După atâta introducere să vă spun în sfârșit ce e de făcut la BUENOS AIRES (Baires pentru prieteni), Argentina. Pentru o privire de ansamblu recomand autobuzul turistic cu pornire din Calle Florida colț cu Plaza de Mayo, știu că sună banal dar e un bun început.
Obiective turistice Buenos Aires, Argentina
Locurile de văzut ar fi: Plaza de Mayo unde Peron și Evita ieșeau la balconul Casei Rosada și mamele dispăruților (simbolul lor sunt niște baticuri stilizate pe caldarâm) cereau dictatorului Vileda vești despre copiii lor. Casa Rosada este zugrăvită în roz deoarece este culoarea preferată a președintei Cristina Fernandez. S-ar potrivi, dar glumeam. Ghizii vă vor spune că la construcția ei s-a folosit sânge de vite, că pe vremuri în apropiere se omorau vaci și boi. Nu prea are logică. Poate e roșiatică din cauza argilei sau pur și simplu. Eu aveam casa verde ( aș putea zice din cauza mentei), acum e galbenă (o fi de la șofranul din Maroc?).
Catedrala, Cabildo – vechea primarie colonială, „La manzanas de las luces” – primele edificii administrative coloniale, începutul orașului și unde găsiți vizite ghidate gratuire la ora prânzului, Plaza del Congresso cu palatul congresului copie a Capitoliului, sediul congresului american din Washington. În dreapta lui se poate intui fastul decăzut al cofetăriei El Molino deschisă în 1905, azi în ruină. Puteți încerca restaurantul „Pinuccio & Figli” (Chile 2199, Buenos Aires) aflat în apropiere. Îți alegi mâncarea, o cântărești și dacă nimerești greutatea, plătești doar jumătate. Cum zice comentariul lor în Guia Oleo „Si no vas te lo perdés„.
Înainte de a intra in piață, pe stânga cu un turn roșiatic, găsiți Palacio Barolo. Se poate vizita. Construit de arhitectul Palanti în 1919 pentru Luis Barolo, edificiul trebuia să găzduiască cenușa lui Dante după un acord secret al masoneriei italo-argentiniene. A fost ridicat la numărul civic corespunzător secolului în care a fost scrisă Divina Comedie , nr. 1300 pe Avenida de Mayo. Înalt de 100 de metri după numărul cânturilor: Rai , Purgatoriu și lad, fiecare 33 de cânturi plus cântul de introducere. În 1920, Palacio Barolo era cel mai înalt din America Latina. Inima construcției trebuia să fie urna cu cenușa poetului. Dante însă a rămas la Ravenna iar la Buenos Aires rămâne Palacio Barolo, visul sau nebunia lui senor Barolo.
Calle Florida (Mall în aer liber) y Lavalle pentru shopping (în plin plan, magazinele cu articole de pielărie, pantofi din piele de crocodil etc…), în apropiere puteți vizita Palacio Paz, calle Santa Fe pentru magazine de marcă (Timberland, Puma de exemplu), calle Corrientes pentru teatre, dar și mâncare. Multă lume iese de la teatru și se ghiftuiește alături, cu o friptură fragedă.
Recoleta (este obligatorie poza cam macabră la mormântul Evitei), San Telmo (restaurante bune, poze la El Viejo Almacien, întrebați că e greu de dibuit din prima, tango, piața Dorrego și biserici în stil colonial, biserica ortodoxa rusă, tot acolo, puteți mânca ieftin și bun la un Bodegon Pedro Telmo, Bolívar 962, tel: 4362-3694) Palermo (cumpărături) – sunt trei cartiere tipice bătute de turiști, iar pentru microbiști stadionul Bombonera în La Boca unde juca Maradona. O poză la Caminito deși este un loc total anapoda este obligatorie. Imaginea din Caminito o găsiți pe coperțile celor mai bune ghiduri, în ilustrate devine un simbol nu doar pt. oraș ci chiar pentru întreaga Argentin. În realitate, La Boca și Caminito (zece metri) dezamăgesc total, vreau să te seducă cu câteva case colorate dincolo de care nu poți trece decât pe propria răspundere (cartierul fiind foarte periculos). O poză cu sosia lui Maradona, El pibe de oro, un tango încins în fața restaurantului și câțiva artiști care produc opere în serie e cam puțin pentru a merita drumul.
