Am ajuns pentru prima oara in China in 2004. Zburam de la Amsterdam, zbor lung de vreo 10 ore, si pe vremea aceea nu prea puteam sa dorm in avion. Acum dorm de duduie avionul. Asa ca, dupa ce am vazut vreo doua filme, am pus si eu mana pe o carte sa mai fac un cornet, vorba aia. Cartea era insa despre China si un american spunea cu foc si cu destule argumente ca China este tara viitorului si ca in curand va deveni cea mai mare economie a lumii. Ei, intre timp, in 10 ani, China a trecut pe locul 2 (atunci cred ca era pe 8 sau 9 daca tin bine minte) si, evident, obiectivul lor nr.1 este sa devina cea mai mare economie a lumii. Si poate vor deveni.
Ei bine, daca te duci in China, ce te va uimi este monumentalitatea. Cred ca gigantismul se afla in ADN-ul chinez, ca doar cine s-a apucat acum mai bine de 2.000 de ani sa construiasca o inutilitate imensa de genul Marelui Zid Chinezesc? Si nu este singura cladire istorica gigantica. China a fost intotdeauna o tara imensa, cu o populatie mare, asa ca nu a fost greu ca imparatii sa gaseasca milioane de brate de munca si sa le puna la construit.
Nici astazi, filosofia chineza nu s-a schimbat. Trebuie sa te plimbi si in orase de marime medie, sa nu mai povestim de marile metropole, si absolut peste tot veti vedea blocuri imense construite cu risipa de betoane si marmura (sau, ma rog, fake-uri de marmura, fiecare dupa buget). Poate, dupa o anumita perioada, acest gigantism te va obosi (prima oara cand am fost in China am stat cam o luna), dar, intr-o excursie obisnuita de 1–2 saptamani, nu te va coplesi, cel putin te va uimi si vei putea sa rezonezi cand o sa auzi la TV ca “China este tara viitorului”.
Cum ziceam, calatoria prin China este o experienta. In primul rand, foarte putini chinezi stiu engleza. Mai degraba m-am descurcat vorbind romaneste – cineva mi-a explicat ca atunci cand vorbesti limba materna esti mult mai expresiv, limbajul tau non-verbal este mai autentic, asa ca, paradoxal, chinezii te inteleg mai bine daca vorbesti in romana, decat daca vorbesti in engleza, pentru ca, pentru ei, atat romana, cat si engleza sunt la fel de cunoscute. Evident, probabil ca cea mai mare dificultate in calatoria independenta prin China este ca nu te vei intelege cu aproape nimeni. Doar pe Nanjing Road in Shanghai si in Silk Market in Beijing se pare ca e o concentratie imensa de vorbitori de engleza, parca toti s-au reunit acolo. In primul caz sunt fete care vor sa te invite la o cafea cu prelungiri in vreo camera de hotel, in cazul al doilea sunt tot fete, dar care vor sa-ti vanda pantofi, tricouri si electronice cu nume celebre facute te miri unde.
O a doua bataie de cap o reprezinta turistii chinezi. In ultimii 30 ani, China a reusit performanta incredibila sa scoata nu mai putin de 700 de milioane de oameni de sub pragul saraciei. Ei bine, acesti 700 de milioane de oameni au inceput sa calatoreasca si calatoresc la naibii de mult. De altfel, nu e nici un obiectiv turistic cat de cat care sa nu fie luat cu asalt de turisti chinezi. Am fost asta-iarna in Hong Kong si am stat vreo trei ore la coada la telefericul de pe insula Lantau. Avantajul grupului este ca intra prin fata (la grupurile organizate, se fac rezervari la anumite ore si intra prin fata). Si asta poate economisi ore si ore.
Penultima oara am fost in China in 2012 impreuna cu un grup de calatori intr-unul din tururile din ciclul “Haideti cu Imperator in ….”. Atunci am explorat imensitatile urbane Shanghai si Beijing, am descoperit Armata de Teracota de la Xi’an (un alt proiect care numai in China s-ar fi putut face), dar si minunile naturale de la Guilin si din Parcul National Zhiangjiajie care a jucat rolul de inspiratie pentru scenaristii filmului Avatar. Au fost vreo 10–12 zile minunate in care am descoperit locuri senzationale (a fost un mix excelent de minuni naturale cu minuni construite de mana omului), dar a fost si un grup super cu care ne-am distrat la culme (am dansat prin parcuri cu chinezii sau am cantat “Desteapta-te, romane!” pe Marele Zid Chinezesc, bine cunoscut pamant stravechi romanesc ;)). Iar cursa cu niste hai sa le zic tuk-tukuri ciudate noaptea pe bulevardele Beijingului intra in panoplia de amintiri de neuitat. Cel putin, pentru mine.
