii din strainatate care au scris entuziasti despre ce fain este in acest colt necunoscut de Europa. Evenimentul s-a repetat in 2017 cand au venit inca si mai multi bloggeri si sunt sigur ca in urma acestor creatori de continut au venit multi turisti straini. M-am bucurat sa descopar si sa promovez Sibiul, Oradea si sa ma implic in dezvoltarea si promovarea brandului “Tara Fagarasului”. In aceasta vara, sunt in echipa din spatele actiunii Destinatia Anului, o actiune in care s-au partenerizat si media on-line, dar si televiziunea Prima TV in efortul de a sprijini si a face cunoscut turismul in Romania.

Ei bine, in paralel cu Destinatia Anului, m-am implicat si intr-un proiect transnational de promovare a turismului in trei regiuni adiacente din Romania, Ungaria si Ucraina. Aceste regiuni sunt judetele Maramures, Borsod-Abauj-Zemplen (Ungaria) si regiunea Transkarpatia (Ucraina). Practic, in acest proiect, bloggeri din Romania, Ungaria si Ucraina ar fi trebuit sa promoveze intreaga regiune, dar din motive covidice si restrictiile respective, am decis impreuna ca ar fi mai bine ca romanii sa viziteze Maramuresul, ucraineenii Transkarpatia, iar ungurii judetul BAZ (nu ii trec tot pomelinicul de nume) pentru a evita orice probleme. Poate la anul sa ne rotim. Proiectul se numeste ViaGastroCarpathia prin care vom promova cele 3 regiuni pentru cetatenii din aceste tari limitrofe. In ultima instanta, daca vom avea si turisti unguri si ucraineeni in Maramures e un lucru excelent, doar sa vina (si sincer sa fiu si eu sunt extrem de curios cum arata Transkarpatia cunoscuta la noi si sub numele de Maramuresul de Nord, in regiune fiind multe prezente romanesti – de la comunitatile actuale din dreapta Tisei, dar si manastirea Peri, prima episopie romaneasca din Transilvania). Treaba mea in proiectul care este facut si implementat de prietenii de la Kooperativa 2.0 a fost sa identific si sa coordonez bloggerii de turism din Ungaria si Ucraina si de asemenea sa ma duc in Maramures pentru a ma intalni si filma niste mesteri-artizani din regiune – in Maramures mai sunt inca multe locuri unde se mai practica mesetesuguri traditionale, dar si evenimente traditionale cum ar fi sezatorile de exemplu. Si nu neaparat pentru turisti, ci pentru economia locala.

Ce am avut de facut ? Am fost intr-un grup de 5 de creatori de continut romani care ne-am dus sa vizitam acesti artizani recomandati de Camera de Comert si Industrie Maramures. Fiecare din noi am avut de “acoperit” 2 artizani, iar in cazul meu, am avut de discutat cu d. Dumitru Pop-Tincu, cel care continua traditia cioplirii crucilor din Cimitirul Vesel de la Sapanta si cu d. Claudia Traistau de la Casa Traditiilor din Ieud – despre aceasta pensiune voi scrie intr-un post separat. Evident, am mai asistat si la filmarile si la vizitele celorlalti bloggeri, o sa povestesc si despre ei (nu am ajuns, din pacate la toti).

 

Cred ca toata lumea a auzit de Cimitirul Vesel de la Sapanta. Este ideea unui sculptor in lemn din Sapanta numit Stan Ioan Patras care a inceput sa faca niste cruci “vesele” – sunt practic niste cruci sculptate in lemn de culoare albastra (asa-numitul “albastru de Sapanta”), o reprezentare pictata in asa-numitul stil naiv a raposatului (sau raposatei) si un text de multe ori rimat despre cel ingropat acolo. In anii 60, o doctoranda franceza a venit cu teoria ca ideea lui Patras este legata de traditia dacilor care la nastere boceau pentru ca a mai aparut o faptura intr-o lume grea si chinuitoare, iar la moarte se veseleau si celebrau faptul ca raposatul s-a dus direct la Zamolxis. Nu stiu care e adevarul (desi inteleg ca la inmormantarile maramureseana uneori se danseaza), dar ideea nastrusnica al lui Patras a pus Sapanta pe harta turistica a Romaniei, fiind vizitata de altfel de foarte multi turisti straini inca de pe vremea lui Ceausescu. D. Patras a murit in 1977 si sincer sa fiu, nu stiam ca traditia a fost continuata, dar odata cu aceasta incursiune in Maramures, am descoperit ca exista un urmas al lui Patras si anume d. Pop-Tincu care locuieste in fosta casa al lui Patras (ma rog, in curte intr-o alta cladire, casa lui Patras este acum muzeu) si continua sa ciopleasca cruci.