Pentru iubitorii de animale merită vizita la zoo în piața Italia. Lângă se află muzeul Evita și apoi Muzeul de Artă Modernă MALBA (frumos), Muzeul de Belles Artes (nu grozav), lângă universitate. Puerto Madero pentru restaurante costisitoare, cele mai chic. Tot acolo, se pot vizita două nave muzeu. La capătul portului se află Galeria Amaliei Lacroze de Fortabat, colecția privată a doamnei cimentului latino-american, miliardara care a pus la dispoziția publicului cele mai importante opere din Boenos Aires. Este muzeul number one după mine. Apoi în spatele galeriei, Reserva Costanera, un parc imens, care ar lua ore bune de jogging.
Ar mai fi Casa Gardel și alte câteva muzee risipite în Recoleta dar care nu prea m-au convins. Mai e și un Planetariu în cartierul Palermo cu spectacole pentru copii, utile pentru a exersa castellano. De-a lungul estuarului Rio della Plata, în vecinătatea aeroportului Aeroparque se află Tierra Santa, singurul parc tematic creștin din lume, ca idee asemenător cu Disneyland doar că în loc de Mickey Mouse, actorii sunt soldați romani, zeloți, femei mironosițe. Au loc multe spectacole de dans și tot felul de reprezentații ca: “Cina cea de taină”, etc. Dacă vreți, puteți pune bilețelul la Zidul Plângerii și vă puteți fotografia cu Sfântul Petru.
În acea zonă e plin de restaurante așa că puteți zăbovi ca să nu pierdeți Rio la asfințit. Cheiul se animă, apar barăci care pregătesc legendarul choripan sau panchos. Dacă hamburgherul e marcă US, choripanul este Baires™. Chorizo adică cârnați în corn de pâine cu muștar. Panchos adică crenvurși, iar superpanchos ține de dimensiune.
Restaurante in Buenos Aires
Am ajuns la capitolul mâncare. Dimineața caffe con leche, în compania unor medialunas (croissant) sau facturas (produse de patiserie) dulci-sărate. La prânz daca țineți de bani, încercați empanadas (1,2€), niște plăcințele în formă de semilună umplute cu carne de vită sau de pui, cu legume, etc. Dacă vreți să mâncați bine, atunci treceți pe carne. Cu 5, 10, 15 euro, puteți încerca asado sau parilla (friptura de vită și chorizo, chinchiullin, etc. sau purcel de lapte ) sau porții simple de grătare numite diferit după tipul de carne (bife de chorizo sau bife de lomo, colita de cuadril, de ternera chica, asado de tira). O parilla bună o găsiți La Chuni, în Serrano 958, Villa Crespo, lângă Palermo. Curățenia și igiena lasă de dorit, probabil că niciodată nu v-ați hotărî să intrați în așa bombă, cu atât mai puțin să și mâncați. Dacă nu sunteți sensibili, e o alegere bună. Chelnerița vi se va adresa cu mi amor, porumbeii se urcă pe mesele unse și pline de miezuri însă carnea e de nota 10. La două colțuri, am dat și de Biserica Sf. Gheorghe de care vorbesc la un moment dat. În Patagonia mielul la proțap e un must. Macaroanele (fideos) nu sunt bune, iar pizzeriile grozave le numeri pe degete. La pizzerii, au fugazetta, blat de mămăligă cu ceapă albă cică adusă de genovezi; o fi adevărat, în Italia am gasit ceva asemănător doar la Torino, dar mult sub fugazzeta portena. Iată și adresa unei pizzerii nu tocamai centrală, dar nr. 1 într-un top radiofonic (San Antonio. Garay 3602 esquina Boedo – web: www.guiaoleo.com.ar/restaurantes/San-Antonio-1336 ).
