Sunt convins că toți (sau 99,9% dintre cei care citesc acest blog) au o imagine clară despre Egipt. Egiptul este o țară cu o istorie multimilenară, o ţară a faraonilor, a piramidelor şi a mormintelor somptuoase, a unor tezaure unice în lume (se sperie gândul când te gândești că sunt create acum 4000 de ani!), apoi a unei fabuloase tradiții creștine, care dăinuie până în ziua de azi prin bisericile copților. Ei bine, cred că toți ştim asta, au fost zeci şi sute de documentare la TV, pe net, oriunde. Şi sute de milioane de turiști din toată lumea au venit să vadă aceste urme ale Egiptului faraonic, dar şi copt… Ei bine, surprize, surprize… în umbra, dar şi în oglinda Egiptului antic, mai este un Egipt Antic. Un Egipt cu piramide şi faraoni, cu morminte şi o impresionantă tradiție creștină. E la sud, s-a numit Nubia şi azi se numește Sudan. Iar piramidele sale nu sunt vizitate de aproape nimeni, sunt pierdute în deşert şi aproape „înghițite” de un oraș cu milioane de locuitori. Şi vă invit să mergem împreună.

Sincer, de mult am vrut să merg în Sudan. Pentru că știam de piramidele secrete, de mormintele secrete, de multe alte locuri. Dar n-a fost să fie până acum. Până acum, în ianuarie, când vă invit într-un tur din seria „Haideți cu Imperator”… în Sudan. Dar să vă povestesc un pic despre cum am ajuns la acest tur.

Astă-toamnă, prietenul Dragoș, cu care am organizat atâtea şi atâtea escapade din seria „Haideți cu Imperator” (de la prima, din Nepal / Bhutan, din 2011, până la ultima, de acum câteva zile, din Nepal / Mustang), a fost la un târg la Marrakech, unde s-a întâlnit cu patronii italieni ai unei agenții de turism din Sudan. Văzut, plăcut, discutat şi a venit ideea unui tur în această ţară. Şi iată că a apărut turul. În Kathmandu, Dragoș m-a întrebat dacă aş vrea şi eu să vin şi am zis: cum nu… SUDAN? Wow, indiscutabil! Şi, de fapt, o bună parte dintre cei cu care am fost în Mustang vor veni împreună cu mine în Sudan.

De înțeles, prima întrebare este dacă Sudanul este safe. Mulți dintre voi vă aduceți aminte că astă-primăvară, după ce a condus ţara timp de 30 ani, fostul președinte, Omar al-Bashir, a fost doborât de la putere în urma unei revolte, care a durat câteva luni, şi cu largul sprijin al Armatei, care a dat lovitura finală regimului. În mod surprinzător, al-Bashir nu a fugit şi acum este într-o închisoare sudaneză, așteptând un proces pentru corupție, trădare, poate şi genocid şi așa mai departe. Primăvara şi începutul verii în Sudan au fost extrem de agitate, cu demonstranți luptând contra armatei în capitala Khartoum, cu ceva morți. Dar, în mod surprinzător pentru o ţară a cărei istorie post-independenţă este bogată în lovituri militare de stat, armata s-a dat la o parte şi a ajuns la o înţelegere cu demonstranţii civili, iar situaţia s-a pacificat. S-a format un Consiliu Suveran din reprezentanţi civili şi militari, care să supervizeze timp de 3 ani şi ceva tranziţia spre democraţie. Şi lucrurile s-au domolit… sigur, mai sunt demonstraţii din când în când (cine a trăit perioada poate îşi aduce aminte de România anului 1990), dar nu par să fie o problemă majoră. Le ocolim şi asta e. Aparent, cele mai importante forţe politice din Sudan conlucrează acum pentru, să sperăm, un Sudan mai bun şi poate şi mai democratic.

