Stiu ca pare surprinzator pentru multi, dar eu nu am vizitat Londra. Am calcat in Londra, am fost la Londra, dar nu am vizitat-o. Am fost ici si colo o ora sau doua, dar asta nu cred ca se pune. Londra este cel mai mare oras din Europa (ma rog, o sa fie pana la Brexit) si are extrem de multe locuri de vazut si experiente de avut, dar nu a fost sa fie. UK nu a fost in Schengen si, pe vremuri, nu puteam lua viza de UK, asa ca am vizitat de nenumarate ori Parisul, Roma sau Amsterdamul. Dupa 2007, n-a fost sa fie. Am fost de trei ori (1996, 2006 si 2016) in interes de serviciu, dar am avut pret de una-doua ore, uneori noaptea, la dispozitie. Am fost in 2011 la prieteni in drum spre Dublin si nu am fost decat intr-o mica croaziera pe Tamisa, de la Greenwich pana in centru. Am mai dormit la un moment dat in drum spre St. Lucia (aici, am vizitat doar hotelul de la Stansted) si cam atat. Saptamanile trecute, in drum spre Africa de Est, am avut tranzit mai lung… cateva ore la dus… si s-a intamplat sa am aproape o zi intreaga la intors. Motivul a fost ca am pierdut legatura de la Londra spre Bucuresti pentru ca avionul Dreamliner al Kenyanului s-a stricat zdravan pe aeroportul din Nairobi si nu a mai putut zbura, asa ca a fost inlocuit de un alt aparat… si pana a venit, pana a fost pregatit, am plecat cu vreo patru ore intarziere si am pierdut conexiunea (negarantata spre Bucuresti).

Seara pe la 8, eram in fata terminalului 3 uitandu-ma pe aplicatia de booking. Imi luasem bilet pentru a doua zi din Luton cu Blue Air (140 euro luat de pe o zi pe alta mi se parea superok), asa ca m-am uitat dupa cazare pe langa Luton Airport. Am gasit doar scoruri la 100 euro. M-am uitat apoi intr-o doara la scorurile de langa Heathrow. Si am gasit 40 de euro camera single (sau 80 de euro pentru doua persoane), si am gasit Heathrow Lodge. Am luat un taxi si, cand am ajuns in fata hotelului, m-am lamurit de ce costa asa mult. La doar zeci de metri deasupra hotelului, tocmai ateriza un Airbus 380 al Qatar Airways… un minut mai tarziu, un Dreamliner al Avianca, urmau avioane mai mari sau mai mici… Si, la fiecare aterizare, hotelul (decent si avand camere mult mai mari decat orice alt hotel in care am dormit in Londra) se cutremura. Am deschis netul si am descoperit ca dupa miezul noptii nu vor mai fi avioane care sa aterizeze la Heathrow (decat cele intarziate), iar a doua zi e o sansa sa aterizeze din alta directie. M-am culcat impacat cu ideea ca voi avea o noapte alba, dar m-am trezit surprins de un soare superb la 8 dimineata… Niciun avion nu mai aterizase pe deasupra patului meu, se schimbase directia de aterizare.

Apoi, am luat autobuzul spre Heathrow si, de acolo, mai departe spre Luton Airport, unde mi-am lasat bagajele. Era mijlocul diminetii, aveam zbor dupa-amiaza mai tarziu, doar nu era sa stau ore in sir uitandu-ma la avioane aterizand, asa ca am sarit in primul autobuz spre Londra. Am mai frecat putin netul si am vazut ca statia de metrou cea mai apropiata era la Finchley Road (pe Jubilee Line). Ar mai fi fost si alte optiuni, dar m-am gandit sa ma duc direct la Tamisa. Pentru ca plimbarea prin Londra a fost neplanificata, nu am prea avut timp sa ma informez din timp – citit bloguri sau Lonely Planet, asa ca am decis sa ma plimb de-a lungul Tamisei. Cam in orice oras din lume construit in jurul unui rau cat de cat important, o buna parte din locurile faine de vazut se afla de-a lungul respectivului rau…

Am decis sa ma dau jos langa Palatul Parlamentului, la statia Westminster si, de aici, sa o iau pe jos. Aici se afla, probabil, inima Londrei, unde se inghesuie monumentele iconice ale capitalei engleze – turnul Big Ben, simbolul de necontestat al orasului, al carui semnal sonor este cunoscut cel putin de generatiile mai vechi in intreaga lume datorita Radio BBC, care a dominat piata stirilor la nivel mondial in epoca radioului si in cea a televiziunilor cenzurate. Inca imi aduc aminte vocea speakerului de la BBC – „Transmitem ora exacta de la orologiul Parlamentului”… se auzea apoi semnalul dat de Big Ben si urmau stiri necenzurate care patrundeau cu greu din Lumea Libera de dincolo de Cortina de Fier.

