Dupa ce am strabatut Bulgaria, Turcia si Iranul, am reusit sa penetram si una dintre cele mai ermetice frontiere din lume – cea a Turkmenistanului si ne continuam drumul spre China. Pana acum, am trecut prin orase fabuloase cu monumente care merita sa fie pe orice lista “best of” din lume, dar mai ales, am putut trece prin tari cu civilizatii aparte… Suntem in mijlocul Turkmenistanului, pe drumul matasii !
Mary – Bukhara / Uzbekistan
Cred ca ati priceput ca secretul succesului in Asia Centrala este sa te scoli devreme. Oricum, Mary nu are cine stie ce viata de noapte, deci nu vei pierde ocazia de a dansa in cluburi trendy sau gusta cocktailuri in baruri cool. Eventual, vreun biliard cu o fiinta plictisita de moarte cu care vei invata limba rusa nu cantand ca parintii sau bunicii nostrii, ci injurand.
Luati o mashrutka de la Mary la Turkmenabat. Face cam 2 – 3 ore si costa cam 2 – 3 euro. Daca esti un fan declarat trenuri, poti sa iei si un tren, care intr-adevar costa la jumatate, dar face 7 ore. Mare lucru nu ai ce face in Turkmenabat. Stralucitul oras Amul care l-a precedat a fost ras de pe fata pamantului de Gingis Han in acelasi an cu Marv, iar actualul oras are aerul bizar si dulce-ilegal al acelor puncte de frontiera in care fiecare se ocupa cu contrabanda. Odata ajuns in Turkmenabat, poti sa te duci sa te inchini la biserica ortodoxa rusa dedicate Sfantului Nicolae Facatorul de Minuni si negociaza-ti un loc pe microbuzul spre granita uzbeka. Teoretic, n-ar trebui sa te coste mai mult de 1 euro, dar ai de negociat. Punctul de frontiera se numeste Farab.
Nu o sa fie foarte greu sa treci in Uzbekistan (evident, avand viza), dar trebuie sa gasesti un taxi pe partea cealalta a granitei sa te duca cel putin pana la Olot, daca nu pana la Bukhara (pretul circa 10 euro, daca mai gasesti vreun alt calator prin preajma, nu e o idée rea sa impartiti costurile.
Odata ajuns in Bukhara, vei putea vizita unul dintre cele mai magnifice orase de pe Drumul Matasii, care Slava Domnului s-a pastrat. Si merita sa mai stati prin zona.
Bukhara – Samarkand – Tashkent / Uzbekistan
De la Bukhara ai doua trenuri spre Tashkent care fac 6 ore (cel de zi) sau 9 ore (cel de noapte). Dar este un mare pacat ca daca tot ai ajuns aici sa nu faci un popas si in perla Asiei Centrale, faimosul Samarkand. Daca ai fost la Esfahan, o sa vezi singurul oras care poate sa-i faca fata, daca nu ai fost, o sa regreti ca nu ai facut un ocol de la Teheran.
Deci, ia un tren sau autobuz spre Samarkand (cam 3 ore). Trenul direct spre Tashkent costa cam 10 euro (in caz ca te duci sa cumperi bilet de la gara) si vreo 30 euro (printr-o agentie turistica mare)… Probabil, un bilet Bukhara – Samarkand si apoi Samarkand – Tashkent te vor duce la vreo 15 euro maximum.
Tashkent – Almaty / Kazahstan
Pare ciudat, dar transporturile directe intre capitala Uzbekistanului si capitala economica a Kazahstanului sunt aproape inexistente. Trebuie sa iei un taxi sau o mashrutka pana la granita uzbeko-kazaha (aflata in suburbiile capitalei uzbece). Taxiul va fi probabil vreo 4 euro, mashrutka mai putin. Daca chiar vrei s-o faci ieftin, ia metroul si de acolo sunt 10 minute cu taxiul pana la punctul de frontiera (sau circa 1 ora pe jos)
Granita de la Shymkent are reputatia ca este cea mai corupta din fosta Asie Centrala Sovietica, iar tu, in calitate de cetatean al Uniunii Europene vei fi vazut ca o friptura foarte juicy… Daca vezi ca pierzi mai mult de o ora prin frontiera, scarpina-te de 10 – 15 dolari pentru a-i da vreunuia din facilitatorii de trecere frontiera (sau mai elegant spus, consultant de granita) si vei ajunge in partea cealalta destul de repede… De partea cealalta a frontierei kazahe, poti lua o mashrutka spre Shymkent pentru vreo 4 euro.