Pentru restaurante nu mai dau adrese, e plin de ele. E bine să evitați cele de pe Lavalle unde te îmbie să intri și peste tot scrie „Adevărata parilla” sau „Parilla Gaucha”. Le-am încercat eu pentru voi și le pun în coada listei, carnea este asemenea talpei de pantof. Dacă sunteți lacomi, găsiți restaurante cu preț fix (în castellano libre). Am auzit că gauchos, legendarii cowboys din pampasul Argentinei mâncau o dată pe săptămână câte o vacă, dar voi nu sunteți gaucho și riscați serios să compromiteți ziua dacă nu aveți la îndemână colebilul sau alte digestive miraculoase.
După prânz, băutura tradițională mate poate fi opțiunea potrivită deși nu e prea agreată de europeni din cauza gustului amărui.
Agențiile de turism propun experiențe gaucho în ceva ferme lângă oraș unde actori îmbrăcați tradițional mimează activitățile străvechi, iar femeile încing hora. Aș lăsa asta nebifat.
Românii în Argentina, o secțiune incompletă, daca cineva știe mai multe, să pună umărul:
Eu pot spune asta: bunicii mei locuiau pe B-dul Dacia în București lângă consulatul Argentinei; îmi amintesc că citeam anunțuri la avizierul consulatului cu emigratul pentru popularea Patagoniei. Atunci am întrebat acasă, iar tata mi-a zis că e o zonă urâtă, cu frig, ploaie și vânt. Dacă nu greșesc, în anii 80 era printre singurele destinații la liber, o excepție făcute de regim. Îmi imaginam că găsesc localități pline de românii emigrați în acele vremuri tulburi. Peste tot, în Patagonia în special, am căutat urmele lor fără succes. Poate că reușeau să obțină viză de ieșire și apoi se stabileau prin Europa sau țări mai atrăgătoare. La Buenos Aires, în perioada anilor 60, 70, 80 o impresie bună a facut-o preotul greco-catolic Ioan Dan care a înființat Missione rumana, o capelă și un loc de întâlnire pentru românii din exil – există și acum pe o stradă paralelă cu Santa Fe, Bulnes dar nu mai știu adresa exactă. Am aflat de părintele Ioan Dan, care fugise din România din cauza persecuției bisericii greco-catolice de la unii intelectuali care i-au fost studenți la facultatea de drept UBA unde preda. Am auzit numai cuvinte de laudă și mă bucur că a făcut cinste poporului nostru. Am vorbit la telefon cu responsabilul actual al misiunii, un sloven parcă și îmi zicea că doar vreo zece, cinsprezece români mai frecventează acel loc. Un alt semn românesc este lăsat de un pictor care a pictat iconostasul bisericii ortodoxe arabe Sf. Gheorghe (Av. R. S. Ortiz 1253), unde am intrat din întâmplare.
Într-o zi am primit invitația unui diplomat care dorea să mă întâlnească. Am stat de vorbă, într-o sufragerie luxoasă, la o cafea, cu unul din foștii ambasadori ai Argentinei la București. Ceaușescu avea se pare o predilecție pentru Argentina, zicea el pentru că ar fi fost prima țară care a recunoscut regimul comunist proaspăt instaurat la noi. Ambasada era în actualul palat a lui Becali. Din România avea ceva sculpturi de artiști din epoca de aur care nu m-au încântat. Am aflat multe chestii amuzante din culisele diplomației acelor timpuri. Ar putea fi un alt serial.
SFATURI PRACTICE – ARGENTINA
Schimbați euro, sau mai bine dolari în aeroport la sosire. Este cel mai bun schimb. Dar atenție unde. Deci nu unde aștepți bagajele și schimbă toată lumea la exchange. Aștepți controlul valizelor și înainte de a ieși se află Banco della Nacion. Cel mai bun schimb, garantat. Prin oraș poți schimba doar la exchange, pentru bănci îți trebuie document argentinian. Pentru cine folosește carduri, nu se pune.
Cumpără pentru PC, mobil, uscător de păr (din fericire au 220V), un adaptor de priză cu 1 euro pe centru. Cetățenii cu pașaport românesc călătoresc fără viză.