Acum ma aflu la nici o luna de inca o editie din seria “Haideti cu Imperator in …”. De data asta va fi Iranul si de abia astept sa revad una din tarile pe care le iubesc tare, tare mult. Si nu stiu pe nimeni care sa fi calcat prin vechea Persie si sa nu fi venit “in love”. Ca de obicei, excursiile le organizez in parteneriat cu agentii de turism, ai caror protagonisti pot sa spun ca imi sunt prieteni… si cu care impartasesc dorinta de a descoperi locuri indepartate, locuri cu o istorie si o cultura care merita explorate si descifrate. In cazul de fata este vorba de Exact Travel Club, o agentie mai mica, dar care se pricepe foarte bine la tururi departe – Japonia, China, Cuba, Republica Dominicana, dar si multe alte locuri.
Astazi voiam sa va povestesc despre un tur pe care prietenii de la Exact il organizeaza in China. Si vreau sa vi-l semnalez pentru ca, pe langa ca este un pret foarte bun, acopera si niste locuri din China mai putin batute de agentiile romanesti care, de multe ori, ofera doar China standard: Beijing – Xi’an – Shanghai.
Evident, si in turul celor de la Exact veti descoperi acele atractii aproape obligatorii – Beijingul si al sau Palat Interzis, Marele Zid Chinezesc sau Armata de Teracota de la Xi’an. Ce e fain este ca, pe langa tururile organizate ca atare, exista si zile la dispozitie in care poti sa te invarti de capul tau. De exemplu, in ziua a 4-a, pe 16 noiembrie, o duminica, este prevazut program liber. Daca veti merge in tur, sa va duceti musai dimineata in Parcul Templului Cerului (Temple of Heaven) unde duminica dimineata mii de chinezi se strang sa faca gimnastica, sa exerseze miscari de scrima, arte martiale, sa joace un soi de fotbal-tenis cu un fluturas metalic si sa danseze. Ca sa va dati seama un pic de atmosfera, aruncati o privire aici.
Ce mi se pare fain este ca in tur prietenii de la Exact au mai inclus si o calatorie la grotele Luoyang care adapostesc peste 100.000 de statui (e vorba de China, nu?) si multe alte tezaure artistice, dar si o demonstratie de kungfu dupa vizitarea Templului Shaolin. Inainte de a ajunge in Shanghai (care e probabil cartea de vizita nr. 1 a Chinei high tech), veti vizita si orasele Suzhou, asa-numita Venetie a Chinei, si Hangzhou, orasul-gradina.
Cu totul si cu totul, sunt 12 zile in China incepand cu 13 noiembrie (aveti vreo doua luni la dispozitie pentru a va lua concediu etc.), iar pretul turului este de doar 990 de euro + taxe aeroportuare pentru cei inscrisi pana pe data de 20 septembrie 2014. Cu tot cu taxele aeroportuare, se ajunge la 1.440 de euro care e un pret foarte bun pentru 12 zile in China (cu tot cu avion, transporturi interne, intrari etc. etc.).
Pentru mai multe amanunte, aruncati o privire aici sau trimiteti un mail pe adresa office@extclub.ro Nie hao!
Imagini China
Poarta Tienanmen, poarta de intrare in Palatul Interzis dinspre cea mai mare piata din lume
Ce tricou doriti ? Cu Mao sau cu Che ?
Palatul Interzis, palatul imperial din centrul Beijingului
Palatul Interzis nu inseamna doar piete ample, ci si alei mai inguste. E drept, sunt cateva sute, poate mii 🙂
Templul cerului
Daca va duceti dimineata (mai ales sambata si duminica), puteti vedea mii de chinezi veniti sa faca sport sau sa danseze
Una dintre cele mai interesante obiective istorice ale Chinei – Armata de teracota din Xi’an
Shanghai, orasul viitorului
Panorama orasului „vechi” din Oriental Pearl
Podeaua din sticla
Ma rog, mai exista si un crampei traditional intr-un Shanghai al viitorului
Suzhou, Venetia Nordului