De la Shymkent, te asteapta insa un drum lung cu trenul de preferinta (12 – 14 ore, circa 20 euro)… Dar odata ajunsi la Almaty, va veti simti cu adevarat ca acasa – are un aer extrem de european, restaurante bune, mall-uri cu fast food, Metro, un oras cochet si dragut… Puteti sa cititi mai multe despre Almaty aici.
Almaty – Urumqi / China
In fine, va aflati la un pas de China… Mai e un pic… Din Almaty ai un tren saptamanal (pleaca sambata seara la 22:58) care ajunge la Urumqi abea luni dimineata la 8:58. Are un nume romantic – “Jibek Joli” (“Drumul Matasii”). Daca nu sunteti asa de romantic si vi se pare prea lunga asteptarea in Almaty (poti vizita orasul cam intr-o zi), puteti lua unul din zilnicele sleeping busses care pleaca la 7 dimineata (exceptand duminica) din Almaty si face cam 24 ore. Ce e ala sleeping bus ? Sunt niste autobuze cu un soi de paturi suspendate, vezi aici. Costa cam 50 dolari adica 35 euro.
Veti intra intr-o zona controversata a Chinei, celebrul Turkestan Rasaritean sau Uigurstan pentru central-asiatici sau Xinjiang (“Noua Frontiera”) pentru chinezi. Este o zona care istoric a facut parte din Asia Centrala, locuita de uiguri, o populatie turcica apropiata de kazahi sau kirghizi, dar care a fost ocupata si deznationalizata de chinezi. Uigurii continua insa sa reprezinte o buna parte din populatia teritoriului, mai ales in zonele rurale si in Kashgar (de unde porneste la fel de faimoasa Karakorum Highway spre Pakistan si India), dar prezenta lor in Urumqi este destul de limitata. Urumqi a devenit un oras chinezesc cu bunele si relele lor (blocuri urate si ieftine cu fatada de sticla numite “business center”) care incet, incet, transforma Urumqi intr-o metropola a Asiei Centrale – are déjà 1,5 milioane locuitori. Mare lucru nu aveti ce vedea, dar la doar 2,5 ore distanta cu autobuzul se afla incredibilul lac Tian Chi (Lacul Paradisului) la picioarele unui varf de peste 5000 metri din masivul Tian-Shan. Pe panta muntilor, poti sa vezi si iurte kazahe, adica fix cum iti imaginezi Asia Centrala…
Urumqi – Xian – Beijing / China. Drumul spre China la final
Plecati mai departe spre Xian, celebrul oras al armatei de teracota, dar care de-a lungul secolelor a functionat ca statie terminus pentru drumul matasii. Ai vreo 10 trenuri la dispozitie, faci intre 28 si 33 ore, iar preturile variaza: stat in fund in vagon de clasa intre 135 si 275 yuani (14 – 29 euro), hard sleeper intre 265 si 497 yuani (28 – 53 euro) si soft sleeper intre 440 si 727 yuani (46 – 77 euro).
Stati cel putin o zi in Xian pentru a vizita faimoasa armata de teracota si eventual zidurile cetatii si apoi continuati spre Beijing.Dupa cum va asteptati si in acest caz sunt destule trenuri, o sa faceti cam 12 ore (ultimele 12 ore !!!!) iar preturile sunt intre 149 yuani (16 euro) pentru un loc in vagonul de clasa pana la 293 euro (31 euro) pentru un soft sleeper… Desi sunt multe trenuri, cumparati-va biletele in avans (chiar si in momentul in care ati ajuns in Urumqi – sunt peste un miliard de chinezi si foarte multi dintre ei calatoresc !