Zbor: circa 13, 14 ore din Europa, fus orar 5 ore înapoi. Companii: Air Europa de la Madrid, Alitalia de la Roma, Aerolineas Argentina – costă în jur de 1100€ dus întors, dar la ofertă puteți găsi și la 800€, 600€ ( de ex. în aprilie-mai 2008 am găsit la 399€ cu Alitalia).
Primăvara și toamna este perioada de preferat. Pt. Balene, cel mai probabil sfârșitul lunii august.
Pentru intern: Aerolineas cu prețuri diferite pentru turiști, nerușinat de mari. Decât să dați 400 de euro pt. Bariloche poate dați o fugă în Brazilia cu GooL, compania low-cost do Brasil. Sau în Chile cu compania canadiană Aeroplan care vine din Canada, descarcă grosul la Buenos Aires și termină cursa la Santiago. Puteți traversa cu celebrul Buqebus estuarul și ajungeți în Colonia sau Montevideo în Uruguay.
Excursii de o zi de la Buenos Aires: Delta del Tigre și Lujan (cea mai importantă biserică din Argentina, cu o esplanadă colonială)
Schimb valutar: un euro de la 4 la 6 pesos, depinde. E enervant de fluctuant. Te culci cu 50€ sub pernă și te trezești cu 30. Prețuri relativ mici. Un bilet metrou 1.10. O cafea Havanna 10 pesos. Un alfahores, tradiționalul biscuit cu cremă de caramel ( dulce de leche) 4 pesos. Cumpărați CD-uri ieftine: de la Astor Piazzola la Gardel (tango) sau nemuritoarea Mercedes Sosa (folclor) până la Maestrul Daniel Bareinboim ( în această stagiune dirijează la Scala din Milano) pentru înregistrări de muzică clasică excepționale. Teatro Colon, Teatro Coliseo în funcție de ofertă iar pt. moderni www.lunapark.com.ar
Cărți: citiți ceva de Borges, de Ernesto Sabato scriitorul preferat a lui CTP, un simbol viu. Este perceput ca Dinescu la noi. A fost numit după dictatură șeful „CNSAS-ului” de la ei. Dați o fugă și la casa scriitorului Jorge Luis Borges, Tucuman 844. Librăria El Ateneo, avenida Santa Fe, se află pe locul al doilea în topul celor mai frumoase librării din lume, după ziarul Guardian.
Filme: Garage Olimp (ultima secvență este minunată, melodia este Canción a la Bandera, un cântec patriotic care se cântă la școli la careu, înainte de intrarea la ore, www.youtube.com/watch?v=liZoRuo0P8s) și El secreto de sus ojos.
Ziare: cel mai popular, Clarin sau mai serios, La Nacion.
Foto: obiectivele zise dar mai ales Obeliscul din Avenida 9 de Julio, simbolul orașului costruit în 1936, înalt 67 metri. Să nu pierdeți galeriile de sub obelisc, sunt de obicei evitate de localnici darămite de turiști. Veți vedea un salon de făcut pantofi din alte timpuri. O poză este obligatorie și la Tortoni , cafeneaua unde politicienii făceau și desfăceau destinul națiunii.
Dacă aveți ceva economii, puteți cumpăra un apartament central în frumoasa metropolă la prețul unui garaj din Lyon sau Budapesta. Daca nu vreti sa va stabiliți in Argentina, dar vreți să vă opriți mai mult timp în Buenos Aires, am aflat de curând de niște pensiuni cu prețuri de Argentina, în jur de 150€ pe lună (ca să inchiriezi un apartament ca turist e mai complicat din punct de vedere legal) unde se cazează de obicei studenți argentinieni dar acceptă pe oricine. Este ieftin, central dar destul de spartan. Vă las două adrese Tucuman 2330 doar pentru sexul feminin sau un pension mixt în Viamonte 2335, întrebați gestionarii la magazinul de jos: Tapiceria, nr. 2333.
V-ați hotărât? Todo bien. Vamos a Buenos Aires!