Casa este undeva pe ulita care trece prin dreapta cimitirului (trebuie doar sa intrebi prin sat, oricine stie unde sta), la vreo 5 minute de mers pe jos de intrarea oficiala si odata ajuns acolo am descoperit o casa taraneasca autentica. Sunt de fapt mai multe cladiri – una este casa lui Patras, acum muzeu, vis-à-vis casa d. Pop-Tincu si in fine mai multe acareturi – inclusiv un mic grajd cu animale. O doamna in varsta torcea intr-un cerdac, d. Tincu statea la povesti cu niste turisti, iar fiica dumnealui povestea altor turisti despre Stan Patras si povestea Cimitirului Vesel.

Interviul l-am facut chiar in camera mare a muzeului, inconjurat de tot soiul de creatii in lemn ale lui Patras. Evident, nici Stan Ioan-Patras, nici Pop-Tincu nu fac doar cruci, ci tot soiul de lucrari in lemn. D. Pop-Tincu nu este doar sculptor in lemn (pictor si poet – tot el scrie si textul crucilor), dar si un bun bucatar. Este surprinzator, dar chiar a participat la “Chefi la cutite” de unde a primit si un cutit de aur care este atarnat cu mandrie in muzeu.

Camera este o camera tipica de tara cu tot soiul de sculpturi cu subiecte de-a dreptul eclectice – de la una cu Ceausescu avand sub el toti membrii CC al PCR din perioada respectiva (apare si Coana Leana) la diversi artisti (cum ar fi Fratii Petreus, Angela Buciu si altoo), fotbalisti celebrii (nu i-am recunoscut, am remarcat doar ca de fapt jucau handbal), Cina cea de Taina (da, Ceausescu pe acelasi perete cu Isus 🙂 ), Stefan cel Mare, Sfanta Maria, autoportret, scene rurale (cum un taran isi prinde femeia pupandu-se cu altul) – expozitia nu poate sa nu iti lase un zambet pe buze. Scaune pictate, stachini traditionale, totul colorat si haios.

Pe langa diverse sculpturi, se afla inramate articole din ziare vechi – despre Stan Patras, unele in limbi straine, altele in romaneste. Se pare ca si Ceausescu a vizitat CImitirul Vesel chiar de 3 ori (prima oara chiar in 1965 cand a preluat puterea absoluta). D. Pop-Tincu a fost ucenic al lui Stan Ioan-Patras si este continuatorul acestuia. Aparent, mai sunt niste fosti ucenici ai fondatorului cu care d. Pop-Tincu se razboieste prin salile de judecata cu niste fosti ucenici lui Patras care fac un soi de cruci din cand in cand si altii. Dar d. Pop-Tincu este cel care din 1977 a preluat traditia fondatorului. Mi-a zis ca el o sa lasa doar un urmas oficial desi are mai multi ucenici. Unul dintre ei este chiar nepotul lui Patras. Nu ma bag in chestiuni legale (desi doar faptul ca avocata Paula Iacob si-ar fi bagat coada in favoarea “opozitiei” ma face sa cred ca e ceva foarte dubios cu challengerii lui Tincu-Pop), dar nu pot decat sa remarc ca urmasul lui Stan-Patras tine cu dintii de traditie si de continuitate – in stil, in scris (unele cruci “noi” continua sa foloseasca arhaisme maramuresene si chiar si greseli gramaticale la fel ca cele cioplite de Stan Patras), in spirit. In acest moment, sunt mai mult de 1300 cruci in cimitir dintre care cam jumatate facute de fondator, restul de urmasi (imensa majoritate de Dumitru Pop-Tincu), dar nu iti poti da seama cine a facut ce – exceptand daca te uiti cu atentie dupa semnatura (dar nu toate sunt semnate) si la prospetimea culorilor. Dar pentru turistul obisnuit, asta nu conteaza, ci mai degraba imaginea de ansamblu si cele mai haioase picturi si texte – evident, toata lumea cauta mormantul lui Stan Ioan-Patras si cel al soacrei (daca nu il gasesti in cimitir, o copie o gasesti intr-o odaie din casa lui Patras).