Intr-un final, ajungeti in gigantica gara Beijing West. Sunt déjà destule zile de cand ati plecat de pe peronul garii Bucuresti Nord si ati ajuns in fine in Beijing ! De aici, puteti sa va intoarceti cu avionul (Slava Domnului !) sau cu Transiberianul (daca mai aveti chef de trenuri !) Dar despre Beijing, Xian si alte locuri din China puteti citi aici.
Nu ratati insa episodul de maine cand o sa va spun cum e cu vizele, cum sa faceti cu banii si mai ales cam cat dureaza si cat costa drumul pana la Beijing.
Sa mai aruncam o privire pe harta 🙂
Piata Registan – Samarkand
Back to civilisation – un mall din Almaty
Muzeul National din Almaty
Catedrala Rusa din Almaty
Daca picati intr-un weekend, puteti asista la o nunta
Iar in cursul saptamanii, puteti invata ceva nou – striptease (cu diploma, te angajezi apoi oriunde !)
Urumqi – oras nou, modern, dar cam fad. Poarta de intrare spre China
Dar la nici 3 ore, ai lacul Tian Chi
Armata de teracota din Xian
Statia terminus – Poarta Tienanmen, Beijing
Orasul interzis
Chinezoaice spadasine in parc
Si in fine, o seara relaxanta la un restaurant
Almaty, este una si aceasi cu Alma-Ata ?
Da. Numele oficial de vreo 20 de ani este Almaty
M-ai băgat în boală definitiv! Aştept episodul de mâine cu vizele…
Apropo, am găsit acasă acum ani buni nişte pliante sovietice cu Samarkand şi Bukhara şi de atunci tot visez să ajung în Uzbekistan. Tare ar fi drumul de întoarcere să-l faci pe la Ulan Bator, Irkutsk şi de acolo cu Transsiberianul.
Aoleo… ce medicamente sa-ti cumpar ? 🙂
Ultima poza pare a fi de pe Gujie Street sau Food Street, exact unde am stat noi 🙂
Nu mai stiu cum ii zice, m-a dus un chinez 🙂 Intr-adevar, erau multe restaurante pe acolo
iMPERATORULE, eu tot is nelamurit cu o chestiune, daca se merita sau nu XI’AN, doar pentru hala aia cu statuii? sa bati doua zile de tren? sau mai e si altceva?
Personal m-as duce si pentru hala cu soldati only… Inteleg ca orasul e naspa, dar ca zidul de aparare, Muzeul de Istorie, moscheea si Pagoda Gastei sunt chiar faine
Sorin, cam asta am făcut eu anul trecut…şi acum mă întreb dacă a meritat…mie oraşul în sine nu mi-a plăcut. Trebuie să stai cu ochii pe bagaj, mai ales în zona gării. În schimb, hala cu soldaţi e foarte interesantă…ca experienţă, aş zice că în procent de 51% a meritat ocolul.
Pentru hala cu soldati clar nu merita. Dar orasul e foarte interesant. In special merita mers in zona musulmana. O gramada de mancare buna pe strada. Si zidul vechi e interesant.
Traseul e f.interesant , la intoarcere poti veni Beijing – Chengdu- Lhasa – Khatmandu- India – apoi traseul overland spre India a lui Imperator back home pana la Istanbul si o bucata din traseu cu avionul la Bucuresti , e un pic sa te si incadrezi in viza atator tari daca le iei dinainte. Sa zicem ca iei viza de Iran si China dinainte din Bucuresti apoi la Teheran iei viza de Turkmenistan , Uzbekistan , Kazahstan ( aicea sunt cam in ceata cu atatea vize ) Mai e varianta la dus prin Ukraina pe la Kiev sau Odessa – Volgograd(Rusia)- Kazahstan -Alma Ata-Urumqi -Beijing. Sau Intersant mai este si Iran-Uzbekistan-Tajikistan(Dusanbe)- China (Kashgar)- Hotan – Lanzhou-…..oricum China e o distantie ce trebuie sa i acorzi mai mult timp si nu ma duc sa bifez Beijingul doar sa vad orasul interzis si gara 🙂 mai e si muntii Wu dang unde sunt temple taoiste , Zonghnan … http://www.travelchinaguide.com/tour/default.htm