Aeroportul Buenos Aires Ezeiza
Prin centru
Avenida Corrientes
Avenida 9 de Julio
Calle Florida pentru shopping
Galeria Pacifico
In San Telmo, cel mai faimos magazin din Buenos Aires
Salon de lustruit pantofii
Libraria El Ateneo
Edificiul Kanagh
Catedrala de la Lujan
Lujan – catedrala natiunii
El Caminito in La Boca
Podul femeilor – Puerto Madero
Planetariu
Cafeneaua Tortoni
Cartierul Palermo
Catedrala
Congresul
Manifestatiile in Plaza de Mayo sunt frecvente
Concurs de maraton
Tango in Caminito
Parcul de distractii „Tierra Santa” – de ce sa ne pozam cu Mickey Mouse cand putem sa o facem cu Sfantul Petru ?
Delta del Tigre
Floarea de otel – se deschide in fiecare dimineata
Daca mai postezi cateva articole te poti apuca sa scoti si un ghid turistic pentru Argentina.
sper într/adevăr să fie de folos cui va merge:)
Pai mie cu siguranta o sa-mi prinda bine.Vanez insa si o oferta buna pentru bilete de avion pentru inceputul anului urmator, pentru ca la 4 persoane o sa se simta la buzunar.Eu intentionez sa iau cu mine si fetitele mele care sunt destul de micute.E riscant?Pe cea mare ,care are 4 ani,am avut-o cu mine anul trecut in Thailanda,Malaezia sau Maroc si a fost ok.In cazul asta imi da ceva emotii febra dengue.
Spuneai ca pretul biletelor de avion pentru zborurile interne este mare.Pentru a merge la Iguazu ai un pont?Cam cat ar costa un circuit de cateva zile in Patagonia?Daca gasesc raspunsurile in articolele urmatoare,ignora-mi intrebarile.Merci!
Iulian, ești primul care întreabă ceva concret și deja sunt în dificultate; nu prea știu cum să te sfătuiesc fără să te descurajez. La Iguazu merg cu Aerolineas dar are preturi diferite pt. straini mult mai mari, vezi pe site; când vb. cu argentinienii, cu tinerii în special ei fug de țara lor pt. că e f.scump, așa cum fug românii în Grecia sau Bulgaria pe litoral, servicii mai bune etc. Oferte ar fi acum la Alitalia, dar pt. plecat lunile astea, de vreo doi ani încoace cam greu cu ofertele spre America Latină. Cel mai ieftin, aproape free mă mișc cu Gool care zboară în Chile și Brazilia dar am o pilă în companie și am bilet ca special guest, ceva de genul, deci nu e valabil pt. voi. Oricum euro e încă tare, singura problemă vor fi zborurile. Ca hostel iti recomand http://www.chelagarto.com ca ieftineală dar nu e pt. familii. Pe intern mai sunt autobuze dar fiind cu prunci trebuie să le excluzi.
P.S. serialul despre Argentina scris de mine se încheie azi.
Cate detalii, foarte curpinzator, cam tot ce are nevoie un turist care merge in Argentina! Sper sa le folosesc si eu candva :)))
Foarte interesante ambele părţi, mulţumim mult pentru informaţii. Eşti o persoană competentă să vorbească despre ţara asta, mai ales că ai trăit o perioadă mai lungă de timp în ea. Argentina e unul dintre locurile în care îmi doresc cel mai mult să ajung, sper că se va realiza în viitor .
Eu eram copil când a venit revoluţia la noi, nu ştiam că poţi să emigrezi din România comunistă în Patagonia de bunăvoie, fără oprelişti din partea partidului. Mi se pare foarte tare faza, privind retrospectiv.
Şi pentru că tot ai pomenit de filme despre/făcute în Argentina, mi-aş permite să completez lista ta cu înca doua filme pe care le-am văzut în ultimul an: primul se numeste Bolivia (da, titlul e foarte inselator) de Adrian Caetano, un film ce are loc în întregime în Buenos Aires şi care prezintă viaţa unui imigrant bolivian venit la munca de jos într-o cârciumă ca cele descrise în articolul tau. Al doilea se numeşte Carrancho, a participat anul trecut la Cannes fără să ia vreun premiu, e cu acelaşi actor din El secreto de sus ojos, un thriller foarte bine făcut, o poveste despre mafia asigurărilor auto corelată cu viaţa de prin spitalele din Buenos Aires. Ambele sunt filme foarte bune şi le recomand mai departe.