Evident, am petrecut ceva timp, invartindu-ma prin jur – de-a lungul Palatului Parlamentului, pe langa Catedrala Westminster, admirand permanent Big Ben. Am dat o fuga si pana la intrarea pe Downing Street, unde se afla sediul primului ministru britanic, dar care astazi se afla ascuns in spatele unei cortine de fier si dupa mai multe randuri de securitate. Facut poze si plecat mai departe.

Am decis sa trec Tamisa, am facut niste poze celebrei roti London Eye. M-am gandit initial sa ma urc, dar dupa ce am vazut coada, am renuntat. E drept, cand voi ajunge la Londra si voi avea mai multa vreme, London Eye este obiectivul nr. 1. Imi place mult sa vad orasul de sus. Si ca veni vorba, daca zburati spre aeroportul Heathrow, incercati sa stati la geam cu aparatul foto in mana. Eu am prins niste superimagini.

Pe langa Eye, mai sunt vreo doua atractii la care am vazut, de asemenea, mult popor la coada – London Dungeon, o atractie prin care zeci de actori si efecte speciale te trec prin istoria de un mileniu a Londrei – il vei intalni pe Jack Spintecatorul, printre altii, dar in mod cert veti ramane nespintecat. Tot acolo, gasiti Sea Life Aquarium, acvariul Londrei unde puteti sa descoperiti viata submarina.

Am luat-o apoi la picior spre London Bridge. Imi calculasem timpul ca as putea ajunge undeva aproape, eventual sa-i fac o poza. Fiind vara, era plin de turisti, majoritatea netulburati de panoplia de atacuri mai mult sau mai putin teroriste din ultima vreme (de fapt, ultimul atac de langa London Bridge avusese loc cu cateva zile inainte). Pe malul raului, cantareti de strada dadeau spectacole ad-hoc, iar englezii (mai ales) se bucurau de razele soarelui – asa cum numai un nord-european poate aprecia soarele).

Mai sus, erau doua institutii artistice de prim ordin ale capitalei – Royal Festival Hall si National Theater, institutii clasice pentru iubitorii de entertainment clasic – piese sau muzica simfonica. Nu era exact ora sa vad gentlemeni in frac si ladies in rochii de seara, asa ca am trecut mai departe, fiind atras de o multime care se zgaia la un gard. Evident, m-am dus sa vad care e treaba, asa ca am descoperit ca acolo se aflau studiourile unei televiziuni britanice – ITV (Independent Television), prima televiziune comerciala britanica creata in 1955 pentru a face competitie unui BBC de stat. Sincer, nu mai stiu mare lucru de ITV, dar, probabil, continua sa fie un canal urmarit mai ales in UK (unde are o cota de piata de circa 25%, ceea ce este chiar importanta). Cert este ca, la gard, o multime destul de impresionanta se zgaia la niste oameni care ba ieseau, ba intrau in masini… probabil, ceva vedete TV de la ITV.

Am continuat de-a lungul raului, fotografiind Blackfriars Bridge, unul dintre podurile istorice ale Londrei sub care unui tip in frac, din cand in cand, ii iesea cate o flacara din instrumentele muzicale… Englezii astia stiu ce e spectacolul… dovada ca pe toate autobuzele si in toate statiile de metrou era plin de reclame pentru tot soiul de show-uri si evenimente – London means entertainment.

Trec de pod, ma uit cu ingrijorare la ceas, asa ca trebuie sa accelerez. Ajung in fata la Tate Modern care se lauda cu castigarea unui premiu (daca pana si o institutie ca Tate este mandra de un premiu, inseamna ca acel premiu chiar inseamna ceva), mai fac niste poze la megamodernul pod exclusiv pentru pietoni – Millenium Bridge si ajung si la Shakespeare’s Globe. Nu este teatrul original al marelui Will, acesta se afla la doi pasi, este un teatru-tribut adus lui Shakespeare de un actor american unde se joaca piesele clasice ale lui Shakespeare, dar exista si un institut de cercetare a operelor, muzeu etc… si, evident, sala incearca sa fie o reconstituire a Globe-ului original din secolul al XVI-lea – cat poate fi de originala, deoarece nu exista imagini.