Dar hai să vă spun care e planul de bătaie. Zburăm la Khartoum, via Istanbul. Vom avea multe ore în Istanbul, aşa că, pentru cine doreşte, o să dăm o fugă prin acest oraş fabulos. Şi pentru mulți (inclusiv pentru mine) va fi o ocazie să vedem nou-nouțul aeroport din Istanbul. E o escală de nouă ore, ştiu că se fac două ore până în centru (poate se deschide metroul până la sfârșitul anului, aşa cum au promis, dar să vedem, poate prindem vreun tur gratis, organizat de cei de la aeroport, vom vedea.)

Ce e cert, seara decolăm spre Khartoum, unde ajungem noaptea tarziu şi fuga la hotel pentru nani!

Dar hai să vă zic două cuvinte despre fascinanta istorie a Sudanului. Cum am spus, este un Egipt în umbră. Egiptenii îi spuneau Tara Kush şi, ca şi Egiptul, a avut faraonii lor, care au construit temple, piramide şi palate la fel ca şi vecinii lor nordici. De-a lungul mileniilor, Egiptului faraonic s-a întrepătruns cu Regatul Kush, cu Nubia. Au existat momente în care Egiptul a cucerit Nubia, dar şi momente în care Nubia a cucerit Egiptul. Odată cu trecerea Egiptului sub ocupație persană şi, ulterior, grecească, Nubia a rămas partea liberă a civilizației faraonice.

De altfel, Nubia fiind mai departe, mai săracă, mai greu de cucerit, nu a fost exact o prioritate pentru cuceritori, așa că a fost regiunea care a păstrat tradiția etiopiană. Odată ce Egiptul a îmbrățișat creștinismul copt, vechii zei egipteni s-au refugiat în Nubia (cum se numea Sudanul odinioară) şi au mai fost la putere mai multe secole după ce dispăruseră din Egiptul propriu-zis… prin secolul al VI-lea însă, Sudanul era profund creștin-ortodox, cu regate şi sisteme de guvernământ similare cu cele din Imperiul Bizantin (acesta nu a controlat direct Sudanul, dar a influențat). Când Egiptul a fost cucerit de arabii recent islamizați, regatele creștin-ortodoxe sudaneze au rezistat – puţini știu, dar regatele sudaneze au fost singurele care au rezistat asalturilor armatelor musulmane – nici Imperiul Bizantin, nici Imperiul Persan, nici Regatul vizigot al Spaniei nu au putut face faţă, fiind ocupate integral sau parțial de luptătorii sub steagul verde al Profetului. Şi Sudanul a rezistat până în secolul al XV-lea (adică în perioada Vlad Țepeș – Ştefan cel Mare). Egiptul era de mult profund islamizat, iar creștinismul copt încă rezista în Sudan.

A urmat o perioadă în care triburile arabe cuceritoare s-au infiltrat puternic în Sudan, au creat regate islamice şi au islamizat profund această ţară creștină. Dar, ca de obicei, substratul religios a supraviețuit şi multe obiceiuri creștine, dar şi faraonice, continuă să existe în islamul de azi. Spre deosebire de Egipt, unde creștinismul a supraviețuit (cam 10% din egiptenii de azi sunt creștini), în Sudan există foarte puțini creștini copți, majoritatea fiind imigranți din Egipt in ultimii 100 ani.

După 1820, Sudanul a trăit o perioadă paradoxală. A fost cucerit de o colonie a coloniei – a fost cucerit de Egiptul aflat sub protectorat britanic… Şi așa s-a creat protectoratul anglo-egiptean (cu influenţe turce, pentru ca de jure Egiptul era deținut de Imperiul Otoman), care a unificat Sudanul pentru prima oară în istorie şi a pătruns şi în zonele tribale sudice, zone locuite de negrii nilotici, care îşi urmau tradițiile şi religiile ancestrale. A fost o întreagă discuție dacă această zonă, numită Equatoria, de colonialişti, să revină coloniilor britanice ale Ugandei sau coloniilor semibritanice ale Sudanului – a revenit Sudanului, punând bazele unor războaie sângeroase în secolul XX.