Iar „Despre eroii si morminte” a lui Sabato face parte dintre cărţile mele preferate, una dintre puţinele cărţi pe care le-am citit de două ori, partea „Dare de seamă despre orbi” e unul dintre cele mai devastatoare fragmente scrise vreodată. Habar nu aveam că este scriitorul preferat al lui CTP, dar mă amuză treaba asta că şi el e un inginer calculatorist la origine. 🙂
VARU, mersi de aprecieri si de filme; cu Sabato am avut de-a face dar nu stiam cine este exact in cultura lumii, apoi intors in în țară, povestind că cineva l/a adus pe Sabato la mine la masă, am descoperit că fratele meu era fan, el mi/a zis că CTP era amărât că Sabato nu a luat Nobelul și că îl consideră cel mai bun scriitor; am citit și eu tot ce se poate de el; apoi când am cumpărat ceva Cd/uri la Ateneo in Bs AS, am primit o plasă de plastic cu fața lui Sabato, mi/am zis wow…în fine, acum doi ani mi/a venit în cap să/i i/au un interviu dar nu am reușit să intru la el, probabil că numai e lucid, tre să aibă 100 de ani.
Treaba ce mă miră pe mine e că în timp ce comunismul ținea sub teroare țara noastră, în Argentina se întâmpla ca dreapta să facă aceleași lucru;iar Sabato a fost cam dintodeauna de stânga:)
ASTAZI A MURIT ERNESTO SABATO LA BUENOS AIRES, AVEA 99 DE ANI!
Asa e, Dumnezeu sa-l ierte ! Pacat ca n-a ajuns la 100 ani…
Salut,
De ce toate blogurile de calatorie trebuie sa fie ca Lonely Planet? Unde sa dormi, unde sa mananci, ce sa vezi si….atat. Nimeni nu am vazut sa puna impresii personale, interactiuni cu localnicii, intamplari din calatorie. Toti povestesc de parca ar fie reporteri sau parca fac referate pentru scoala. Banuiesc ca vi se intampla si voua chestii – spuneti-le fratilor!!! Nu stiu cine a creat scoala asta de travel-blog, dar nu mi se pare cea mai fericita.
Spor in toate,
Ionut
te contrazic, blogurile pot fi si altfel.Incerc sa-mi fac un astfel de blog, din pacate nu am timp de el.
Li am incercat sa intru pe art cu Xi an dar nu merge, ma intereseaza ceva ponturi pt cazari in China, am inteles ca cele din L.Planet expira dupa ce iasa ghidul, le sare pretul de 5 ori si devin cele mai scumpe, poate ma ajuti cu ceva cazari pt luna sept. la Guilin, Xi’an, Beijing, Shangai si HK (acolo ar fi de luxe hotel, hotelul Imperatorului) mersi
Fiecare blog are o anumita orientare si zona de interes. Pentru un blog de impresii de calatorii, iti recomand http://lumeamare.ro/
Daca o sa citesti blogul ceva mai atent, o sa gasesti si povesti din calatorie si despre localnici.
Sincer, tu crezi ca tu alegi stilul sau stilul te alege pe tine?
Mersi pentru linkul cu lumeamare:). O sa ma uit si pe acolo.
Uitasem – cea mai buna cale sa cunosti un oras nu e sa iei bus-ul turistic. Ia un bus normal. E si mai ieftin, vezi si localnici si ii vezi in mediul lor natural. Plus ca te scoate de pe circuitele turistice oficiale, lucru de care toata lumea incearca sa fuga, dar pana la urma tot asta face.