Cimitirul de la Sapanta este totusi un loc unic in lume, un loc care este un magnet turistic. Nu este clasament al cimitirelor din lume in care Cimitirul Vesel sa nu se regaseasca – alaturi de necropola regala de la Luxor, de cimitirul Pere Lachaise din Paris sau de Recoleta din Buenos Aires. Si merita vizitat.

 

Alti artizani pe care i-am vizitat:

Stefan Jula – un batranel de vreo 80 ani care locuieste pe un varf de deal de langa satul Berinta. Sa ajungi acolo a fost o provocare (n-am fi ajuns daca fiul lui Stefan nu ar fi coborat in sat sa ne arate drumul), dar dupa ce am ajuns in varf de deal, a fost un loc din care nu voiai sa mai pleci – o panorama minunata, un aer curat de luat cu tine, un gulas si alte feluri de mancare de sa te lingi pe deste si un batranel pe care cu greu il faceai sa taca – si cu greu rezistai sa ii refuzi horinca (a trebuit sa fac un compromis si sa beau afinata). Case din lemn (ma rog, una arata ca o pagoda, dar greu sa te pui cu gusturile omului), iar in atelier omul continua sa sculpteze ca in tinerete. Adica face cam totul ce facea in tinerete, mai putin fotbal – a renuntat sa joace dupa varsta de 70 ani.

Gheorghe Roman  – pe una din stradutele laterale din Barsana la doi pasi de cuibul unei berze croncanitoare, un alt batranel continua sa faca opinci. Initial fierar (a pasat mestesugul fierariei fiului sau) timp de 35 ani, de 50 ani face opinci cu foarte multa atentie la detalii.

Vasile Borodi  – tot asa, mai departe de sosea, pe langa un parau iute si manios, se afla casa celui care face clopuri – celebrele hai sa le zicem palarii maramuresene – mandria localnicilor. Ele sunt facute cu minutiozitate din paie luate de prin zona sau din plop luate din Covasna. Iar clopurile se cer – nu poti sa mergi la biserica sau sarbatoare fara un clop adevarat. Din pacate, au inceput sa apara din ce in ce mai multe clopuri Made in China la preturi minuscule preferate de turisti. Dar maramuresenii adevarati tot clopuri adevarate poarta.

Calina Marzac – este sufletul Casei Muzeu din Rogoz, dar si a sezatorilor populare pe care le organizeaza in curtea plina de verdeata de langa biserica de lemn, una din bisericile de lemn maramuresene intrate pe lista patrimoniului UNESCO. Adevarul este ca aici, la Rogoz, am simtit inca de la inceput (a fost prima noastra vizita) adevaratul Maramures. Cu femei si fete de la 5 la 70 – 80 ani torcand lana, cosand ii si alte haine, imbracate in cele mai frumoase straie nationale. O placere, sincer sa fiu, o incantare. Am descoperit si o casa traditionala maramureseana, am ascultat frumoasa voce a Karinei Buda, o tanara de 14 ani care se pregateste sa continue traditia muzicii populare din zona si pur si simplu am pozat incantatoarele rogozene in costume populare.

Am mai vizitat (de fapt m-am si cazat) in doua pensiuni traditionale incantatoare la Ieud si Breb, dar despre acelea va voi povesti in alt articol.

Din pacate, nu am reusit sa ajung la 3 artizani (unele filmari au avut loc simultan) – la olar, la un producator de masti traditionale si la Mariuca Verdes din Calinesti care aduna laolalta mesterii locului si incearca sa-I prmoveze, dar si incurajeaza copiii satelor sa le continue traditiile cantecului, jocului, dar si mestesugurile Maramuresului.

 

Relativ la proiect, va invit sa reveniti peste vreo luna – doua pe pagina ViaGastroCarpathia pentru a urmari cele 30 filmulete facute de bloggerii romani, unguri si ucraineeni la artizanii din regiunile limitrofe. Pana atunci, insa puteti da like paginii de Facebook ViaGastroCarpathia care posteaza destul de des informatii si imagini din acesta parte de Europa.