Am continuat apoi cu hotarare spre Golden Bridge. Inca o atractie „sadica” – The Clink Prison Museum (englezii astia au o pasiune pentru puscarii, turnuri intunecate si beciuri folosite pe post de temnite), pana ajung in dreptul unei catedrale anglicane, impanzita cu forte de securitate. Cu cateva zile inainte, pe aceste stradute avusese loc un atentat, dar acum totul parea la locul lui… Londra nu a fost impresionata prea tare nici de raidurile Luftwaffe-ului lui Hitler, d-apai de niste atentate minore… e ceva din flegmatismul englezesc.

Ultimii pasi pe care i-am facut au fost langa un vas de razboi transformat in atractie turistica – HMS Belfast, vas care a facut Al Doilea Razboi Mondial pe diverse fronturi (a escortat convoaie cu armament prin Arctica spre URSS, dar a participat si la debarcarea din Normandia), iar astazi face fata unei jumatati de milion de vizitatori pe an. De aici, am putut fotografia si London Bridge, un alt simbol inconfundabil al Londrei, si sa ma duc spre prima statie de metrou – London Bridge (aflata tot pe Jubilee Line, deci nu mai trebuia sa schimb metroul pana la Finchley Road), de unde am taiat-o spre aeroport.

Londra este un oras foarte mare si care a investit enorm in atractii turistice. Probabil, iti trebuie saptamani in sir sa vezi „totul”, ma rog, sau aproape totul. In plus, marketingul britanic te face sa iti doresti sa vezi orice – roti, temnite subterane, spectacole, Shakespeare, bijuterii… totul e de vazut, dar ce sa-i faci cu timpul cel limitat?…

Cand sa mergi la Londra

Oricand poti merge la Londra, dar, indiferent de luna, ia cu tine umbrela si haine groase. Iarna, nu e asa frig ca la noi (arareori, ninge), dar vremea e foarte ploioasa si vantoasa. De obicei, vara, poti merge in slapi si in pantaloni scurti, dar exista destule zile ca de toamna. Oricum, este o capitala de vizitat oricand.

Tururi organizate

Daca iti doresti sa vizitezi Londra intr-un cadru organizat cu ghid, poti sa te uiti pe oferta celor de la Paralela 45. Au mai multe plecari in iulie, august si septembrie, iar programul este o combinatie de tururi incluse, dar si cu timp la dispozitie pentru a te plimba prin Londra de capul tau. Daca nu vrei, exista optiunea de excursii in fiecare zi – cum ar fi spre Oxford, Bath sau Stonehenge. Toate amanuntele le gasiti aici.

Cum ajungi la Londra

A nimerit orbu’ Braila, e greu sa nu nimeresti Londra. Cred ca nu exista aeroport din Romania (exceptand cele bantuite de gugustiuci, ca Arad sau Tulcea) care sa nu aiba vreo cursa directa spre Londra. Din Bucuresti, sunt cel putin noua zboruri pe zi operate de British Airways, Tarom (ambele zboara la Heathrow), Wizz (la Luton si Gatwick), Blue Air (la Luton) si Ryanair (la Stansted).

Imagini Londra

Daca stai la geam intr-un avion care se indreapta spre Heathrow, te poti bucura de o panorama faina

Sub rotile marilor avioane – Heathrow Lodge

Autogara de langa Heathrow … sa o iau spre Luton

Iata-ma si la Luton

Inapoi, in Londra, imi zambesc capsunile 🙂

Orologiul de la Palatul Parlamentului

O alta atractie importanta a Londrei – London Eye

Adevaratul simbol al capitalei engleze

Welcome to the London Dungeon

Sub London Eye

Si pe strada au loc spectacole

National Theater

ITV si lume stransa ca la urs

Catedrala St. Paul

Un domn … inflacarat 🙂

Londra moderna

Tate Modern

Millenium Bridge, pod terestru

Vreti sa inchiriati vreun poet ?

Teatrul lui Shakespeare

Atractii morbide la Londra 😉

New London

In zona ultimului atentat

An original British 🙂

HMS Belfast

Tower Bridge, destinatia mea finala

Tower of London

Inapoi spre aeroport 🙂