Ionut
Ionut, eu te sfatuiesc sa calatoresti intai, sa vezi care-i mersu si dupa aceea sa iti dai cu parerea; altfel e usor a scrie versuri can nimic nu ai a spune:) liniile de autobuz din BS AS sunt foarte lungi si in general merg spre periferii; pentru un turist care vrea sa-si faca o idee asupra orasului buzul turistic este f. indicat; eu m-am urcat din intamplare in Argentina, cand aveam un oaspete in vizita si desi cunoasteam deja bine orasul, de acolo de sus, cu castile in urechi am inteles mai limpede cum sunt asezate cartierele, cum vin strazile, unde sunt obiectivele, plus ca stai jos si te odihnesti etc.
Sorine, I don’t preach what I’ don’t practice. Am fost in Buenos Aires si exact asa am calatorit – cu autobuzul 152. Si am stat si jos si am vazut localnici, nu alti turisti. Despre asezarea cartierelor si a strazilor, hm, nu sunt arhitect urbanist. Si pana la urma orasul are arhitectura si cladiri, dar intr-un oras e vorba in primul rand despre oamenii din acel oras. Parerea mea.
Ionut acum imi vine si mai greu sa inteleg de ce critici buzul turistic, e normal ca mergi si cu colectivos si cu metroul si cu taxiul etc, una nu exclude pe cealalta, cu buzuul turistic faci o tura de 3 ore si ti-ai facut o idee generala de inceput, apoi la pas, cu colectivos etc,. poti sa vizitezi pe indelete…nu inteleg ce vrei sa spui cu intalnitul localnicilor, ca doar is peste tot nu doar in 152:) scrie-ne tu o martuire originala cu localnici ca m-as bucura sa o citesc
Ca repere mi-as lua echipele de fotbal din Buenos Aires(un fel de studiu antropologic), oras ca nici altul in lume la acest capitol.Pacat ca ai fost pana acolo si ai trecut pe langa un astfel de detaliu.Adica Palermo, nu e totuna cu River Plate,Boedo cu San Lorenzo,Parque Patricios cu Huracan,Boca,Caminito,San Telmo, si toata zona Dock sud, sub spectrul Bocai Mai la sud in Avellaneda Racing si Independiente isi impart suprematia, in vest Velez ,Chacarita…si multe altele.Un oras cu peste 50 de echipe de fotbal,unic in peisajul mondial.
Cum ai simtit aceasta pata specifica in peisajul Buenos Airesului?….Pana la urma aici cred ca consta diferenta fata de orice alt oras al lumii.
Si ca sa il citez pe maestrul Sabato, locuitorul din Buenos Aires, traieste aici ca la hotel,apatrid si trist cu dorul batranului continent pe care l-a lasat in urma si la care viseaza indelung.
Asa ca m-ar interesa mai mult trairle din aerul megametropolei cu atatea suflete ratacite , pentru ca „nu suntem nici exact Europa nici exact America”, decat sinistrele comparatii intre preturile la cafea sau locurile de exchange,sub pretextul snob de repere turistice
…Nu asta e Buenos Aires,cum nici Mangalia nu e doar digul de langa Farul Genovez….
Vamos RIVER PLATE 😀
E ciudat sa te consideri turist intr-un oras cu 13 milioane de turisti, doar cu mentiunea ca unii au venit cu cateva decenii mai devreme.Asta aveam de zis 😀
Am fular cu River „de la mama lui” comandat cuiva care a fost pe acolo in octombrie 2010 :). A vrut sa intre la meci la Boca, dar era doliu national ca murise fostul presedinte.
mMarco: bune completarile, pt. un derby Boca River agentiile de turism speculeaza barbar, cateva sute de euro un „boleto”…va pun aici un video cu o noua promisiune a fotbalului argentinian: Eric Lamela, are doar 19 ani si uite ce stie sa faca:
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=1rq_P4nJj7E&gl=IT
…dorul de batranul continent nu cred ca se manifesta doar in Arg., l-am intalnit si in US, Brazilia, Australia, lumea se strange in cluburi pe nationalitati si se petrec ca „la ei acasa”…
@Ludo: ce fain, inseamna ca ne aflam in acelasi timp in Baires.