Via Gastrocarpathia este o rută turistică transfrontalieră realizată în regiunea proiectului: Maramureș – România, Borsod-Abauj-Zemplen – Ungaria și Transcarpathia – Ucraina. Ruta face parte din proiectul KRA’GAS, un proiect finanțat de Uniunea Europeană prin Programul de Cooperare Transfrontalieră ENI Ungaria-Slovacia-România-Ucraina 2014-2020 (https://huskroua-cbc.eu/) și se bazează pe derularea unei analize antropologice care dorește să evidențieze asemănările și deosebirile legate de meșteșuguri și sfera gastronomiei. Liderul proiectului este Camera de Comerț și Industrie Maramureș, iar partenerii sunt: Universitatea Babeș-Bolyai (România), Universitatea din Miskolc (Ungaria), Universitatea Națională din Uzhhorod (Ucraina), Camera de Comerț și Industrie Borsod-Abaúj-Zemplén (Ungaria) și Transcarpathian Enterprise Support Fund – TES Fund (Ucraina).

Imagini Maramures

Cimitirul vesel Sapanta

Cimitirul Vesel din Sapanta

Cruci cimitirul vesel

Culoarea predominanta este albastru de Sapanta

Biserica Sapanta

Iata si biserica din cimitir. Disproportionat de mare si cam kitsch. Cine o fi fost „arhitectul” ?

Muzeul Stan Patras

Intrarea in casa memoriala Ioan-Stan Patras unde acum locuieste Dumitru Pop-Tincu

Curte Dumitru Pop Tincu

Curtea – traditional maramureseana

Casa Stan Ioan Patras

 

Tors lana

Traditionalul tors de lana

Muzeu memorial Sapanta

Odaia de la intrarea in casa lui Patras

Casa mare Stan Patras

Camera mare – unde se afla o serie de opere ale fondatorului cimitirului vesel

Ceausescu si CC al PCR

Ceausescu si CC-ul (sau CPex)

Ioan Stan Patras

Auto-portret

Cantareti

Cantareti populari in perioada in care a trait Patras

Sculpturi Sapanta Maramures

Mari fotbalisti care joaca handbal 🙂

Scaune pictate Maramures

Scaune pictate

Dumitru Pop Tincu

Alaturi de maestrul Dumitru Pop-Tincu

Atelier cruci Sapanta

In atelierul deschis

Atelier Dumitru Pop Tincu

Scule, cruci, etc

Stefan Jula

Stefan Jula, mester in lemn din Tara Lapusului

Mester lemn Maramures

Inca mai lucreaza

Belinta

A fost greu sa ajungem pana la el in varful dealului

Poarta Maramures

Dar am fost intampinati de ditamai poarta maramureseana

Casa Maramures

O casa in forma de pagoda

Gulas de Maramures

Si niste gulas pe foc 🙂

Berinta

Satul Berinti vazut de sus

Muzeu Stefan Jula

D. Jula a amenajat si un muzeu

Muzeu Stefan Jula Maramures

plin cu lucruri traditionale

Gheorghe Roman

D. Gheorghe Roman, mester opincar din Barsana

Opinci de Maramures

Si opincile sale

Casa Vasile Borodi

Aici sta d. Borodi, producator de clopuri de Maramures

Casa producator clopuri

Pe la el prin curte

Sezatoare Rogoz

Sezatoare la Rogoz, in tara Lapusului

Femeile de la Rogoz

Bine ati venit la Rogoz !

Maria din Rogoz

Nu conteaza ca Maria are 5 ani, coase si ea !

Familia Buda Rogoz

Mama si fiica – pastratoare de traditii in Maramures

Karina Buda

Karina Buda

Karina Buda Rogoz

 

Karina Buda cantareata Maramures

care ne-a dat si un mic recital de muzica traditionala din Maramures

Muzeu Rogoz Maramures

In interiorul casei-muzeu din Rogoz

Gogosi de Maramures

Cum sa nu avem parte de gogosi si horinca ? Altfel n-ar fi Maramures 🙂

Fata Maramures

Bine ati venit in Maramures !

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Pin It on Pinterest