În 1956, Sudanul şi-a obținut independenţa, dar statul a fost fragil – președinții au fost înlocuiți mai degrabă prin lovituri de stat decât prin alegeri democratice, iar sudul nemusulman nu a obținut drepturile şi federația promise la independenţă. În plus, impunerea shariei şi asupra sudului creştino-animist (astăzi, 60% din populația Sudanului de Sud este creștină, iar 20%, oficial, urmând credințe tradiționale africane, deși eu suspectez că mulți dintre creștinii Sudanului de Sud sunt creștini de spoială) a dus la un război crâncen, care s-a încheiat prin proclamarea independenţei Sudanului de Sud. Un alt război crâncen a răvășit vestul ţării, mai precis regiunea Darfur, unde rebeli locali, visând la gloria apusă a vechiului Sultanat al Darfurului, s-au bătut cu milițiile arabe, având sprijinul Ciadului şi Libiei lui Gaddafi. Asta a dus la un scurt război sudanezo-ciadian şi la participarea Sudanului la debarcarea lui Gaddafi.

Astăzi, Sudanul încearcă să-şi găsească o cale democratică, după 30 de ani de conducere a lui Omar al-Bashir, perioadă în care Sudanul a jucat extrem de multe jocuri geopolitice periculoase.

Deci, să revenim la tur. Vom descoperi împreună Khartoum şi cartierul său (fostă capitală, de altfel) – Omdurman. Vom descoperi istoria şi cultura acestei ţări fascinante şi vom asista la dansurile dervișilor (care au loc doar vinerea – da, vom fi acolo vinerea!)

Vom descoperi mormintele faraonice ale conducătorilor nubieni – cu nimic mai prejos decât cele egiptene, doar că aproape complet nevizitate.

Vom vizita Dongola, una dintre capitalele creștine ale Sudanului de acum 1000 de ani.

Vom admira piramidele „secrete” de la Meroe, aflate în plin deşert – de fapt, vom dormi în niște corturi confortabile – nu vă gândiți la corturi de camping, sunt corturi mari, cu toalete proprii, să simțim şi tradiția deşertului, dar să avem parte și de confort.

Şi, evident, multe, multe altele.

Acum, să vă dau şi amănuntele.

Perioada turului: 16 – 23 ianuarie 2020

Preț: 2750 euro / persoană

Include: biletul de avion intercontinental cu toate taxele. Cazare în hoteluri şi lodge-uri tradiționale şi 2 nopți într-un cort cu baie proprie (toate cazările sunt tare faine), transport peste tot, toate intrările şi toate mesele (am senzația, exceptând o cină într-o seară). Practic, exceptând suvenire sau ce shopping mai vrei să faci, totul e inclus.

Mai multe amănunte –––> circuit Sudan

Pentru mai multe informații, puteți să-mi scrieți mie, pe adresa de mail imperatortravel@yahoo.co.uk sau, evident, pe Facebook, iar pentru informații şi înscrieri, scrieți-i lui Dragoș, la dragos@exploretravel.ro.

Vă aștept!

Imagini Sudan

Dansul dervisilor

La care vom asista

Nu numai Egiptul este un dar al Nilului, ci si Sudanul

Arhitectura tipic nubiana – daca ati fost in Aswan, poate v-o aduceti aminte, daca nu, o veti descoperi in Sudan, la ea acasa

Urmele capitalei Regatului Kus

Acele piramide „secrete”. La Cairo, ajung milioane, la Meroe doar 5 – 7000 vizitatori pe an

Superb …

Ca si mormintele egiptene

Are Sudanul infrastructura hoteliera ? Desigur, nu foarte extinsa, dar, da. Aceasta este guest house-ul din Karima

Si cam asa arata camera in stil traditional

Si probabil experienta cea mai memorabila o vom trai la Meroe … in corturi traditionale

Dar cu tot comfortul de rigoare…