Da…Tocmai cu Racing si-a gasit sa faca faza vietii:))… L-am vazut aseara in estudiantes river 1 1, dar nu mi se pare intr-atat de tare, mai …
Deja asta nu mai tine de postul asta:d…Poate ca il vom discuta altundeva, altcandva…
Ca tot veni vorba de ce merita vizitat in Buenos Aires , acorda-ti o zi in mijlocul hinchadei lui Racing: celebra LA GUARDIA IMPERIAL, cea mai mare ” barra” din lume…Vei ramane mai mult decat marcat.
Joaca in ultima etapa in vestul Airesului cu Velez, pe Amalfitani.
Un adevarat spectacol, o adevarata cultura.
Ludo…River e intr-o continua cadere :D,plus ca cel mai frumos derby al Bs As imi pare cel dintre San Lorenzo si Huracan.
Si inca ceva Sorine….m-am gandit bine: te invidiez 😀
VAMOS RASINNNNNNNNNNN!!!!!!!!!
Salut Sorin! Multam fain pentru acest mini serial. Eu sunt, ca si tine, amator de turism urban, Esti amabil sa ma ajuti cu o resursa importanta in acest sens? Niste site-uri unde pot vedea evenimente culturale, expozitii, proiectii de film etc.
orice fel de resursa online cu reviewuri si sfaturi, chiar si in castellano, este utila.
Multumesc anticipat.
Buna Sorin,
Am o mare rugaminte, poti sa-mi spui cu ce mijloc de transport putem ajunge de la Aeroportul Ezeiza la hotelul nostru, Bisonte libertad din centru( adresa: Libertad, 902) – in siguranta si la un pret cat mai acceptabil ( autobuz de transfer, metrou, etc).
Am inteles ca schimbul cel mai bun il putem face la Banco della Nacion in aeroport. Unde e cel mai bine sa schimbam bani in oras? Localnicii nu agreaza turistii sau sunt binevoitori?
Daca mai ai si alte ponturi care ne pot ajuta as fi foarte recunoscatoare. Iti multumesc mult pentru bunavointa de a ne ajuta cu niste sfaturi.
Manu
Pana iti raspunde Sorin, iti raspund eu.
Ai 3 optiuni: Taxi Ezeiza (270 peso pana in oras), Radio Taxi (circa 200 – 250 peso, se ia dupa metru) sau shuttle Tienda Leon pana la autogara Recoleta din oras si de acolo fie cu shuttle lor, fie cu taxi.
Schimbul cel mai prost se face la banci si case de schimb, datorita paritatii duale intre peso si alte valute. La banca, o sa obtii circa 6,5 peso pe dolar, pe Calle Florida, o sa obtii 10,20 – 11,50 in functie de suma schimbata. Din bancomat, primesti peso la rata de 1 dolar = 5,5 peso.
Localnicii sunt foarte simpatici, trebuie insa sa vorbesti spaniola cat de cat.
Multumesc din suflet si daca mai ai si alte sfaturi si informatii ne-ar prinde tare bine! Cu drag Manu 🙂
Am uitat sa te intreb, pe Calle Florida sunt case de schimb sau unde se poate schimba in siguranta, cursul de 10-11 pesos pe dolar este foarte bun, fata de official.
Nu, din 2 in 2 metri sunt unii care striga cambio. Stabilesti suma si rata de schimb cu ei si te duc la o casa de schimb sau un bar sau in interiorul unui chiosc de ziare. Eu am schimbat intr-un chiosc de ziare high tech cu detector de bancnote false.
Si o a 4a optiune este autobuzul nr 8 care costa numai 2 $ Argentinieni si merge pana in centru, la Pza de Mayo
Multumesc mult.
Este vreo problema sa faci schimbul valutar asa la cei care striga cambio, sa-ti dea valuta falsa sau sa se lege de tine?
Vom fi cazati la un hotel si daca ducem o atentie la receptioner, il jignim? Au ceva interdictii, obiceiuri sau chestii de genul acesta?
Nu stiu daca ar fi jignit, ci mai degraba uimit