Când ajung în anumite zone turistice unde sunt foarte multe lucruri de făcut, îmi las rucsacul (sau trollerul) într-un hotel și stabilesc o bază de unde să fac mai multe day trip-uri. Am făcut asta peste tot în lume – Bangkok, Phuket, Antigua Guatemala, Erevan, San Cristobal de las Casas, Ho Chi Minh, Tbilisi, Marrakech și, dacă mă gândesc bine, voi mai enumera zeci de localități. Fie pe cont propriu, cu transport în comun, fie închiriind o mașină (de cele mai multe ori, cu un șofer), fie printr-o agenție locală. Iar când mergi cu o agenție locală (mai ales prin Asia), aceste excursii de o zi nu sunt private, călătorești cu mai mulți turiști în aceeași mașină și, de multe ori, te împrietenești cu ei. Pentru că în general dai peste oameni faini, călători și ei, de cele mai multe ori oameni haioși și inteligenți. Acum aproape un deceniu, eram în Hue, în Vietnam și am optat pentru o excursie de o zi pentru a vizita mormintele imperiale, plus un soi de minicroazieră pe Perfume River. Sufletul microbuzului în care am nimerit era o argentiniancă blondie și cu ochi albaștri (adică, fix cum nu îmi imaginam eu argentinienii) – mereu zâmbind, mereu râzând, mereu glumind. Argentiniancă în Vietnam? Păi, călătorești fix jumătate de Planetă. De fapt, în excursia aceea în Vietnam nu a fost singura argentiniancă pe care am cunoscut-o. Ne-am cunoscut și cu o familie (mamă, tată și două fete la aproape 20 de ani) care călătoreau câteva luni prin Asia de Sud-Est. În general, mergeau cam în aceleași locuri, dar cu mijloace separate – dacă părinții zburau cu avionul sau închiriau o mașină privată cu șofer, fetele mergeau cu autobuze ieftine, dormeau în trenuri care erau depășite în viteză de bicicliști, făceau autostopul. Am întrebat mirat de ce – părinții păreau mai mult decât prosperi – „Păi, dacă nu o fac la 18 ani, când să o facă? E vârsta de backpacking, hosteluri și dormit pe trenuri”, mi-a zis taică-su, natural.
Să revin însă la argentinianca „mea” din turul din Hue. O cheamă Sofia, mai precis, Sofia Fernandez Farquharson (da, o găsiți pe Facebook, evident). Am făcut schimb de adrese și am rămas prieteni pe Facebook. I-am urmărit traseul – evident, dacă ajunsese de cealaltă parte a Planetei, nu venise doar pentru un weekend – a călătorit serios – prin Asia, prin Europa, prin multe locuri. Dar, la un moment dat, am văzut-o pe Sofia înapoi, în Argentina. Iar când a venit vremea (la vreo patru-cinci ani după ce ne cunoscuserăm în Vietnam) să ajung și eu în Buenos Aires, i-am dat un semn de viață – „Hey, Sofia, vin în Buenos, ce mai faci”. A fost bucuroasă auzind că vin în orașul ei (care, apropo, este absolut superb) și: „Hai să ne întâlnim”. La un mate. Sau la o friptură. Sau la orice altceva.
Am stat, cred, o săptămână în Buenos Aires. Mă rog, poți să stai și trei luni și tot nu-l „dovedești” – întotdeauna găsești ceva de făcut, de văzut, de experimentat. Dar, indiscutabil, cea mai făină seară este când am ieșit cu Sofia și cu prietenii ei. Pentru că m-au dus la o milonga. Adică, un local unde se dansează tango. Un loc foarte, foarte fain, din câte îmi aduc aminte o fostă fabrică de țigări transformată într-un centru cultural unde, aproape în fiecare seară, se strâng pasionați de tango – atât argentinieni, cât și străini. Așa că am avut parte nu numai de dans, ci și de un scurt curs de tango ținut în spaniolă și engleză (pentru cei câțiva străini). Apoi, am mers în sala mare, unde era și restaurant, am și asistat la tango (am și dansat un pic, impresionând audiența cu talentul meu ca de stâlp de iluminat). Era un loc cu adevărat autentic, unde localnicii vin să danseze tango, unde bătrânei pe care îi vezi dimineață la o terasă bând un mate și citind presă (și, probabil, înjurând guvernul) veneau și invitau puștoaice și își demonstrau niște calități incredibile de dansatori (oamenii aceștia dansează tango de 40 – 50 de ani!). Era locul unde nimeni nu se uită dubios când cineva era mai puțin talentat, iar atmosfera era pur argentiniană. Cum am spus, a fost, probabil, cea mai făină seară pe care am petrecut-o în Buenos Aires. Ce probabil, sigur! Și atunci am spus, ca și acum, gracias, Sofia!
Între timp, Sofia s-a decis să-și deschidă o mică agenție de turism în Buenos Aires, specializată pe, ați ghicit, excursii de o zi sau câteva ore. Se numește Mate Experiences și, prin intermediul acesteia, Sofia dorește să arate turiștilor străini Buenos Aires prin ochii unor localnici, invitându-i să aibă experiențe pe care de cele mai multe ori nu le poți avea de unul singur. Sigur, te poți duce singur în cartierul La Boca, în cimitirul Recoleta sau la Casa Rosada – sau, chiar mai bine, cu un ghid cum este Esteban, argentinianul care a învățat românește, și care vorbește perfect, dar Sofia oferă experiențe „mai puțin turistice” – dacă te uiți pe site-ul ei, descoperi treasure hunt, baruri doar pentru localnici, poți vizita artiști din Buenos și chiar îți poți lăsa pecetea pe zidurile din capitala Argentinei printr-un graffiti! Dacă mă întrebați pe mine, când voi mai ajunge vreodată în Buenos Aires, fix asta voi face – graffiti tour.
Așa că dacă ajungeți prin capitala Argentinei (sau dacă vă planificați o excursie pe acolo, la un moment dat), contactați-o pe Sofia. Pe lângă tururile de pe site, Sofia vă va putea ajuta cu absolut orice răspuns la întrebări și cu sfaturi de la cineva care a călătorit în jurul lumii, care știe ce-l interesează pe un călător și care își cunoaște orașul pe dinafară.
O puteți găsi pe Sofia cu mica ei agenție pe site-ul MATE Experiences și, cum altfel, pe pagina de Facebook.
In microbuz prin Vietnam
Sau pe barca in ploaie pe la mormintele imperiale vietnameze
De cealalta parte a lumii, in Buenos Aires. V-ati inchipui ca aici vine lumea sa danseze tango ?
Ei bine, da 🙂
De toate varstele
Si talentele 🙂
Era un local vegetarian
Cu Sofia si prietenii ei
